« Relații nu există, prieteni puțini»: cum să faci față singurătății

În ultimul timp tot mai mulți oameni se simt singuratici. Putem redresa situația, dacă stabilim corect cauzele fenomenului și luăm măsurile adecvate. Psihologii ne vor ajuta să înțelegem de ce oamenii devin solitari și ce e de făcut în acest caz.

Ce este singurătatea și de ce provoacă așa de mult rău

Dicționarele și enciclopediile determină singurătatea drept o stare emoțională, care ține de lipsa celor apropiați, a relațiilor pozitive cu alți oameni. Nu trebuie să o confundăm cu singurătatea temporară sau cu izolarea mult așteptată și plăcută, de care periodic are nevoie fiecare dintre noi. Nici oamenii solitari, care în mod conștient au decis să nu se căsătorească, nu întotdeauna pot fi numiți pe deplin singuratici — lipsa soțului sau a soției nu-i încurcă persoanei să aibă prieteni și să se simtă autosuficientă.

Adică, singurătatea este anume o experiență negativă severă, nu statutul familial sau alegerea de viață.

Nu este pe deplin clar ce este prioritar — presiunea societății sau propriile senzații, însă singurătatea poate fi foarte dureroasă. Pentru multă lume este chiar o tragedie. Unde mai pui, deseori singurătatea este agravată de depresie și boli mintale. Din această cauză, precum și din cauza discriminării din partea societății, oamenii solitari au o viață mai puțin sănătoasă și mor mai repede.

Psihologa Iulia Caminscaia, specializată în domeniul traumelor psihice: «Fiecare dintre noi are propria cale de viață, fiecare a trecut prin situații de trădare, despărțire și traume psihologice, precum și prin istorii de sprijinire și încredere. Anume de aceea noi percepem diferit fenomenul singurătății: pentru unii este șansa de a răsufla ușurat, a se relaxa, pentru alții – o tortură adevărată.

Și totuși, fiind în esență ființe sociale, noi avem nevoie se ne aflăm, într-o măsură sau alta, în grup, să fin acceptați, asistați și încurajați. Comunicarea ne mai dă și senzația de siguranță.

Lipsirea de contact este foarte dureroasă, poate fi percepută drept inutilitate, pierderea autoaprecierii, poate deveni cauza apatiei și a depresiei ».

Adică, nu trebuie să desconsiderăm problema singurătății, dar nici nu o putem crede de nerezolvat. Singurătatea are motive — multe dintre acestea pot fi înlăturate.

De ce oamenii devin singuratici

Există două grupuri de cauze: sociale și psihologice.

Cauzele sociale. Nu totul în lume depinde de noi, oricum ne-ar convinge spicherii motivaționali. Unele circumstanțe de viață îl lipsesc pe om de contactele obișnuite și contribuie la izolarea lui.

Acestea ar putea fi:

• ieșirea la pensie — omul nu mai comunică în mediul profesional, pierde legătura cu colegii de muncă, și dacă prietenii și soțul/soția nu mai este în viață , se poate pomeni total singur; în plus, persoanelor în etate le este mult mai dificil să facă noi cunoștințe;
• viața într-un oraș mare — în orașe, persoane solitare, inclusiv mai tinere de 30 de ani, există mai multe ca în localitățile rurale, unde toată lumea se cunoaște reciproc și s-a deprins cu o comunicare mai simplă;
• situația materială precară — peste 70% dintre rușii trecuți de 70 de ani se consideră săraci;
• strămutările, pierderea celor apropiați, izolarea din cauza pandemiei.

Cauze psihologice. Tipul de atașament evitant .

Educația primită în copilărie, la maturitate influențează relațiile noastre cu partenerii romantici. În anii1980, psihologii Sindy Hazan și Philip Shaver au ajuns la concluzia, că relațiile părinți-copii formează patru tipuri de bază ale atașamentului: de încredere, anxios, evitant, anxios - evitant. Persoanei cu tip evitant de atașament îi este dificil și frică să accepte relații serioase și de durată, să construiască legături puternice. Ea se teme că va fi abandonată sau că relațiile o vor înghiți pe deplin și îi vor schimba viața în rău. Este cazul celor crescuți de părinți reci, care nu le-au dat copiilor suficientă dragoste, atenție și apropiere.

Iulia Caminscaia:

«Frica de atașare se bazează pe obiectivul „nu poți avea încredere în oameni “. Desigur, dacă persoana a fost trădată, dacă s-a simțit ignorată, respinsă, depreciată, îi este foarte dificil să se încreadă și să se deschidă din nou. Trăirea unor asemenea traume emoționale în frageda copilărie formează stilul evitant de atașament. Omul cu acest stil nu crede în posibilitatea construirii unor relații calde și grijulii, la nivel de subconștient el așteaptă să i se facă un rău, bănuiește o intrigă și acuză oamenii de aviditate sau manipulare. Frica unei trădări repetate este mai mare pe măsură ce o altă persoană devine mai valoroasă și mai importantă pentru ul ».

Calitățile personale. Introvertiților și timizilor le este mai dificil să-și facă noi prieteni, să comunice, să mențină relația — să meargă cu regularitate la întrevederi, să vorbească la telefon. De aceea introvertiții devin solitari mai des ca antipozii lor, extravertiții.

Tulburările mentale. Spre exemplu, depresia. Aceste stări nu predispun deloc la căutarea unor cunoștințe noi și menținerea celor vechi, mai mult – cei apropiați pot întrerupe relațiile cu persoana dată.

Autoevaluarea redusă și problemele de comunicare. Mulți oameni se simt nesiguri în comunicarea cu alții , nu știu să stabilească contacte, se cred insuficient de buni.

Iulia Caminscaia: «Copilului, care se ciocnește de multe critici, i se formează o închipuire incorectă despre sine ca persoană „incorectă“, „neinteresantă“, „rea“. Aceste obiective iraționale și sensibilitatea sporită la opinia altora nu-i dau posibilitatea să se simtă firesc în mediul altor persoane. Fiecare eșec de comunicare, fie și imaginar, este perceput ca o confirmare a propriei inutilități. Disconfortul permanent din cauza lipsei de încredere în propriile forțe provoacă evitarea comunicării. Căci fiind singur, e dificil să faci careva greșeli ».

Experiența proastă în relații. Dacă relațiile precedente (romantice sau prietenești) au fost traumatizante, omul poate avea frică să înceapă altele — să va fie din nou rănit.

Concentrarea pe romantică. Există o concepție greșită: să nu fii singuratic înseamnă să ai relații romantice. Și dacă oamenii vor să se debaraseze de singurătate, ei tind să-și găsească mai repede un partener. Dar nu se dedică prieteniei, comunicării cu rudele sau colegii . Deși și aceste relații ne-romantice au importanță și te pot face să te simți iubit și necesar.

Cum să ne isprăvim cu singurătatea

Ce-i de făcut, dacă experiența negativă nu ne permite să începem niște relații noi ?

1. Bazează-te pe experiența pozitivă, nu pe cea negativă. Evenimentele proaste au capacitatea de a le acoperi pe cele bune. În același timp, este important să le scoatem la suprafață pe cele bune și să ne concentrăm asupra lor. Da, relațiile s-au destrămat, partenerul ți-a produs multă durere, — dar poate în viață a fost un prieten bun, un învățător bun și înțelegător, prima dragoste, care a lăsat amintiri frumoase. Experiența pozitivă îți va aminti despre ceea ce a fost bine, deci oamenii nu-s lipsiți de speranță, deși unii s-au comportat rău cu tine.

Dacă experiența pozitivă sau neutră este puțină, încearcă să o acumulezi treptat.

Irina Permeacova, psihologă, psihodramaterapeută :«Poate fi comunicarea în cluburile literare, cinematografice, lingvistice, o discuție după o lecție sau un master-clas, un joc de-a mafia, o întrevedere rapidă sau o discuție pe o aplicație pentru cunoștințe noi.

Poți încerca să găsești o companie potențial stabilă de cunoștințe noi. Aici merită să te bazezi pe propriile predilecții: o secție sportivă, niște programe de creație sau educație (cursuri de artă aplicată sau școli de limbă). Ar fi bine ca organizatorii programului ales să desfășoare evenimente suplimentare, de exemplu sărbători cu ieșirea întregului colectiv .

Evită scopurile și așteptările ireale, spre exemplu să devii vedeta companiei sau să găsești un partener pentru o perioadă lungă. Pentru a-ți pune un scop realist, trebuie să înțelegi care este schimbarea necesară și sigură. Spre exemplu, dacă omul evită relațiile romantice, să se înscrie pe o aplicație, să pună un link , apoi să facă un schimb de replici cu altă persoană — niște scopuri consecvente și realiste ».

2. Extinde hotarele încrederii. O persoană care a fost obijduită crede mai greu oamenilor. I se pare că are în jur doar trădători sau mincinoși, de la care nu trebuie să aștepte ceva bun. Este imposibil să se descotorosești de această convingere imediat. Dar trebuie să îți spui, că nu ești obligat să ai încredere necondiționată în oameni și să le deschizi sufletul din prima. Începe prin a avea puțină încredere, și dacă persoana se va manifesta pozitiv, treptat accept-o mai aproape și sporește nivelul de încredere.

3. Împărtășește-ți emoțiile. În urma trădărilor și obidelor omul are multe lucruri nespuse. Este important să împărtășești cuiva aceste emoții — astfel durerea va scădea, vei obține încrederea necesară pentru a merge mai departe.

Dacă nu există o persoană de nădejde cu care să vorbești, mergi la psihoterapeut sau notează-ți impresiile într-o agendă.

Ce-i de făcut dacă ți-e frică de intimitate, eviți relațiile serioase

1. Trebuie să-ți spui că nu ești vinovat de ce a fost. Părinții reci evitanți, părinții cruzi, copilăria nefericită, divorțul părinților — nu e vina ta, nici responsabilitatea ta.

Mai mult, este istoria lor, viața lor, care nu trebuie extrapolată pe actuala ta viață de om matur.

Dacă experiența grea din copilărie te-a marcat grav, lumea și oamenii din jur ar putea fi văzuți într-o lumină neagră. Încearcă să-ți închipui, că relațiile se pot dezvolta nu doar conform unui scenariu prost.

2. Pornește de la propriile interese și doleanțe. O relație cu prima persoană ieșită în cale doar pentru a completa golul, — este o idee nu prea bună. La fel și încercările de a te adapta celor din jur, de a le face pe plac.

Iulia Fedotova:«Trebuie să înțelegi ce te interesează, ce este important și necesar, și să începi căutarea oamenilor reieșind din aceasta. Fără a încerca să te rupi în bucăți pentru a corespunde anturajului .

Pentru început, trebuie să stabilești cum ești, ce dorești, ce fel de oameni vrei să primești în viața ta. Și apoi să cauți anturajul care îți va împărtăși viziunile, îți va sprijini interesele».

3. Dezvoltă relații nu doar romantice, ci și prietenești. Oamenii își doresc să fie înțeleși, stimați și iubiți. Le place să se asemene cu cineva și să-și conștientizeze valoarea. Dar pentru asta nu este neapărat să ai un partener romantic, căldură îți pot da prietenii, asociații și rudele apropiate.

Iulia Fedotova: «Da, este important să-ți cauți jumătatea, să înțelegi de cine ai nevoie, cine ți-e interesant. Dar asta nu anulează comunicarea cu alte persoane, și dacă există un dezechilibru, e de rău. Face să încerci să consacri o parte din timp căutării partenerului, alta – dezvoltării relațiilor cu prietenele, comunicării profesionale, relațiilor cu colegii etc. ».

Ce-i de făcut dacă îți pare că nu poți comunica și că nu placi oamenilor

1. Fă diferența între tine cel din trecut și cel din prezent. Persoanele care comunică dificil deseori își amintesc de eșecurile proprii — cum au ajuns într-o situație penibilă, cum nimeni nu a reacționat la gluma sa, cum la o petrecere orice încercare de a intra în discuție imediat trecea într-o tăcere jenantă. De aceea este important să ții minte, că tu cel de acum un an, doi, cinci, ești diferit de cel de azi.

Dacă atunci nu ai putut întreține acel small talk , nu înseamnă că nu o poți face acum. Oamenii se schimbă, acumulează experiență și deprinderi de comunicare, chiar dacă nu acordă timp expres în acest scop.

2. Lucrează cu atitudinile negative. Obiectivele negative — «nu-mi va reuși nimic», «trebuie să ai prieteni», «e anormal să nu ai prieteni și să nu fii într-o relație» — niște distorsiuni cognitive, care în opinia psihoterapeuților comportamentali ne strică dispoziția, ne limitează și chiar provoacă depresie.

Depășirea acestor obiective este o muncă dificilă, care poate fi mai lesne făcută sub egida unui psiholog. În același timp, există un set de exerciții eficiente, pe care omul le poate face de sine stătător.

Iulia Caminscaia: «Scrie o convingere principală, spre exemplu: „Eu nu trebuie să greșesc !“ sau „Eu trebuie să fin mereu vesel!“.

— Scrie dovezile care demonstrează că convingerea nu corespunde realității. În ce măsură e posibil să nu greșești? — Este oare real să nu fii trist și să nu fii supărat niciodată?

— Scrie că încerci să corespunzi acestei reguli. Mai înaintezi această cerință cuiva, sau doar ție personal? Ceri de la partener sau de la prieteni ca ei să nu greșească niciodată? Vei înceta comunicarea cu o persoană care este tristă sau îngrijorată de ceva?

— Cum ai putea transforma această convingere în una mai constructivă? Iată una dintre variante: „Îmi place ca prietenii să mă considere o persoană veselă. Dar este ireal să fiu mereu vesel. Oamenii apropiați se sprijină reciproc în orice dispoziție ar fi. Este normal să simți tristețe. Poți împărtăși cu prietenii emoțiile tale. Eu am dreptul să stau puțin singur, dacă simt tristețe, sau să cer ajutorul prietenilor în această perioadă “».

Psihologa Irina Permeacova recomandă exercițiul «Atomul social». El permite să înțelegi că cercul de comunicare este mai larg ca cel aparent (adică, părerea despre inutilitatea și singurătatea ta totală nu corespunde realității), să analizezi ce ai vrea să schimbi, să aprofundezi, sau să restabilești relațiile .

Irina Permeacova:

«Pe o foaie scrie în centru „eu“ și plasează în jur numele tuturor oamenilor din anturajul tău. Numele persoanelor mai importante (indiferent de aceea cum comunicați în realitate), le scrii mai aproape de acel „eu“ ».

3. Dezvoltă obiceiul de a te compara cu alți oameni. Sentimentul de singurătate deseori este asistat de cel al propriei inferiorități — «dacă oamenii nu vor să comunice cu mine, probabil e ceva în neregulă cu mine ». Această senzație apare și în contrast cu alte persoane — vedem că cineva se comportă altfel și are ceea ce nu avem noi, și asta ne provoacă neliniște.

Dar noi niciodată nu vom afla toate dedesubturile «realizărilor» altei persoane. Și ceea ce pentru unul e bine, pentru altul este total inacceptabil. De aceea această cale duce inevitabil la dezamăgire și autocritică. Este important să te compari numai cu tine însuți. Anume aici este un spațiu enorm pentru creștere și dezvoltare personală.

4. Învață să observi propriile realizări. Senzația de inferioritate o puteau provoca părinții care te criticau dur, care mereu îți ridicau ștacheta tot mai sus. Și atunci s-ar putea să lupți cu morile de vînt, fără a conștientiza că ai deja multe performanțe.

Marchează fiecare clipă în care ai performat, chiar dacă la prima vedere este o performanță nesemnificativă — ceva de genul bucatelor gustoase pe care le-ai pregătit, sau a clientului căruia i-ai oferit o consultanță profesională. Fixează aceste episoade, notează-le în carnețel, laudă-te pentru ele.

Mai poți alcătui lista calităților și competențelor proprii, care îți plac și pentru care ești lăudat de alte persoane. Introdu în ea vocea frumoasă, zîmbetul simpatic, simțul umorului,talentul de a scrie versuri sau a interpreta la ukulele— orice. Această listă îți va aminti despre aceea, că ești un om minunat și că ai cu ce te lăuda.

Sursa: https://knife.media/club/feeling-loneliness/