De ce copiii au nevoie de tata?

Tatăl are un rol foarte important în creșterea copilului și formarea personalității lui. În multe familii, tata și azi are sarcina de a asigura bunăstarea, iar de copii este preocupată mama. Dar mințile luminate repetă mereu, că și bărbații trebuie să participe la educarea urmașilor, că femeile nu-i pot înlocui. Periodic, subiectul privind importanța tatălui în creșterea copilului se discută și în societatea noastră. El mai este abordat și de organizațiile obștești, în cadrul proiectelor europene pe termen scurt, realizate în RM.

Cu mama e bine, dar cu tata – mai interesant !

Astăzi tot mai mult se vorbește despre rolul taților în creșterea copiilor. În timpurile sovietice, rămase deja în trecut, se credea că mamele trebuie să-și educe copiii, căci tații au responsabilități mai serioase – să facă bani și să întrețină familia. Nici nu era primit, ca tații să dădăcească copiii, chipurile, nu este o treabă bărbătească. Însă fericiți erau copiii, ai căror tați nu luau în seamă nici normele născocite de cine știe cine, nici de opinia publică, și împreună cu soțiile, da uneori chiar și mai activ, se ocupau cu copiii lor. Mulți băieți și fete, care au avut noroc de tați, își amintesc cu o plăcere deosebită zilele petrecute împreună cu ei în timp ce mama era plecată. De regulă, tații le fac mai puțină morală, au mai multă încredere în copiii lor și le oferă mai multă libertate.

Savanții au confirmat ceea ce demult cunoaște majoritatea părinților și pedagogilor – tații au o influență mai mare asupra copiilor. Știința a demonstrat, că primele impresii ale copilului determină dezvoltarea ulterioară a creierului său, și toți cei, care îi poartă grija, influențează pe parcursul întregii vieți modul lui de a învăța, cugeta și a se comporta. Tații au o responsabilitate enormă, și cercetările demonstrează, că prezența lor are asupra copilului o influență aparte.

În unul dintre studiile tematice ale Academiei americane de pediatrie se vorbește despre aceea, că tatăl influențează semnificativ dezvoltarea copilului din primele zile de viață ale acestuia, fiind un factor important al reușitei alăptării și a somnului sănătos al nou-născutului. Conform studiilor, grație participării taților la viața copiilor, aceștia devin mai independenți, siguri pe sine și au mai multe șanse să reușească la învățătură. Cu mama este bine, da cu tata este mai interesant. Tații preferă alte jocuri, altfel comunică, inspiră mai multă încredere, altfel îi disciplinează, ei arată lumea bărbaților, îi pregătesc pe copii de realitățile vieții, îi învață să-i respecte pe reprezentanții sexului opus. Se afirmă că și copiii, dar și întreaga familie poate beneficia mult în urma participării taților la educarea copiilor.

Recent, în cadrul unei discuții tematice online, desfășurate pe canalul YouTube Alhpa Media, autorul și moderatorul Nicolai Feldman a sonorizat rezultatele unui studiu efectuat de Adrian Bucovinski, un activist civic ucrainean, în instituțiile de educație din Ucraina. Rezultatele au arătat, că în cazul unei probleme vitale 1% dintre adolescenții ucraineni cer sfatul tatălui, 10% – a ambilor părinți, iar 30% – doar al mamei.

Putem presupune, că aceeași situație este caracteristică și pentru multe alte țări din spațiul post-sovietic, inclusiv pentru Moldova. De multe ori, în familiile moderne rolul tatălui este destul de complex, el fiind un observator extern al urmașului său, care uneori îi este încredințat.

Psihologii spun că stereotipul tatălui a fost distrus demult și consecvent. Tatăl, ca figură, practic nu există. Au avut noroc băieții, care au avut parte de prezența tatălui (este vorba despre noțiunea psihologică de «tată», deseori acesta este înlocuit de un unchi, bunel, antrenor, profesor). Rădăcinile îndepărtării taților de la educarea copiilor se trag ca urmare a Războiului al doilea mondial, care a provocat un declin brusc al bărbaților dintr-o anumită generație, a apărut fenomenul lipsei tatălui, femeia devenind figura centrală, care este și tată, și mamă. Dacă schimbăm accentul, funcțiile tatălui adesea le îndeplinește mama și bunica, iar ele nu-s capabile să transmită anumite lucruri, pe care doar un bărbat o poate face. Da rolul principal al tatălui este să creeze pentru copil imaginea lumii, să introducă copilul în lumea exterioară în întregul ei spectru – de la etică la comportamentul material concret.

Aspectul social al lipsei tatălui

Cunoscutul pediatru ucrainean Evghenii Komarovski crede că rolul taților este important nu numai în procesul de educare a copilului, dar și în clipa luării deciziei de concepere, a nașterii, a alăptării. Din spusele sale, deseori deciziile privind copiii le ia femeia, bărbatul fiind doar pus în fața faptului că va deveni tată.

– Lipsa tatălui este simțită mult înainte de începerea procesului de educare, în care trebuie creată imaginea spectaculoasă a lumii, - opinează E. Komarovski în emisiunea lui Nicolai Feldman «De ce este nevoie de tata?». – Rolul tatălui trebuie să fie clar încă înainte de nașterea copilului. Dar mulți bărbați cedează femeilor inițiativa din start, mult înainte de procesul educării. Există femei, care pun soțul în fața faptului, că rolul lui este să stea de o parte, să aducă bani, da mama și bunica vor educa copilul. Uneori tatălui îi este încredințată o plimbare cu copilul, el este instruit ce să facă pentru ca acesta să nu cadă, să nu transpire, etc. Și dacă a fost să fie, se dezlănțuie un scandal, în rezultatul căruia tata este eliminat din procesul de educare a copilului.

Educarea copilului cu un tată în viață, dar fără participarea lui, Komarovski o numește «lipsă socială a tatălui», și crede că statele în care există o atare problemă au nevoie de măsuri urgente pentru a pune sarcina creșterii și educării primei generații de bărbați care își vor asuma responsabilitatea de a-și educa copiii împreună cu mama lor.

– Trebuie să creștem o generație de tați, care cel puțin o lună, ca în Finlanda, se vor afla în concediu de maternitate pentru îngrijirea copilului, împreună cu soțiile vor lua toate deciziile – privind și alăptarea, și vaccinarea, și lecuirea, și alegerea grădiniței de copii, și frecventarea adunărilor de părinți, etc. – menționează cunoscutul medic-pediatru. Și dacă fiul îl va vedea alături pe tata - un bărbat care decide ceva cu privire la copii - ce vor avea aceștia pe masă, ce vor îmbrăca, ce cărți vor citi etc., - va avea în față un exemplu de urmat și va deveni bărbat el însuși.

Din spusele lui Komarovski, în grădinițele de copii din Finlanda bărbații constituie 50% dintre educatori. Și în Norvegia există mulți educatori-bărbați. Această profesie a devenit populară printre jumătatea puternică a omenirii după ce remunerarea pentru această activitate a fost majorată la cca €18 mii pe lună. Evghenii Komarovski a subliniat forța colosală a educației masculine, dar a menționat că bărbații lipsesc și în grădinițe, și în instituțiile școlare, și în familii, din păcate. Există stereotipuri psihologice foarte grave: azi mamele și bunicile înlătură în continuare tații din procesul de educare. Și majoritatea bărbaților cedează femeilor, nedorind să le supere.

A făcut-o pe tata, apoi a abandonat…

Din păcate, nu putem aduce date exacte pentru a ilustra cum stau lucrurile în Republica Moldova, din acest punct de vedere. În timpul pregătirii materialului, nu am găsit careva informații privind existența, în țara noastră, a unui studiu deplin la acest subiect. Dar am reușit să aflăm că periodic el este discutat în societate, iar curatorii externi chiar au oferit ONG-urilor bani pentru realizarea proiectelor.

În Internet, am descoperit manualul «Rolul taților în educarea copiilor», elaborat în a. 2006 în cadrul programului UNICEF «Pas cu Pas». A fost un proiect pe termen scurt, în care banii au fost valorificați onest. Cartea povestește despre aceea, ce anume poate învăța copilul de la tata, oferă sfaturi și recomandări taților cum să se comporte cu copiii, cum să se joace cu ei, ce să citească, despre ce să vorbească cu ei, la ani diferiți.

Următoarea apariție a subiectului examinat de noi a avut loc în anii 2021-2022, atunci republica Moldova a fost atrasă, prin intermediul unui ONG, în campania de promovare a paternității responsabile, desfășurată în cadrul programului regional „Împreună împotriva stereotipurilor de gen și a violenței de gen”. Proiectul «Egalitatea de gen UE 4» era finanțat de UE și avea scopul de « a spori rolul taților și a ajuta bărbații să construiască relații mai puternice cu copiii lor ». În perioada realizării lui în țările Parteneriatului estic au fost deschise 18 școli pentru tați.

În rapoartele ONG-ului local se spunea că în școlile pentru tați, deschise în țările CSI inclusiv – Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Ucraina și Moldova, o atenție deosebită a fost acordată egalității de gen și ajutorului pentru ca bărbații să devină părinți mai responsabili și mai informați, care împart cu soțiile obligațiile privind îngrijirea copiilor și treburile casnice.

În Moldova, proiectul a cuprins doar două localități – Strășeni și Fălești, unde au fost create 9 cluburi ale taților, frecventate de peste 150 de bărbați, actuali sau viitori tați .

Conform datelor publicate de ONG UN Women Moldova, realizatoarea proiectului, în RM doar 4 din 100 de tați pregătesc împreună cu copii temele pentru acasă. Dar 4% dintre tați le citesc copiilor cărți, și doar cca 10% se joacă cu ei acasă.

Dar frumoasa inițiativă și poveștile despre tații fericiți, care au cunoscut bucuria de a comunica cu copiii lor, s-au epuizat odată cu finalizarea proiectului. Chiar și blogurile taților - participanți activi la program, au încremenit.

Implicarea sporită în educare

Psihologii experimentați menționează, că în țara noastră există totuși tendințe pozitive în a atrage tații în procesul de educare a urmașilor.

Psihologa Tatiana Cozman, lector la facultatea de psihologie și psihopedagogie specială de la Universitatea pedagogică în numele lui I. Creangă, în urma celor 15 ani de activitate cu copiii și părinții lor a ajuns la concluzia, că în prezent se face simțită o implicare sporită taților și a bărbaților în general în procesul de educare a copiilor.

– Prin «implicare» eu înțeleg nu doar asigurarea necesităților de bază ale copilului – hrana, îmbrăcămintea, încălțămintea, școlarizarea etc. (deși și acestea fac parte din procesul de educare), dar conștientizarea propriei participări la formarea personalități copilului, - argumentează T.Cozman. – Ei mai des își petrec timpul cu copilul/copiii (nu doar în chestiuni ce țin de casă, trai, dar și în afara domiciliului), discută despre subiecte importante, își împărtășesc experiențele emoționale, se interesează de reușitele academice, etc. În cabinetul psihologului pentru copii, bărbații de cele mai multe ori solicită tehnici eficiente de comunicare cu copiii; pun întrebări privind aplicare metodelor alternative pedepsei; își expun intenția de a însuși variantele de ajutorare a mamelor, pentru ca acestea să se consume mai puțin; exprimă dorința de a minimiza influența negativă a conflictelor conjugale și/sau a divorțului asupra stării psihoemoționale a copilului. Lista poate fi continuată.

Din spusele interlocutoarei Noi.md, observațiile enumerate indică niște schimbări calitative în ideile bărbaților cu privire la rolul lor parental, spre implicarea psihologică și implicarea în procesul de educare, și o abatere de la stereotipul de „sprijinitor și susținător de familie”.

– Eu cred că aceste schimbări au loc deoarece în spațiul informațional au apărut afirmații privind importanța prezenței masculine în dezvoltarea copilului; a concepției privind paternitatea responsabilă; a experienței personale de comunicare cu tatăl; și a insistenței cu care mamele/femeile observă ce și cum transmite copilului comportamentul și atitudinea bărbatului, - spune psihologa. - E de menționat că bărbații înșiși au răsuflat ușurați, după ce nu li s-au mai impus roluri parentale și ei au început să aleagă de sine stătător și să negocieze cota lor de implicare în viața copilului.

Desigur, asemenea schimbări nu se atestă peste tot, și nu la scară largă, spune T.Cozman și subliniază, că dinamica pozitivă a participării bărbaților (psihologa are în vedere și tații biologici, și pe cei vitregi, și pe alți bărbați care participă la viața copilului. – nota aut.) în educarea copiilor nu trebuie ignorată, despre ea trebuie să vorbim, să scriem, deoarece bărbații trebuie să știe că efortul lor este văzut, apreciat, recunoscut. Iar în perspectiva maturizării copilului, ei înșiși vor observa că eforturile lor au dat și dau în continuare rezultate pozitive.

Ala Revenco, președinta ONG «Părinți solidari», în comentariul pentru Noi.md a confirmat, că numărul bărbaților preocupați de copiii lor crește treptat. În activitatea organizației date, inclusiv în diverse proiecte de instruire, în acțiunile desfășurate participă 10% - 20% de tați.

– Desigur, în organizația noastră în mare parte (cca 80%) mamele revendică drepturile copiilor. Tații nu-s foarte mulți, dar numărul lor crește, – spune A.Revenco. – Și fiecare dintre ei trebuie să conștientizeze importanța tatălui în educarea copilului. Micuții trebuie să vadă atitudinea ambilor părinți față de ei, să le înțeleagă modul de a cugeta, să le audă punctul de vedere, să le cunoască experiența de viață. Pentru că fiecare adult care comunică cu copiii, în special părinții, are propriul aport la educarea lui și îi oferă un exemplu de comportament.

Potrivit A.Revenco, soțul ei o ajută în educarea copiilor. În timp ce ea este prinsă în activitățile publice, responsabilitatea pentru cei mici cade pe umerii lui. Interlocutoarea Noi.md a mai menționat, că numărul unor așa tați, ca soțul ei, crește. Din relatările prietenilor, colegilor, cunoscuților, dar și din propriile observații, președinta ONG «Părinți solidari» concluzionează, că dinamica pozitivă în ce privește participarea taților la procesul de educare a copiilor există. Mai ales că în ultimul timp în societate este promovată ideea unei implicări mai mari a taților în procesul de educare a copiilor.

Oricine poate înțelege un copil

Și cum să nu aducem aici exemple de participare a taților la viața copiilor lor. Unul dintre tații, cu care a discutat jurnalista portalului Noi.md, este Dumitru Dolgan. El este tatăl a trei fii. Chiar de la naștere, bărbatul participă activ la educarea urmașilor. În ciuda volumului mare de muncă (din moment ce nimeni nu a anulat responsabilitatea principală, atribuită întreținătorului de familie), el încearcă să-și ajute soția în creșterea copiilor, în măsura posibilităților. În primele luni de viață a băieților, i-a dădăcit, se scula noaptea, pentru ca soția obosită să poată dormi, după lucru ieșea ci micuții la plimbare, îi hrănea, scălda, etc. Pe măsură ce băieții cresc, durata comunicării lor cu tata sporește.

Plus la asigurarea financiară a copiilor și a soției, mai are și rolul de organizator al odihnei: călătorii în locuri interesante, plimbări în parc, odihna familiei la mare, la țară, plecări la cinema și multe altele. Dumitru niciodată nu-și ceartă copiii fără motiv. Dacă unul dintre ei a stricat sau a făcut ceva rău, el la început clarifică situația, discută, încearcă să-i explice copilului unde acesta nu are dreptate. Pentru el principalul e să înțeleagă de ce băiatul a făcut asta. Spre exemplu, recent cel mic a stricat o jucărie nouă. S-a dovedit, că l-a interesat ce are aceasta în interior, cum este ea făcută. Evident, tata nu l-a certat pe copil, dar a încercat să-i explice de ce nu trebuie să mai procedeze astfel.

Dumitru nu-i înțelege pe bărbații care se eschivează de la educarea copiilor, și lasă această responsabilitate pe umerii soțiilor. În opinia sa, mamele nu pot, cu toată dorința, să transmită copiilor aptitudinile, experiența și cunoștințele taților. Dar, a menționat interlocutorul Noi.md, el este categoric împotriva metodelor de educare prin forță, acestea pot doar să înrăiască copilul. El a citit multă literatură tematică, de aceea cunoaște și aplică multe sfaturi care l-au ajutat în educarea băieților.

Altfel nici nu poate fi

Pedagoga, antrenoarea Irina Majeru, mamă a trei fii , spune că familia sa pe parcursul mai multor generații a educat corect băieții, care ulterior nu au avut îndoieli privind participarea lor la educarea copiilor.

– Și în copilăria mea, și acum, în familia mea, participarea taților este de neprețuit. Auzind că tatăl cuiva petrece cu familia sa puțin timp, sau că nu are timp să discute cu copiii, sau că doar mama răspunde pentru traiul familiei, feciorii mei se arată foarte mirați, – povestește I. Majeru. – Țin minte cum străbunii mei, și buneii din partea ambilor părinți, și părinții mei întotdeauna făceau împreună treburile casnice: bărbații găteau adesea, cumpărau produsele alimentare, participau la menaj și, dacă nu spălau – storceau bine rufele, ceea ce acum 40-45 de ani nu era un lucru ușor. Deseori jucau cu nepoții și copiii jocuri de societate, mergeau la plimbare cu ei, citeau cărți și le dădeau sfaturi prețioase. Țin bine minte cum, după ce s-a născut fratele meu, tata și spăla, și călca rufele, și mergea după hrană pentru prunc, schimba pelincile, scutecele, se scula noaptea. Mama nu în fiece noapte se scula la cel mic – asta chiar dacă tata ocupa un post important.

Irina spune că, grație exemplului dat de părinți, după căsătorie nici nu și-a închipuit că ar putea fi altfel. Și se bucură că nu a fost nevoită să afle, că în familii lucrurile pot sta diferit. Soțul a ajutat copiii la pregătirea temelor, le-a altoit și continuă să le transmită deprinderile necesare bărbaților. Menajul și gătirea bucatelor se distribuie în funcție de gradul de ocupare al fiecăruia.

– Chiar și cu fiul de 30 de ani mai jucăm jocuri de societate. Și eu înțeleg perfect, că mi-ar fi fost foarte dificil să cresc pruncii fără ajutor, – spune interlocutoarea Noi.md. – Iar pentru sfaturi privind problemele importante, cred, fiii noștri apelează la ambii părinți în mod egal, sau la cel care este mai experimentat într-un anumit domeniu. Se referă și la viața personală. Înțeleg că noi putem fi o excepție fericită, și totul pare ideal. Dar, ca în orice altă familie, avem și mici conflicte, dispute. Însă în familia noastră influența taților mereu a fost mare și foarte prezentă. Sper că și fiii mei înțeleg asta.

Dorință de ar fi!

Însă așa familii ideale, ca a Irinei și a lui Dumitru, la noi în Moldova încă nu formează majoritatea absolute. Pentru a schimba situația în societate, spun savanții, trebuie să-i reeducăm pe cetățeni, și să începem cu femeile. Avem nevoie de idealuri de educare – masculine și feminine. Pediatrul E.Komarovski a comparat viziunile diferite ale bărbaților și femeilor asupra educării copiilor cu războaiele religioase – femeile au o religie în raport cu copii, bărbații – alta. Și cum ambele sexe nu ajung la o înțelegere privind creșterea copiilor, viziunile lor ar trebui cel puțin apropiate înde ele.

Vom aminti aici, că în Moldova un mic pas spre atragerea taților la educarea copiilor a fost făcut acum opt ani. Conform legislației moldovenești, la nașterea copilului tații pot cere Casei naționale de asigurări sociale un concediu. Durata lui este de 14 zile calendaristice. Anterior, tații aveau dreptul la acest concediu în primele 56 de zile de la nașterea pruncului, iar din a. 2024 el poate fi solicitat în decurs de 12 luni.

Și Ministerul Educației poate avea un aport – introducerea disciplinei privind familia și creșterea copiilor pentru elevii de la 14 ani. Poate, ar trebui și Ministerul Muncii și protecției sociale să introducă măsuri stimulative pentru tați. Școala taților ar putea fi permanentă, pentru ca doritorii să poată obține cunoștințele și aptitudinile necesare lor. Cu alte cuvinte, am putea face multe, dorință de ar fi!

Lidia Ceban