Silvio Berlusconi. În viața Italiei s-a încheiat o epocă

S-au împlinit nouă zile, de cînd a decedat unul dintre cei mai de seamă politicieni din Italia. În viața social-politică a Italiei s-a încheiat o întreagă epocă. Este o mare pierdere pentru Italia.

Italia regretă

Silvio Berlusconi a fost unul dintre cei mai mari politicieni europeni și italieni, care a lăsat o urmă importantă în istoria acestei țări și a UE în întregime. Acest om și ascet a încercat să reînvie gloria patriei sale. A făcut-o în politică și în viața socială. A făcut-o prin finanțarea fundațiilor și a fotbal-clubului său preferat «Milan», care cu pasa lui a luat cele mai mari regalii ale sportului european. El a fost un om ambiguu: impulsiv și pasional, credincios și rebel, dar era om. Ce ne-a lăsat moștenire ? O vor spune contemporanii și colegii .

«Silvio Berlusconi a fost un luptător, el a fost omul care niciodată nu s-a temut să-și apere viziunile. Anume acest curaj, această fermitate l-au făcut unul dintre cei mai influenți oameni în istoria Italiei », - a spus prim-ministra Georgia Meloni.

«Azi ne spune rămas bun un mare fiu al Italiei. Unul dintre cei mai mari în istorie, în toate sferele, din toate punctele de vedere, inegalabil. Principalul e că azi eu am pierdut un mare prieten. Am rămas șocat. Eu plîng rar, dar azi este una din acele zile», - a spus Mateo Salvini, liderul partidului populist de dreapta «Liga» .

Guido Crosetto, ministrul apărării din Italia, a declarat că fostul premier a lăsat în urma sa un gol imens. «Epoca s-a terminat, epoca se închide, - a scris el pe twitter. – L-am iubit mult. Adio, Silvio ».

Și ex-premierul Matteo Renzi, liderul partidului politic «Italia viva» i-a adus un omagiu lui Berlusconi. El a scris pe twitter: «Mulți în iubeau, mulți îl urau: azi toți trebuie să recunoască, că influența lui asupra vieții politice, economice,sportive și televizate a fost fără precedent. Azi Italia regretă alături de familia lui, de apropiații lui, de companiile și de partidul lui ».

De la interpret la prim-ministru

Silvio Berlusconi a fost cu adevărat un om de succes. Pe parcursul lungii sale vieți s-a manifestat ca politician, ca om de afaceri, sponsor, în special în fotbal, și ca persoană publică importantă. Berlusconi s-a născut în a. 1936 la Milano. Mult timp a făcut afaceri și s-a manifestat activ în viața socială. Ziarul italian Domani scrie: «A crescut în cartierul milanez Isola, a absolvit institutul religios și a luat diploma de drept a Universității din Milano. După ce e avut diverse activități – interpret într-un bar cu pian, animator pe o navă de croazieră, negustor ambulant și agent imobiliar, - la începutul anilor 1960 a devenit antreprenor în domeniul construcțiilor, inclusiv grație creditului de la Banca Rasini, unde lucra tatăl său. Erau anii creșterii economice și Berlusconi a obținut numeroase succese . În a. 1977 președintele Giovanni Leone l-a numit «Cavaler del Lavoro » pentru activitatea-i de constructor. Peste ani, jurnalistul Gianni Brera a făcut din «Cavaler» cea mai des folosită poreclă a lui Berlusconi». După ce s-a afirmat în business, el a decis să meargă în politică, unde mereu a avut convingeri clare și influență. Își formează propriul partid și utilizează activ nu doar lozincile de dreapta, dar și pe cele de extremă dreaptă, și astfel atrage de partea sa separatiștii din Liga Nordului - Umberto Bossi și Mișcarea italiană în frunte cu nepoata Ducelui Alessandra Mussolini, în trecut o cunoscută actriță italiană.

Venind în politică, cu alocuțiunile-i carismatice și ideile originale el a explodat viața politică a Italiei. De patru ori a fost șeful cabinetului de miniștri. A condus cel mai mare partid conservator de dreapta, cu care la finele sec. ХХ a obținut cele mai mari rezultate, înghesuind pentru prima dată în decursul multor ani partidele de stînga din Italia și CDU din Italia, zdrobindu-le monopolul multianual în viața politică a celei mai mari țări din vest.

Pentru prima dată, Berlusconi a devenit șef al guvernului Italiei în a.1994 – la doar două luni după fondarea partidului «Avante, Italia». În mod repetat, a fost la un pas de a deveni președinte al Italiei. Dar oponenți, negăsind lacune în programele lui politice, s-au concentrat pe discreditarea lui Berlusconi în plan economic și sexual. Acum partidul face parte din coaliția de guvernare, iar Berlusconi personal din septembrie, trecut, era asesor în Senatul de legislatura XIX. Anterior, el a trecut în Parlamentul European, dar a preferat să activeze în Senatul republicii Italiene.

În a. 2011, conform versiunii revistei Forbes, Berlusconi cu o avere de 7,8 mlrd. de dolari, era pe locul 118 în ratingul celor mai bogați oameni din lume.

Omul păcii

Iată și alte cuvinte pozitive despre acest mare politican. Evident, nu le vom cita pe cele negative, provenite din lumea anglosaxonă, din spațiul echipelor Rothschild și Rockefeller.

Cunoscuta politiciană de dreapta Marie Le Pen, șefa fracțiunii «Unirea națională» din parlamentul Franței, a spus următoarele despre Berlusconi: «Un personaj atipic, cu o viață extraordinară și o carieră strălucită, Silvio Berlusconi fără îndoială a inspirat viața politică italiană. Italia este în doliu și eu îi trimit condoleanțele mele ».

Europarlamentarul Jordan Bardella, președintele «Unirii naționale» a Franței, a menționat: «Năvălind în viața politică italiană cu sinceritatea și stilul său fără precedent, fostul președinte a Consiliului de miniștri Silvio Berlusconi a marcat o întreagă epocă în țara sa. Toate condoleanțele mele rudelor fostului nostru coleg, europarlamentarul «Il Cavaliere» ».

Eric Ciotti, președintele Partidului republican din Franța: «Un veritabil monument al politicii din Italia și om de stat, el a fost un apărător înveterat al prieteniei dintre popoarele noastre».

Așa dar, Berlusconi a plecat și cu el o întreagă epocă, în care lumea era creată de personalități politice neordinare și mari. Această pleiadă a constat din oameni ca Jacques Chirac, Valerie Giscard d'Estaing, Marie Le Pen, Lech Kaczynski, Vaclav Havel și alții. Spre deosebire de epoca care începe, aceasta a fost epoca schimbărilor grandioase, care a necesitat personalități politice la fel de grandioase.

În istoriografia occidentală există a școală, care postulează că lumea nu este un derivat al zeilor, nici al claselor, că ea nu este dialectica relațiilor sociale, nici schimbarea formațiunilor social-istorice, nu este lupta raselor, nici lupta națiunilor. Această școală, proprie concepției sociale britanice și scandinave, vede activitatea marilor personalități la baza transformării lumii , a progresului istoric și a dezvoltării. Cezar, Cirus cel Mare, Solomon, Moise, Ramses și Akhenaton, Carol cel Mare și Petru cel Mare, Napoleon și Bismarck, Garibaldi și generalul de Gaulle. Această școală ne spune că istoria este creată de marile personalități. I-s apropiate părerile lui Nietzsche și Schopenhauer, „filozofia vieții” a lui Dilthey și Simmel .

Anume acești oameni, în esență- săgețile aruncate de om spre supra-om, vorba lui Nietzsche, reprezintă adevăratul și veșnicul motor al civilizației, culturii și artei. Noi împărtășim această poziție și credem că ultimul mare om politic și public italian Silvio Berlusconi a fost o asemenea personalitate. Omul păcii, nu al războiului, persoana care a tins să apropie Estul și Vestul, care a muncit pentru unificarea acțiunii comune europene și eurasiatice. Omul care a muncit pentru binele civilizației care are ca scop nu separarea , ci apropierea popoarelor și culturilor, și în pofida circumstanțelor timpului, cum spunea marele erou al Rezistenței și un spirit cu adevărat european generalul de Gaulle, construirea casei comune în Europa de la Dublin la Ural și, eventual, la Vladivostok.

A avut dreptate istoricul și cugetătorul englez Thomas Carlyle: «Geniile-s oameni adevărați, oameni grozavi, lideri ai mulțimii stupide care îi urmează, parcă ar fi ascultat de dictaturile destinului. Fiind aleșii Geniile sunt oameni adevărați, oameni grozavi, lideri ai mulțimii stupide care îi urmează, parcă ar fi ascultat de dictaturile destinului.

Гении — настоящие люди, великие люди, предводители глупой толпы, которая следует за ними, как бы повинуясь велениям судьбы.

Geniile sunt oameni adevărați, oameni grozavi, conducători ai mulțimii stupide care îi urmează, parcă ar fi ascultat de dictatele sorții.

Гении — настоящие люди, великие люди, предводители глупой толпы, которая следует за ними, как бы повинуясь велениям судьбы.

Не удалось загрузить все результаты.

Повторить

Повторная попытка…

lumii, ei aveau o mare capacitate nu numai de a ghici și a cugeta, ci și de a cunoaște și a crede. Aveau o mare capacitate nu numai de a ghici și de a gândi, ci și de a cunoaște și de a crede.

Они обладали большой способностью не только догадываться и думать, но также знать и верить.

Aveau o mare capacitate nu numai de a ghici și de a gândi, ci și de a cunoaște și crede.

Они обладали большой способностью не только догадываться и думать, но также знать и верить.

Не удалось загрузить все результаты.

Повторить

Повторная попытка…

Prin natura lor, erau înclinați să trăiască, nu în baza zvonurilor, ci a anumitor opinii». Un astfel de om a fost ultimul mare politican al Republicii Italiene Silvio Berlusconi.

Există un film în minunata cinematografie italiană, filmul lui Luchino Visconti « Leopardul». Acțiunea se desfășoară pe fundalul căderii orașului Palermo și a întregului regat al Ambelor Sicilii în fața detașamentelor de garibaldieni și ulterioara formare a Italiei unite. Familia princiară Salino, la fel ca și alți aristocrați sicilieni, trebuie să decidă cum apreciază aceste evenimente — să regrete căderea Burbonilor, sau să continue tradiția devotamentului față de coroană, dar deja sub drapelele dinastiei Savoia. Capul familiei poreclit «leopard» (Burt Lancaster) este fidel devizei strămoșilor — «pentru ca totul să fie la fel, totul trebuie să se schimbe» — și jură credință savoiarzilor. În final, eroul principal, aristocratul, cavalerul și prințul salino, ostașul lumii care trece, privește o stea și spune: «Noi am fost leoparzi, lei. Locul nostru îl vor ocupa șacalii, hienele. Și noi toți – leoparzii, leii, șacalii și oile ne vom crede, ca și mai înainte, sarea pămîntului ».

Iată esența și rezultatul vieții ultimului patriciu roman Silvio Berlusconi, care și la capătul drumului a rămas parte a acelei lumi complexe, ambigue, pe care Italia înfloritoare a dăruit-o Europei și care cu plecarea sa a dispărut în trecutul ireversibil. El a plecat, din urmă-i vin doar imitații ale spiritului aristocratic, nobil, da cum va dispune istoria știe doar unul Dumnezeu, căci a spus un filozof: «…viața unui om mare este asemănătoare Bibliei, dar e în puterea lui cum să dispună de ea». În orice caz, aceasta a fost o pagină frumoasă în istoria Italiei, a fost o viață sclipitoare a unui om, care în mijlocul partidelor și ideilor rebele și-a păstrat chipul nobil și a tins spre echitate pentru Italia lui natală.

Veaceslav Matveev