Șamanismul: istorie și modernitate. Partea 3

La cererea cititorilor, continuăm să studiem șamanismul ca practică, ce a influențat distructiv formarea spiritualității omenirii. Ca practică și ca tehnologie și tradiție mistică, devenită baza multor societăți și credințe vechi și contemporane. A multor societăți secrete contemporane și a multor grupuri ezoterice din lumea modernă.

--

"Ideologii demonismului"

Deci, analizăm în continuare formarea și implementarea acestei tehnici arhaice a extazului și comunicării cu alte lumi superioare, așa de profunde și îngrozitoare pentru omul din lumea tradițională. Bazele sacre de formare a ideologiei destructive, care distruge religiile și credințele tradiționale, le găsim în șamanismul este legat de cultul antic al "uniunilor secrete ale bărbaților" și căutarea extazului ca revelație. Vechea lume indo-europeană a fost una dintre temeliile acestei degradări. La fel ca și celelalte popoare arhaice, indo-europenii, ulterior și indo-arienii, aveau șamanii și extaticii proprii (deși termenul „șaman” însuși este preluat din limba Evenki), care, după răsturnarea preoției albe preistorice, au îndeplinit o funcție magic-religioasă clar definită de aristocrația militară. Această bază funcțională a lor era diferită de cultul magilor, bazat pe ritual, datină, ideologie. Șamanii s-au transformat într-un fel de "ideologi ai demonismului", care ulterior a triumfat în uniunile secrete în forma unor orgii colosale, pe care le-am descris deja, a cultului sacrificărilor, deseori umane, pe care le cerea nesățioasa religie a devasilor.

Noi nu putem privi șamanismul indo-european ca pe o relicvă a credințelor primitive, căci înțelegem perfect nivelul înalt, caracteristic civilizației indo-europene în general. În opinia noastră, aceste practici religioase trebuie examinate doar ca un act de regresie, întoarcere provocată de nimicirea de către aristocrația militară, bazată pe cultul devasilor, a cultului preoțesc mai vechi, mai înalt în principiul său moral – etic.

Cum poți deveni proroc

Aceste forme de degenerare le putem urmări grație materialului epic și din Est, dar și din Vest, care este și el succesorul tradiției indo-europene. Astfel, există date, că unii zei din tradiția germano-scandinavă practicau necromania. Trebuie să amintim despre a.n. ghicit cu ajutorul capului mumificat al lui Mimir la scandinavi, care seamănă cu ghicitul Yukaghirilor cu ajutorul craniilor șamanilor predecesori. Acest obicei s-a păstrat în Occident, în cercurile alchimiștilor medievali, al căror atribut nemijlocit și simbol al "Marii faceri" a fost craniul inițiatului pe masă (Johan Dee, Jilles de Rais ). Proroci, - scria Mircea Eliade despre șamanism și tehnicile arhaice ale indo-europenilor, - deveneau după ce se așezau pe mormintele prorocilor, iar poeți, adică "inspirați", - dormind pe mormintele poeților. Același obicei exista la celții "fili": consumau carnea crudă a unul bou și sîngele lui, apoi dormeau înveliți în pielea acestuia; în somn "prieteni invizibili" le răspundeau la întrebarea ce-i interesa ".

Eliade scrie, în acest context, despre tehnica extazului la germanii antici, în lucrarea "Șamanismul și tehnica arhaică a extazului": " Tipologic, aceste obiceiuri erau aproape de inițierea sau inspirația viitorilor șamani și magicieni, care își petreceau noaptea lîngă cadavre sau în cimitire. Tipologic, aceste obiceiuri erau aproape de inițierea sau inspirația viitorilor șamani și magicieni care își petreceau noaptea lângă cadavre sau în cimitire.

Tipologic, aceste obiceiuri erau apropiate de inițierea sau inspirația viitorilor șamani și magicieni care petreceau noaptea lângă cadavre sau în cimitire.

Ideea din spatele acestui lucru este aceeași: morții cunosc viitorul, pot dezvălui lucruri ascunse etc.".

Aceste idei germane și celte sunt înrudite și au analogii în alt capăt de lume, în India. Rădăcinile merg în trecutul nordic comun, și practicile oculte ale uniunilor secrete ale bărbaților, care au triumfat după nimicirea preoțimii albe.

Cel mai mare cercetător al culturii celtice, Walter Evans-Wentz, în lucrarea sa cu privire la teoriile secrete ale Orientului, atrage atenția tradițiilor și practicii Chot ( Chod), din doctrina budistă Mahayana. Autorul scrie: "Printre diverse teorii, prezentate în acest volum, "Chot"… ajunsă la noi în forma unui mister, din cele mai vechi timpuri se folosea la izgoniri, cu ajutorul zeilor răsfățați prin sacrificii umane... odată cu extinderea budismului, în locul sacrificiului uman, era sculptată o figură umană din aluat ".

Cunoaștem Chot ca pe o practică a izgonirii demonilor și a forțelor răului, care vindecă prin aducerea sacrificiilor, dar există și un alt ritual interesant, care amintește de practicile occidentale, descrise de Eliade. Acest ritual Chot-Vajrayana, descris de Alexandra Davy-Nail, a fost adus în Tibet din India de celebrul profesor Phadampa (secolul al XI-lea d.Hr.). Aici adeptul stă singur la cimitir, înconjurat de cadavre și șamani, și își oferă corpul spre a fi chinuit de ”strigoii” născuți din negativul propriei minți. Aceeași transformare are loc și în cazul adeptului, care meditează cu ydamis. Șocul trăit în timpul unei așa vizualizări nu poate fi comparat cu orice alte frici.

Aceste culte le găsim și în tantrism și cultele lui Shiva, Shakti și Kali, care se pare că corespund Idamului tibetan și sunt numite ishta-devata, adică în tantrism și cultele lui Shiva, Shakti și Kali, care se pare că corespund Idamului tibetan și sunt numite ishta-devata, adică.

Mistere asemănătoare descrie Evans-Wentz, care subliniază aspectul vizualizării în cimitire: „Misterul continuă... inamicul este străpuns cu sulițe și apoi înjunghiat mortal. În mod similar, în ritualul Chot, dakinul străpunge demonul egoismului cu sulițe... yoghinul din ritualul Chot apucă sabia, taie membrele, taie pieptul, extrage inima... slujitorii demoni adună piesele într-o cuvă uriașă de argint în formă de craniu uman. .. misterul se termină cu un dans ritual al dansatorilor -demoni în pălării negre”.

Așa descrie savantul ritualul misterului Chot, care posibil să fi fost altă dată practicat de a.n. "preoți negri" în realitate.

Dar nu numai în India și la celți găsim aceste rămășițe ale ideologiei și practicii șamanismului și a uniunilor orgiastice antice. Putem aminti de bacanalele dionisiace ale Greciei tocmai din motivul, pentru care autorii clasici vorbesc despre insensibilitatea bacantelor și extazul lor religios, deși, așa cum credea Mircea Eliade, mișcarea mistică dionisiacă are o structură complet diferită, iar entuziasmul bacanal nu este asemănător cu cel șamanist și tantrist.

În opinia noastră, ele au aceleași rădăcini – doctrina reintegrării într-un tot întreg, conceptul de unitate a contrariilor, etc. În acest context, Eliade spune: "Herodot ne-a lăsat o descriere bună a obiceiurilor mortuare ale sciților. La finele ceremoniilor de înhumare, urma curățarea: aruncau canabis pe pietrele fierbinți și inhalau fumul; "sciții aflați în acel fum urlă frenetic de plăcere ".

Pentru a-l cunoaște pe Dumnezeu, nu ai nevoie de dopaj

Cercetătorul elvețian al religiilor K.Meili a atenționat în acest context nu doar asupra structurii șamaniste a credințelor sciților, dar și asupra tainicei "boli femeiești", care potrivit legendei povestite de Herodot i-a transformat pe sciți în „enarieni”, pe care omul de știință elvețian îi compară cu androginia șamanilor siberieni și nord-americani. Asemenea practici, credea Eliade, erau practicate și de vechii indo-iranieni, fapt care a devenit un impuls pentru mișcarea radical-reformatoare a lui Zarathushtra, care respingea șamanismul și ritualurile pierderii mistice a sexului în actul androginiei. Dacă ținem cont de faptul, că pe șamani îi interesa practica unității cerului cu pămîntul, în opinia lui Eliade Zarathushtra și urmașii lui magi au ales altă cale – au provocat emoții religioase prin interpretări corale rituale, făcute într-un spațiu închis, expres în acest scop. În acest spațiu sacru deosebit era posibilă comunicarea Cerului cu Pămîntul. "Menționăm însă, că asemănarea dintre elementele extatice și cele mitologice, pe care le găsim în religia lui Zarathushtra pe de o parte, și tehnica și ideologia șamanistă pe de alta, se integrează într-un ansamblu mai vast, care nu indică deloc structura ”șamanistă” a experienței lui Zarathushtra. Spațiul sacru, semnificația cîntecului, legătura mistică simbolică între cer și pămînt, podul înhumării sau inițierii, aceste elemente diferite, chiar dacă formează partea comună a șamanismului asiatic, îl preced și nu se încadrează în el ", - scrie Eliade.

Această concluzie foarte importantă a lui Mircea Eliade confirmă, că tradiția renăscută de Zarathushtra este mai veche, căci componentele și inițierile ei, și podul Chinwat, descris în Ghats, și înhumările preced una dintre cele mai vechi forme ale practicii religioase ale Estului – șamanismul. De aceea este explicabilă concepția Prorocului Mazdaismului, la fel și faptul, că cultele caracteristice vechilor uniuni indo-europene nu și-au găsit reflectare în textele antice zoroastriene, Ghats. Aici savantul mai trage o concluzie importantă: "Noi credem că aceasta arată dușmănia deplină față de turmentarea șamanistă, pe care iranienii o trăiau, probabil, în aceeași măsură ca și sciții ".

Vedem, așa dar, că, în opinia lui Eliade, Zoroastru știa despre practica șamanistă a intoxicației cu canabis, androginia ca o consecință a intoxicației, transvestismului, orgiilor, etc. Și Zoroastru știa despre practica șamanică a intoxicației cu canabis, androginia ca o consecință a intoxicației și a travestismului, orgie etc.

le-a respins în mod conștient, pentru că s-a bazat pe o tradiție mai veche, inițială, poate primordială, de cunoaștere pură a lui Dumnezeu, care nu este asociată cu niciun dopaj. Și pentru că termenul iranian "bandhu" - "canabis" în multe limbi fino-ugrice a semnificat ciuperca șamanistă agaricus muscarius (folosită în exclusivitate ca mijloc de intoxicare înainte sau după ședință) și turmentarea însăși , reiese că Zarathushtra a respins nu numai orgia, ca o revenire la haos, ci și beția și drogurile ca mijloc de cunoaștere a lui Dumnezeu. Cu adevărat, menționează Eliade, asta nu vorbește despre autoritatea religioasă a Iranului în Eurasia antică, dar și faptul că "… drogurile sunt doar un înlocuitor vulgar al transei pure. drogurile sunt doar un înlocuitor vulgar al transei pure.

Am avut deja ocazia să documentăm la unele popoare siberiene faptul, că intoxicațiile (alcool, tutun etc.) sunt inovații recente și marchează un anumit declin al tehnologiei șamaniste. Prin turmentarea narcotică încearcă să imite o stare a spiritului, care nu mai poate fi atinsă pe altă cale.

Declinul și, ar trebui adăugat, vulgarizarea tehnologiei mistice în ​​India antică și cea modernă, dar și în tot Orientul - peste tot găsim acest amestec ciudat de modalități „dificile” și „ușoare” de a obține extazul mistic și altă experiență decisivă".

Energia distrugerii

Așa dar, în baza operelor lui Eliade, Nuberg, Ewans-Wentz, concluzionăm că această cale a atingerii lui Dumnezeu prin orgii , unirea contrariilor și drept urmare – a mijloacelor halucinogene, este păguboasă. Asta e deosebit de important pentru că la analiza societăților secrete ale indo-europenilor am ajuns la concluzia, că degradarea a început cu deschiderea pentru demoni a drumului în această lume, prin consumarea acestor mijloace psihotrope, după care au urmat orgiile, războaiele, cultul Indrei, pierderea criteriilor morale, a sensului creației și examinarea lui din punctul de vedere androgen, gnostic - al victimei, precum și înțelegerea esenței Treimii indo-europene, adică a tatălui, mamei și fiului, și semnificația lor inițială, primordială, arhetipală

De victoria cultului devas și a zeului lor Indra, victorie smulsă prin minciună de la Bali, zeul-rege al asurilor, cunoscut în Est ca Baal, Bel, Marduc, și Veles în Rusia, despre care ne amintesc, posibil, denumirile din Balcani și Marea Baltică, ține începutul războaielor sîngeroase, transformate de fapt în sacrificări umane colosale, care nu doar au consolidat forțele răului, a demonilor, dar au distrus structura socială pașnică a societății, descrisă în mitologia zoroastrienilor și a indo-arienilor. Căci anume analogul lui Ahuramazda, regele Bali, a căutat să facă oamenii fericiți prin păstrarea Epocii de Aur. La urma urmei, a fost analogul lui Ahuramazda, regele Bali, care a căutat să facă oamenii fericiți prin păstrarea Epocii de Aur.

Cu toate acestea, pocăința ascetică nu a fost acceptată de către devas și Vishnu, care au decis să distrugă tradiția asuras și să creeze astfel condițiile prealabile pentru degradarea umanității, care au fost întruchipate în „alianțe militare secrete” ale fanilor lui Indra.. Aici, sub influența drogurilor și a altor mijloace toxice, omul a încetat să se mai simtă fiu al lui Dumnezeu și s-a transformat în demonul care ulterior a născut colosalele grozăvii medievale, robia antichității și războaiele mondiale din sec. XX, care au răpit milioane de vieți.

Cultul sacrificiului și al sîngelui a atins apogeul, iar baza a fost pierderea standardelor morale, cauzată de drogul canabisului etc. Cultul sacrificiului și al sângelui a atins apogeul, iar baza a fost pierderea standardelor morale cauzată de drogul canabisului etc.

Ura a devenit baza păcii – războiul metafizic. Odio Sacro – furia sacră a început să fie binevenită în cultul berserkerilor, care coseau cămășile de corp. mânia sacră a început să fie binevenită în cultul berserkerilor, care le cuseau cămăși pe trup.

Ulterior, deținătorul acestei energii concentrate de distrugere, pline de agresivitate, a început să fie văzut ca un erou, ura și furia nu-s doar cealaltă parte a iubirii, produsul alianțelor militare, ci și principala practică Kshatriya, adică Proprietarul acestei energii concentrate de distrugere, plină de agresivitate, a început să fie văzut ca un erou în vremurile de mai târziu, ura și furia nu sunt doar cealaltă parte a iubirii, produsul alianțelor militare, ci și principala practică Kshatriya, adică.

Proprietarul acestei energii concentrate de distrugere, plină de agresivitate, a început să fie văzut ca un erou în vremurile de mai târziu, ura și mânia nu sunt doar cealaltă față a iubirii, produsul alianțelor militare, ci și principala practică Kshatriya, adică.

De aceea metafizica urii - doctrina uniunilor secrete a devenit nu numai temelie, ea a dat naștere naturii traumatice ontologice și metafizice a ostașului neofit și doctrinei viziunilor lui.

Tradiția furiei Kshatriya, pe deplin reprezentată în cultul lui Indra în epoca vedica, cu înrudirea sa cu practica relațiilor sexuale, orgiile care amestecau contrariile luptei, furiei și beatitudinii, străduindu-se să realizeze unitatea, așa cum am văzut mai sus, provine din fundamentul şamanist al uniunilor secrete ale indo-europenilor. Dezvoltarea ulterioară a lumii indo-ariene , după Eliade, ține în mare parte de șamanism ca tehnică arhaică a extazului. Anume aici, unde brahman a căutat să unească din nou cerul și pămîntul, a crescut vechea idee rituală a axei lumii, arborele central de legătură al lumii. Eliade scrie în acest context:

”Același simbolism îl găsim în ritualul brahmanic: și el include ceremonia ascensiunii în lumea zeilor. Același simbolism îl găsim în ritualul brahmanic: include și o ascensiune ceremonială în lumea zeilor.

Într-adevăr, victima are un singur punct de sprijin, o singură locuință: lumea cerească. ”Victima este un pește rapid care înoată; victima, în toată unitatea sa, este o navă care te poartă spre cer.”

Într-adevăr, stîlpul de sacrificiu (yupa), din lemn, este identificat cu Arborele Lumii; de-a lungul acestui suport preotul s-a înălțat spre cer.

Stîlpul de sacrificiu a fost un fel de confirmare materială a ideii de reintegrare și confirmare a cultului sacrificiului ca principiu de legătură în India.

Ne amintim de simbolismul orintologic al ținutei șamanului și de multe exemple de zbor magic. Ne amintim de simbolismul orintologic al ținutei șamanului și de multe exemple de zbor magic.

Vedem așa dar, că tradiția zborului la indo-arieni și indo-iranieni tot ține de doctrina unității contrariilor și cultul sacrificărilor, în care mijloacele narcotice, halucinogene erau un fel de călăuză în altă lume, această practică se trăgea și din vechile uniuni indo-europene și din "uniunile secrete ale bărbaților". "Să urci în copac " – această expresie în textele brahmanice a devenit o imagine familiară a renașterii spirituale.

Și în legendele despre nașterea lui Buddha găsim ascensiuni de tip șaman. "Imediat după naștere, Bothisatva s-a sculat în picioare, s-a întors spre nord și a făcut șapte pași, acoperindu-se cu o umbrelă albă, - scrie Eliade, - … nu mai spunem, că vechea schemă cosmologică a ascensiunii șamaniste (și vedice) la cer este îmbogățită aici de contribuția de o mie de ani a cugetării metafizice indiene. Șapte pași ai lui Buddha duc nu spre ”lumea vedică a zeilor” și nu spre ”nemurire”, da spre depășirea condiției umane".

Pierderea esenței

Toate aceste stări extatice, cunoscute de India, ar fi fost imposibile fără acele inițieri tribale și societăți secrete, despre care am vorbit mai sus, căci esența inițiatică a morții urmată de înviere, născută ca idee în aceste uniuni, a încălcat inițierea firească a neofitului, care este viața însăși, dată nouă ca obiect al cunoașterii.

Aici ar fi interesant să analizăm trăsăturile distinctive și ritualurile acestor uniuni secrete. Aici ar fi interesant să analizăm trăsăturile distinctive și ritualurile acestor uniuni secrete.

a) Perioada izolării într-un loc pustiu (simbolul celeilalte lumi) și existența fantomatică, aidoma existenței morților , interdicțiile ce reies din faptul că candidatul este identificat cu un mort.

b) Inițierea morții - ungerea feței și a corpului pentru a obține un aspect funerar (semne ale unei măști funerare).

c) Înhumarea simbolică în templu sau în casa fetiș.

d) Coborîrea simbolică în iad, somnul hipnotic și o băutură narcotică care provoacă pierderea cunoștinței de către candidat.

e) Încercări grele: flagelare, apropierea focului pentru a provoca arsuri, agățat în aer, tăierea degetelor și alte proceduri dureroase.

Eliade scrie despre aceasta și explică esența datinilor: "Scopul acestor ritualuri și încercări este uitarea vieții care a trecut… neofiții studiază de obicei o limbă nouă, și poartă un nume nou… Din punct de vedere morfologic, testele de inițiere ale viitorului șaman sunt interconectate cu o mare clasă de rituri de trecere și ceremonia de intrare în societățile secrete. Din punct de vedere morfologic, testele de inițiere ale viitorului șaman sunt interconectate cu o mare clasă de rituri de trecere și ceremonia de intrare în societățile secrete.

Din punct de vedere morfologic, testele de inițiere ale viitorului șaman sunt interconectate cu o clasă mare de rituri de trecere și ceremonia de intrare în societăți secrete.

Uneori este dificil să distingem riturile de inițiere tribale de riturile societății secrete sau riturile de trecere ale societății secrete de riturile de inițiere șamanistă. Uneori este dificil să distingem riturile de inițiere tribale de riturile societății secrete sau riturile de trecere ale societății secrete de riturile de inițiere șamanică.

Cu toate acestea, în toate aceste cazuri, vorbim despre „căutarea” candidatului pentru putere.”

Toate acestea nu numai că distrug esența inițială curată a omului, ucid în el curățenia copilului și prezintă lumea ca pe o grozăvie sacră, și deci Altfel, căci adevăratul sacru se cunoaște în fericire, dar și manifestă anumite capacități paranormale și condiții prealabile pentru experiența extatică.

Ulterior, mitul despre înnoire prin dezmembrare, care stă nu doar la baza șamanismului, dar și cultelor militare ale Indrei și altor uniuni secrete, în care găsim originile noii înțelegeri feminine a sacrului, nu dispare, în epoca Indiei vedice el apare cu o nouă forță, care îi arată baza șamanistă. Prezintă interes și faptul că șamanismul-cultul tunătorului se opune zeilor inițiali și Creatorului. În el se simte o rebeliune neagră împotriva înțelegerii luminoase a sacralității. Eliade ne aduce multe exemple. Astfel, conform tradiției yakute, "primul șaman" era extrem de puternic și din trufie a refuzat să-l recunoască pe Dumnezeul Suprem. Corpul șamanului consta din numeroși șerpi. Dumnezeu a trimis focul să-l ardă, dar din flacără a ieșit o broască, de la ea au pornit demonii care le-au dat yakuților remarcabili șamani și șamane. Tungușii turukhani au o altă legendă, conform căreia „primul șaman” s-a creat cu forțele proprii, dar cu ajutorul diavolului. Aici, considera Eliade, vedem conceptul influenței iraniene, care vorbește despre dualismul original și atitudinea negativă față de șamanii negri asociați cu iadul și cu diavolul. Interesant e că numai după moartea mistică și înviere șamanul era considerat un inițiat. Era a doua inițiere, nemijlocit după viață, unde instruirea o fac spiritele și demonii vechilor șamani și probabil ține de pierderea firii individuale a neofiților. Menționăm, că această inițiere s-a păstrat și în unele societăți secrete contemporane.

Dar pentru noi contează una: poate, în criza morții, în timpul transei inițiatice, o persoană, un șaman, un războinic, pierdea esența individuală, dată inițial de Creator - Primul Strămoș. Dacă Dumnezeu este bun, creaturile sale nu au nevoie de schimbare și de a doua naștere, căci dacă prima este de la Dumnezeu, a doua – de la oponentul Lui. Omul are nevoie doar de acumulare și de sporire a bunătății și de păstrarea acelei curățenii spirituale cu care el a venit în această lume. Inițierea îi va fi transmisă prin cunoașterea lumii, sau poate prin amintiri. Aceasta este esența ezoterică și a mazdaismului, dar și a marii învățături a tradiției avraamice – creștinismul, care se opune astăzi cultelor satanice distructive ale vremurilor noastre, care construiesc pe corpul lumii vechi o piramidă de forțe și ideologii infernale.

Veaceslav Matveev