Maria Codreanu. «Fetița care cîntă»

Era numită «Dalida a Moldovei». Dar mai degrabă este un complement pentru Dalida însăși, deoarece interpreta dintr-un sat moldovenesc avea propriul stil, irepetabil și imediat recunoscut, care nu avea nevoie să fie comparat cu altele.

Deși Maria Codreanu locuiește în Rusia și în ultimul timp nu mai evoluează în scenă, în Moldova oamenii își amintesc de ea și-i preferă în continuare piesele. Spre exemplu, recent pe rețelele de socializare a devenit foarte popular «Cîntec despre Chișinău» interpretat de ea. Și acum, în sec. ХХI, uimește neobișnuitul stil, gust, rafinament cu care este interpretată această piesă. Maria Codreanu este cunoscută ca interpretă a unor piese lirice și a romanțelor, precum și pentru cele de o înaltă rezonanță patriotică. Da «Cîntec despre Chișinău» - este și jazz, și tangou, și încă ceva neclar, dar cu siguranță minunat. Pe atunci – un veritabil «occident». Fetițele visau să-i semene ei, purtau aceiași «coadă», ca ea. Televiziune, radio, discuri, concerte… Evident, în spatele acestui succes era nu doar talentul înnăscut, dar și o muncă colosală.

«Fetița trebuie să studieze muzica»

Anul viitor Maria Codreanu va marca jubileul de 75 de ani. Dar și fără un motiv jubiliar e bine să ne amintim de această interpretă minunată.

S-a născut la 23 august,1949 la Trușeni, Strășeni (azi – municipiul Chișinău), Republica Moldova, în familia țăranilor Petru și Alexandra Codreanu, fiind a treia din cele șase fiice. Muzica a ajutat familiei să păstreze optimismul, literalmente «să construiască și să trăiască», în familie toți cîntau – surorile, mătușile, unchii. Mariicăi din fragedă copilărie i-a plăcut această ocupație, o practica peste tot: acasă, la deal, părinții o luau adesea la solemnități, unde ea cățărată pe un scaun interpreta cu plăcere. Devreme a început să participe la activitatea artistică. La unul din concerte era prezentă o delegație de oaspeți din Moscova , în frunte cu marele compozitor Dmitrii Șostacovici. El a fost uimit de mica interpretă și i-a spus ministrului moldovean al culturii, care ședea alături: «Această fetiță trebuie să studieze muzica ».

Trebuie să recunoaștem meritul ministrului de atunci, el a urmat sfatul compozitorului și l-a trimis după Maria pe Efrem Vîșcăuțan, care ulterior a devenit pedagogul ei de vioară. Nu cunoștea adresa Mariicăi și tot întreba «unde trăiește fetița care cîntă?», și să vezi! – i-a auzit vocea, a mers într-acolo și a găsit-o pe Mariica, care cînta cățărată într-un nuc.

Așa a ajuns Maria la școala-internat pentru copii talentați ” E.Coca”, clasa de vioară, dar a continuat să cînte și evolua cu diferite orchestre populare. La 13 ani participă la filmările pentru revelion ale regizorului Emil Loteanu.

Accidental, și-a traumatizat brațul și nu a mai putut deveni violonistă. Și din nou a ajutat-o un caz neprevăzut – a auzit-o Alecsandr Bronevițchii, conducătorul ansamblului «Дружба» din Leningrad și a invitat-o la lucru. A încercat să ceară permisiunea tatălui ei, însă acesta a refuzat categoric să permită fiicei acest lucru. Bronevițchii i-a trimis bani de drum, una dintre surori i-a cumpărat o valiză. La 16 ani Maria s-a pomenit la Leningrad, pe scena profesionistă, înlocuind-o în colectiv pe renumita Edita Pieha, plecată într-un turneu peste hotare.

Ulterior Maria a lucrat în organizația concertistică «Ленконцерт» cu trio-ul pianistului Simon Cagan, în orchestra de jazz a lui I.Veinștein, în grupul lui Ben Benețianov. Absolvește școala muzicală de la conservator, specialitatea vocal clasic, la pedagogul Henrietta Apter, și vocal de estradă la pedagogul Lina Arhanghelscaia. A învățat împreună cu Clara Novicova, Evghenii Petrosean, Alecsandr Voroșilov și Igor Bubin.

«Ca și cum s-ar aprinde un bec pe scenă»

La 18 ani, în 1967, participă la primul concurs internațional de estradă la Soci, unde interpretează piesa Alecsandrei Pahmutova «Нежностьși obține premiul I. În a.1969 este invitată să revină în Moldova pentru a activa la Filarmonica de Stat.

Maria a acceptat, și pentru ea a fost creat un ansamblu vocal-instrumental, pe care l-a condus timp de nouă ani, fiind solistă fidelă, și tot în anii 1960 este solista ansamblului «Noroc».

Despre această perioadă, la solicitarea site-ului Noi.md, își amintește una dintre prietenele ei apropiate Larisa Gruzinova, directoarea și fondatoarea magazinului «Мелодия» din Chișinău, da pe atunci – moderatoarea emisiunilor muzicale la TV și radio: «Ne cunoaștem demult. Ea abia venise de la Leningrad, a adus-o Eugen Doga, care a convins-o să revină la Chișinău. Ea a interpretat multe piese de-ale lui Doga, iar el întotdeauna a tratat-o cu evlavie și căldură. Ea avea o popularitate colosală. Eu am venit la filarmonică ca să o cunosc și să o invit la o emisiune. Pe atunci la televiziunea moldovenească exista programul muzical ”Balul discurilor”. Am stat la repetiția ei. Desigur, este o persoană neobișnuită, uimitoare. Ca un bec, care se aprinde pe scenă. Nu am mai cunoscut asemenea artiste, care să interpreteze orice piesă cu hazard, cu temperament. Ea nu stătea pe scenă, se mișca, alerga… Doamne, ce făcea ea! Ea este, bineînțeles, o interpretă genială. Nu-i destul că are voce neobișnuită, mai este și de o frumusețe uimitoare.

Pe atunci ea mergea foarte des în turnee, peste tot, în toate orașele Uniunii Sovietice. În plus, concerta și Moldova. Și avea un succes colosal.

Țin bine minte, pleca în concediu de maternitate cu fiica, urma să primească banii pentru concediu, și Ministerul culturii se revolta grozav – tot salariul orchestrei simfonice a mers pentru achitarea concediului Mariei Codreanu, căci ea , de fapt, hrănea întreaga filarmonică. O vedetă mai mare ca ea, desigur, nu exista.

Era prietenă cu multe alte interprete. Îmi amintesc bine, că același Evghenii Martînov , de exemplu, i-a oferit anume ei prima interpretare a cunoscutei piese «Скажи, скажи, мне вишня» . Și ea a interpretat-o zguduitor. Apoi a fost piesa «Моя земля». A interpretat-o și Roza Rîmbaeva, dar era departe de interpretarea Mariei Codreanu ».

Tăcerea era mai asurzitoare ca strigătul

În 1972 Maria a plecat în Polonia, la Concursul X internațional de estradă din Sopot, și a interpretat strălucit piesa lui Oscar Felțman pe versuri de R.Rojdestvenschii «Баллада о красках». Aceasta i-a adus o popularitate enormă, putem spune internațională. Are și o istorie interesantă, pe care Maria Codreanu a relatat-o jurnaliștilor și care este publicată pe site-ul său oficial (http://www.codrianu.ru/). . Așa dar…

«Era în a. 1972 , peste doi ani după ce a revenit la Chișinău și a organizat colectivul cunoscut ulterior cu denumirea «Orizont». Maria își petrecea concediul de vară la Yalta. Pe plajă, aude la un moment dat la radioul local: «Interpreta Codreanu din Moldova, veniți urgent la postul de radio!». Peste un minut ținea deja telegrama din CC al ULCT din Moldova, în care i se ordona să zboare urgent la Moscova, la Ministerul culturii.

Ministrul adjunct i-a spus:

• Fetițo, vei merge la Sopot în locul lui Lescenco, vei interpreta «Балладa о красках».

Maria s-a pierdut:

- Da poate să interpretez altceva, cunoscut, din repertoriul meu? Timp pentru pregătire e puțin, da Lescenco repetă de un an, a schimbat deja trei aranjamente, - a încercat să obiecteze Maria.

- Copilă, nu-ți recomand să ne contrazici . Fă ce și se spune.

Prima repetiție de 10 minute cu orchestra în componență deplină Codreanu a avut-o deja la Sopot… Da la Moscova a repetat puțin acompaniată la baian, și a mai fost dusă la vila lui Oscar Felțman, unde a repetat acompaniată la pian. Acolo, în timpul unei repetiții, a cerut să modifice finalul, care era și scurt, și în același timp - asurzitor, «strigător».

- Ei, nu poate mama, - îl convingea Maria pe Felțman, - care-și vede fiii vii, dar cărunți, să înceapă imediat să «strige, să țipe», dimpotrivă, ea va înțepeni, va înlemni, groaza o va sugruma.

Așa a apărut în final acest pianissimo neașteptat, care trece într-un forte copleșitor, în care era totul - și amarul mortal al războiului, și bucuria revenirii fiilor iubiți. Felțman a fost așa de zguduit de această ”găselniță” a Mariei, că a lăcrimat chiar ».

La Sopot Maria Codreanu a obținut titlul de laureat și premiul sindicatelor poloneze pentru cea mai bună interpretare a cîntecului social-politic.

Pe toate meridianele

Anul 1972 a fost foarte fructuos pentru Maria Codreanu. La festivalul «Lira Bratislavei» a evoluat în concerte de gală cu Salvadore Adamo, Carel Gott, Brenda Arno, a participat la festivalul «Крымские зори» din Yalta.

Și a mai participat la pelicula televizată «Concert de toamnă», în care a interpretat romanța «De ce nu-mi vii?» pe versurile lui Mihai Eminescu.

Pînă în a.1977 Codreana a fost solista ansamblului «Orizont», apoi decide să plece la Moscova, unde locuia soțul ei – saxofonistul, flautistul, compozitorul și aranjorul Alecsandr Biriucov . Acolo ani în șir au activat cu succes în organizația concertistică «Москонцерт».

Și iarăși – își amintește Larisa Gruzinova: « Maria avea un soț minunat, A. Biriucov. Nu numai un muzician, clarinetist, dar și un aranjor perfect, cu mult gust artistic. El mereu a ajutat-o, ei s-au iubit foarte mult. Au doi copii. Fiica mai mare Olga și mezinul Alecsandr, și doi nepoți ».

În a. 1986 Maria Codreanu absolvește facultatea de regie a Academiei de artă teatrală ”ГИТИС”.

Are multe turnee, concertele ei se bucură de succes în Siria, Irak, Liban, Polonia, Germania, Cehoslovacia, România, Ungaria, Israel, Japonia, Austria, Mongolia. În ianuarie, 2001 a concertat la New York, în sala de concerte «Millenium».

Mariei Codreanu i-au fost conferite titlurile de Artistă emerită a Republicii Moldova, Artistă emerită a Rusiei, medalia «Звезда Чернобыля» și Ordinul Ecaterina cea Mare, Ordinul de onoare – ca semn al aprecierii înalte a meritelor în domeniul artei muzicale, pentru succesele semnificative de creație și aportul la consolidarea relațiilor interculturale.

În a. 2005 Maria Codreanu a editat două CD-uri, care cuprind cele mai bune piese ale artistei : «Имена на все времена» și «Золотая коллекция ретро».

În ultimul timp, chiar dacă nu a avut evoluări solo, Maria Codreanu a participat activ la programele consacrate memoriei Anei Gherman, Evghenii Martînov, Vladimir Migulea, în programul «Мелодии дружбы».

«Acum 10 ani a avut un concert în Sala mare a Academiei de științe a FR, - își amintește Larisa Gruzinova, - ne-am adunat cu toții, întreaga diasporă moldovenească , a fost ambasadorul Moldovei Vasile Strurza, Sveta Toma, Doga, Lilea Amarfii, care cu regret ne-a părăsit. Și Maria a interpretat romanța fiicei mele Liuba. Sala era arhiplină, concertul a avut un succes enorm. Ulterior organizatorii lui au editat un CD. Așa că admiratorii creației sale îl au, inclusiv eu ».

Dar dacă publicul a cunoscut-o ca pe o interpretă talentată, strălucită, Larisa Gruzinova vorbește despre calitățile ei omenești: «Ea este și o persoană minunată. A făcut foarte mult pentru mine. După ce am trecut la Moscova, la invitația ministrului culturii din URSS, era în anul 1989, familia Mariei și a lui Alecsandr ne-a invitat să stăm la ei, împreună cu fiica. M-a primit cu brațele deschise, ca pe cea mai bună prietenă, ca pe o soră. Eu mereu am simțit-o ca pe o soră dreaptă. Asta a fost și familia mea. Am locuit la ea destul de mult timp, înainte de a închiria un apartament. Fetele noastre s-au împrietenit, studiau împreună pianul. La ei întotdeauna era veselie, bucurie ».

***

Repertoriul Mariei Codreanu include multe piese în limba germană, rusă, engleză, niponă, idiș, italiană. Dar au prevalat întotdeauna, desigur, cele în limba maternă.

Larisa Gruzinova susține că «deși Maria locuiește de mulți ani la Moscova, ea vorbește perfect moldovenește. Moldoveneasca ei este pur și simplu clasică. Ea în sine este un adevărat patrimoniu al republicii. Și cea mai veritabilă demnitate moldovenească. Este una dintre cele mai bune moldovence, care își reprezintă țara. Oricărui popor îi putem dori să aibă a interpretă ca Maria Codreanu».

În vocea ei este totul: și căldura soarelui, și aroma viilor, și ospitalitatea meleagului moldovenesc. Piesele interpretate de talentata Maria Codreanu ne încălzesc sufletele, de oferă clipe de bucurie și fericire, iar asta înseamnă, că ele și numele Mariei Codreanu vor fi solicitate în toate timpurile.

A pregătit Svetlana Derevscicova