Dincolo de cadrul Constituției: Cum este încălcată legea în Moldova de dragul unor interese de moment. Partea 1

În ultimii 15 ani, domeniul legislativ din Republica Moldova a fost în continuă schimbare, dar în fiecare an tot mai multe modificări și inovații ridică multe întrebări și generează un val de critici dure, inclusiv din partea experților și reprezentanților comunității juridice.

Multe dintre noile prevederi promovate de așa-numitele forțe politice liberale contravin nu doar legislației naționale și Constituției Republicii Moldova, ci și obligațiilor internaționale ale Republicii Moldova. Comentînd unele inovații legislative ale autorităților, experții juridici folosesc o terminologie specială: "nonsens juridic și constituțional".

Actualii legiuitori recurg la astfel de practici de intervenire în domeniul constituțional, care nu s-au mai întîlnit pînă acum nici în Europa, nici pe alte continente. Toate acestea duc la compromiterea procesului de legiferare, la politizarea instituțiilor juridice și la scăderea încrederii în sectorul justiției, inclusiv în justiția constituțională.

Cui aparține Constituția?

Specialiștii în drept atrag în primul rînd atenția asupra modificărilor ilegale ale Constituției, care se practică nu pentru prima dată în Republica Moldova, precum și asupra unei serii de decizii extrem de ambigue ale Curții Constituționale (CC). Experții Institutului Justiției Constituționale (IJC) au înregistrat în repetate rînduri cazuri de nerespectare evidentă a supremației Constituției și de încălcare a ordinii constituționale. În opinia lor, astfel de situații ar trebui să îngrijoreze atît autoritățile statului, cît și instituțiile sociale, cum ar fi sindicatele, partidele politice și organizațiile neguvernamentale, precum și societatea în ansamblu. Deoarece fie Constituția este sfîntă și întreaga țară se conduce după ea, fie ea aparține doar unor oameni care o respectă doar atunci cînd vor.

În ciuda mai multor cazuri de atiudine neglijentă față de normele constituționale, ceea ce s-a întîmplat anul trecut a fost un fel de "premieră" - o abordare nemaiîntîlnită pînă acum pe niciun continent. Prin votul majorității simple, Parlamentul a introdus "modificări tehnice" în Constituție, privind schimbarea denumirii limbii de stat din "moldovenească" în "ronână". Potrivit constituționaliștilor cu autoritate, o astfel de procedură nu se încadrează în mod evident în cadrul constituțional. La urma urmei, modificările în Legea Supremă trebuie să fie aprobate cu ⅔ din voturile deputaților, iar Constituția nu poate fi modificată pe durata stării de urgență, care a fost în vigoare pe teritoriul Republicii Moldova pînă la sfîrșitul anului 2023.

Potrivit IJC, în acest caz a fost încălcat principiul supremației Constituției, deoarece printr-o simplă lege neconstituțională s-a decis revizuirea textului constituțional. Legea Supremă prevede în mod expres astfel de cazuri în articolul 7 - nicio lege și nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituției nu are putere juridică.

Experții se declară surprinși de indiferența opiniei publice față de modalitatea neconstituțională de modificare a textului Legii Supreme. După aceasta nu a urmat practic nici o discuție publică, nici o opinie publică, inclusiv din mediul științifico-didactic, din mediul constituționaliștilor, al specialiștilor și juriștilor, al avocatului poporului și al tuturor celor care prin definiție ar trebui să vegheze asupra statului de drept și a regimului constituțional. În opinia experților IJC, acest lucru vorbește despre existența unor probleme grave în înțelegerea realității constituționale și despre starea și incapacitatea societății de a face față provocărilor constituționale.

Potrivit directorului Institutului Justiției Constituționale, Valeriu Cuciuc, IJC și-a expus public poziția într-o adresare analitică din 16 martie 2023 către Parlamentul RM și deputați, precum și către toate organele autorităților publice și societatea civilă a Republicii Moldova. În ea se afirmă faptul că modificarea Legii Supreme a fost realizată cu încălcarea unei liste întregi de reguli de procedură constituțională, care sînt consacrate în Constituția însăși. În plus, legea este prezentată ca o intervenție tehnică, iar o astfel de procedură nu există conform normelor constituționale de revizuire a Legii Supreme.

Potrivit lui Dumitru Pulbere, președintele Consiliului IJC, fost deputat și fost președinte al Curții Constituționale (CC), acest concept (modificările tehnice ale Constituției) este străin procesului de elaborare a normelor din orice țară, nu doar din Republica Moldova. "În cei 30 de ani de independență a republicii noastre, acest lucru nu s-a întîmplat niciodată, nici măcar la nivel de încercări. Am analizat situația din țările europene dezvoltate - și la ei niciodată nu a existat așa ceva. Am studiat situația pe alte continente – nici cetățenii din Africa nu s-au confruntat niciodată cu o astfel de situație. Dar la noi, din anumite motive, s-a decis că se poate de acționat într-un mod atît de absurd", spune constituționalistul.

"Absurditate juridică și incompetență"

Stanislav Pavlovschi, fost judecător al Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) și fost ministru al Justiției, amintește că acțiunile autorităților s-au bazat pe decizia Curții Constituționale, care a pus Declarația de Independență a Republicii Moldova, în care se menționează "limba română", mai presus de Constituția țării (deși este vorba de o simplă rezoluție a parlamentului care și-a pierdut forța după adoptarea Constituției). În opinia sa, și hotărîrea CC, și acțiunile ulterioare ale Parlamentului sînt o manifestare a absurdității juridice și a incompetenței juridice elementare.

Pavlovschi menționează că "în timpul scurtei sale istorii, CC a Moldovei a reușit în ultimii ani să ia multe decizii prostești, iar pe unele dintre ele le-a anulat ea însăși mai tîrziu, înțelegînd că uneori și CC face lucruri prostești". În opinia fostului judecător european, autoritățile încearcă să folosească problema lingvistică pentru a-și ascunde eșecurile colosale în politica economică și pentru a distrage atenția societății de la problemele mai importante. Aceste acțiuni nu numai că pregătesc terenul pentru noi speculații pe un subiect atît de sensibil, dar creează și premise pentru o nouă rundă de tensiuni în societate.

Reamintim că la "modificarea tehnică" a Constituției, Parlamentul s-a bazat pe hotărîrea CC din 2013, potrivit căreia limba română este limbă de stat în Republica Moldova. Aceasta este una dintre cele mai controversate hotărîri ale Curții Constituționale, pronunțată la solicitarea liberalilor de a schimba denumirea limbii clar stipulată în Constituție. Ulterior, experții au declarat că instanța și-a depășit atribuțiile, precum și normele profesionale, etice și morale, considerînd că, reieșind din prevederilor Legii fundamentale, CC nu avea dreptul să accepte și să examineze această cerere, precum și să pună Declarația de Independență, care a fost adoptată printr-o simplă rezoluție parlamentară cu cîțiva ani înainte de aprobarea Constituției, mai presus de Constituție.

Printre alte exemple, care lasă numeroase semne de întrebare cu privire la respectarea normelor constituționale, experții menționează schimbarea procedurii de alegere a președintelui țării. În 2016, Curtea Constituțională, în baza unei solicitări din partea deputaților Partidului Liberal-Democrat, a decis că următorul președinte al țării va fi ales prin alegeri directe. Țara a revenit la mecanismul de alegere directă a președintelui de către popor, mecanism care exista înainte de modificările aduse Constituției în 2000. Au fost declarate neconstituționale prevederile articolului 78 din Constituție, "Alegerea președintelui", prima dintre ele precizînd că președintele este ales prin vot secret de către Parlament.

CC a motivat că reforma constituțională din 2000 a creat un sistem imperfect de guvernare și a crescut probabilitatea de conflict între autoritățile statului. În plus, decizia "corespunde aspirațiilor cetățenilor țării și va permite în viitor evitarea unor noi crize politice".

Totodată, instanța a prevăzut o excepție: dacă înainte de anul 2000, putea deveni șef de stat un cetățean al Republicii Moldova care împlinea vîrsta de 35 de ani, atunci începînd cu 2016, pot candida la președinție candidații care au cel puțin 40 de ani.

Această din urmă circumstanță, după cum menționează unii analiști, ar fi putut fi îndreptată împotriva liderului de atunci al Partidului Nostru, Renato Usatîi, în vîrstă de 37 de ani, care nu și-a ascuns dorința de a deveni președinte. Potrivit sondajelor de opinie de la acea vreme, el se afla pe primele locuri în topul încrederii poporului în politicienii din Moldova. Usatîi a numit ceea ce s-a întîmplat o "violare publică a Constituției". "Noi am obținut alegerea președintelui direct de către popor și rămînem pe aceleași poziții, dar într-un stat de drept există proceduri de modificare a Legii fundamentale", a scris politicianul pe rețelele de socializare în 2016. El a atras atenția asupra faptului că "cîţiva cetăţeni ai României în CC, la comanda lui Plahotniuc, înlocuiesc puterea legislativă, în esenţă, anulînd dispoziţiile după care Moldova a funcţionat 16 ani".

Mulți constituționaliști au declarat că există o serie de întrebări legate de verdictul CC din punct de vedere juridic. Căci, Constituția Republicii Moldova a fost adoptată de Parlament, iar CC a declarat neconstituțională o lege constituțională, ceea ce depășește competența sa. Expertul în drept Alexandru Arseni consideră că CC nu avea dreptul să declare neconstituțional un articol din Legea Supremă, deoarece prin acesta intervine în prerogativele Parlamentului. "CC nu are dreptul nici măcar să schimbe cu locul virgulele în Constituție. Prin urmare, această decizie este nelegitimă", a declarat Arsenie. Potrivit acestuia, în anul 2000, CC a recunoscut toate amendamentele la Legea fundamentală inițiate de un grup de parlamentari ca nefiind în contradicție cu Constituția. Expertul dă asigurări că hotărîrea CC din 2016 nu a avut niciun efect juridic, iar parlamentul nu a avut niciun motiv de a schimba procedura de desfășurare a alegerilor prezidențiale.

Majoritatea experților au considerat revenirea la alegerea președintelui direct de către popor ca fiind o decizie pozitivă luată sub presiunea societății. În același timp, aceștia au subliniat că încălcarea legilor și a procedurilor de adoptare a acestora nu poate fi justificată de nicio cauză nobilă, toate instituțiile statului trebuie să acționeze în cadrul constituțional. În același timp, s-a afirmat că CC a depășit în repetate rînduri cadrul constituțional al Republicii Moldova, luînd locul tuturor organelor supreme ale statului.

"Principala problemă este pierderea încrederii"

Unii experți sînt de părere că CC a jucat unul dintre rolurile cheie în crearea condițiilor pentru "furtul secolului" prin anularea prevederilor legale care protejau sistemul bancar de fraude majore. Potrivit fostului ministru al Finanțelor, Veaceslav Negruța, CC a dezactivat "butonul roșu" care permitea blocarea tranzacțiilor dubioase. Mai exact, în ajunul escrocheriei de mai multe miliarde de dolari, Curtea Constituțională a anulat competența Centrului Național pentru Combaterea Corupției de a suspenda tranzacțiile dubioase, precum și obligația băncilor de a raporta toate tranzacțiile cu o valoare mai mare de 500.000 de lei. De asemenea, judecătorii au suspendat interdicția Băncii Naționale de a acorda mai mult de 100-150 de milioane de lei unui singur beneficiar.

Puțini își mai amintesc, dar în 2013, CC a avut șansa de a declara ilegală concesionarea Aeroportului Internațional Chișinău, deoarece licitația s-a desfășurat cu numeroase încălcări, fără respectarea principiului transparenței și fără anunțarea unor condiții clare potențialilor investitori. În plus, prima hotărîre de guvern cu privire la aeroport a fost adoptată cînd guvernul fusese demis, iar atribuțiile sale erau limitate la gestionarea afacerilor publice. CC a folosit chiar pentru prima dată "dreptul de veto", suspendînd o serie de hotărîri de guvern privind acest acord și interzicînd orice acțiune în urma implementării acestora. Cu toate acestea, în cele din urmă, CC a refuzat să verifice constituționalitatea și a evitat să examineze esența cererii privind manipularea proprietății publice.

O mențiune specială trebuie făcută pentru inițiativele de modificare a legislației electorale, care sînt adesea promovate de autorități cu încălcarea Constituției și care ulterior ajung pe agenda CC. Și în acest caz, poziția organului de jurisdicție constituțională este foarte selectivă și nu se caracterizează prin uniformitate. De exemplu, în septembrie 2023, Curtea Constituțională a lăsat în vigoare modificările la Codul electoral, care nu permit reprezentanților formațiunilor politice interzise să participe la procesul electoral. Doi judecători ai CC au votat în favoarea deciziei, alți doi au avut opinii separate, iar cel de-al cincilea judecător pur și simplu nu a participat la ședință.

În opinia lui Pulbere, aceasta este o încălcare flagrantă a dreptului constituțional al cetățenilor de a fi aleși, iar în cazul unui recurs la CEDO, decizia nu va fi cu siguranță în favoarea guvernului. El a declarat că, în general, reglementările privind procesul electoral nu pot fi modificate în cursul anului dinaintea alegerilor, deoarece toți concurenții ar trebui să înțeleagă clar cadrul legal în care au loc alegerile. "În Moldova, însă, regulile sînt schimbate în timpul jocului, ceea ce duce la haos și încalcă nu doar legile naționale, ci și angajamentele internaționale ale țării", subliniază fostul președinte al CC.

Experții explică poziția CC în multe cazuri prin dorința politicienilor de a prelua controlul asupra autorității de stat de jurisdicție constituțională. Este suficient să ne amintim de hotărîrile Parlamentului care se referă atît la statul capturat, cît și la capturarea Curții Constituționale, exprimînd un vot de neîncredere CC și unor judecători constituționali. În iunie 2019, Parlamentul a adoptat Declarația privind recunoașterea Republicii Moldova drept stat capturat, iar în aprilie 2021 a fost aprobată Declarația privind recunoașterea Curții Constituționale ca fiind capturată. În ea se vorbește, printre altele, despre implicarea CC în capturarea statului de către regimul oligarhic și despre tentativa de uzurpare a puterii de stat, precum și despre încălcarea și nerespectarea practicii constituționale internaționale și a propriei practici precedente.

Interpretările juridice dubioase au dus la acea vreme la o criză politică și instituțională în Moldova. În același timp, după cum menționează experții, Curtea Constituțională, deși nu a putut păstra puterea Partidului Democrat, a oferit un răgaz pentru a pregăti căi de retragere. Ulterior, Comisia de la Veneția a Consiliului Europei a criticat dur acțiunile CC și a confirmat că acestea nu se bazau pe Constituția Republicii Moldova și pe jurisprudența proprie a Curții.

După cum a menționat Teodor Cîrnaț, fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii și expert în drept constituțional, în ultimii ani CC a compromis noțiunea de jurisdicție constituțională în Republica Moldova, iar autoritatea sa este, probabil, cea mai mare problemă din întregul sistem politic. Căci unele dintre hotărîrile pronunțate de curte pot afecta nu doar poziția anumitor forțe politice, ci și soarta întregii țări. În opinia sa, după numeroasele decizii politizate și ambigue, va fi extrem de greu de restabilit încrederea în justiția constituțională în Moldova.

Ion Munteanu

(Va urma)