Serghei Glazev - despre bule, piramide, o nouă ordine mondială și miracole economice

Noi.md a abordat în mod repetat subiectul privind importanța reformării sistemului bancar al țării pentru dezvoltarea businessului local, și a prezentat recomandări concrete. Mai pe larg și mai detaliat subiectul a fost dezvoltat de proiectul www.moldovenii.md.

Continuăm să publicăm materiale la acest subiect, care este cel mai important pentru țară. Economistul, academicianul Academiei Ruse de Științe Serghei Glazev în programul „Цена вопроса” vorbește despre aceea, ce împiedică creșterea economiei ruse (deși în țară există tot necesarul pentru creștere) și numește adversarii dezvoltării economice. Și nu e vorba despre intrigile dușmanilor occidentali, - problemele se ascund în punctele vulnerabile ale economiei ruse, multe dintre punctele vulnerabile menționate de el caracterizează toate țările post- sovietice, inclusiv Republica Moldova, de aceea concluziile și recomandările sale prezintă interes și pentru cititorii noștri.

«Un model supt din deget». Unde se ascunde rezerva de angajare?

Problemele economiei ruse au un caracter subiectiv. Ritmul anual de creștere a PIB-ului cu 8% în următorii 5 ani – este o problemă pe deplin rezolvabilă. Asta chiar dacă autoritățile financiare mereu subestimează posibilitățile dezvoltării economice a țării. Și le subestimează nu doar în pronosticuri, practic împiedică dezvoltarea.

Noi avem cu ele o dispută permanentă privind posibilitățile dezvoltării economice. Conducătorul Băncii Centrale (șefa BC a FR – Elvira Nabiullina – nota red.) ne sperie cu «supraîncălzirea» economiei. Vreau mereu să-i dau un termometru, ca să-și măsoare temperatura. De ce mereu are în cap «supraîncălzirea» economiei în situația în care capacitatea de producere este solicitată la doar 60%, și deci este posibilă a sporire a producerii de odată și jumătate ori? Materia primă la noi se scurge neprelucrată peste hotare. Adică, noi fără probleme am putea spori înzecit producerea chimiei petroliere, a chimiei gazelor, a chimiei forestiere în baza propriei materii prime. Dar pentru aceasta e nevoie de investiții și de crearea unor capacități de producere noi.

«Un model supt din deget». Unde se ascunde rezerva de angajare?

În toți acești ani, noi am avut un exod de creiere, și îi cunoaștem pe compatrioții noștri care au obținut succese extraordinare în alte țări prin implementarea ideilor lor, inclusiv cele de inginerie, știință și tehnică. De ce ei nu au avut posibilitatea să o facă aici, la noi? Răspunsul este că autoritățile noastre financiare blochează dezvoltarea economiei prin neacordarea creditelor. Și spun, că dacă vor extinde creditarea vom avea inflație, căci economia este supraîncălzită în conștiința lor tulbure.

De ce cred ei așa? În capul și computerul lor stă cel mai primitiv, de nivelul studentului din anul III, model ce leagă inflația cu șomajul oficial, așa numita curbă Philips, respinsă de comunitatea științifică economică mondială în urmă cu 40 de ani. Este o dependență total lipsită de valoare din punct de vedere al realismului, care a fost, de fapt, alcătuită din nimic, și apoi infirmată în mod repetat de cercetări empirice. Ei cred că dacă noi avem un șomaj oficial mic, înseamnă că nu e nevoie să investim bani în economie, pentru că e imposibil să majorăm producerea, dat fiind că angajarea este limitată. Iar muncitori noi nu putem lua, de aceea banii suplimentari în exces vor provoca inflație, deoarece potențialul producerii este epuizat. Mai mult, ei născocesc că noi am avea un potențial de producere negativ – chipurile, deja producem mai mult decît putem. Iată ce aiureală este în capul lor, bazată pe mitologia ruptă de realitate, numită curba Philips.

Asta nu înseamnă că la noi peste tot există posibilități de a spori productivitatea muncii, dar la nivel macro nu există nicio problemă cu lipsa resurselor de muncă. Ele există în ciuda faptului că există o penurie în anumite specialități. În plus, dat fiind că eu lucrez în Integrarea Economică Eurasiatică, pot spune că estimăm rezerva de angajare în Uniunea Economică Eurasiatică la aproximativ 4 milioane de oameni. Cadre suplimentare, care pot fi atrase întotdeauna. Plus la asta, în anii din urmă a avut loc un flux mare de lucrători calificați din Ucraina. Adică, nu există limite privind resursele de muncă. Mai mult, și președintele, și guvernul mizează pe creșterea productivității muncii din contul robotizării, automatizării și creării locurilor de muncă de tehnologie înaltă. Aici există rezerve gigantice de creștere a productivității muncii.

Reiese, că Banca Centrală, în baza curbei Philips , creează în conștiința societății modelul primitiv că economia este supraîncălzită, creditarea nu poate fi extinsă, combaterea inflației este posibilă doar prin majorarea dobînzilor, ceea ce ne duce într-un cerc vicios. Majorarea dobînzii scumpește creditul, asta provoacă reducerea investițiilor și duce la degradarea tehnologică, care duce apoi la pierderea competitivității, care se plătește cu încă o devalorizare a rublei și un nou val de inflație. Iată cercul vicios, prin care ne poartă deja de mulți ani.

Vedem, așa dar, că unica problemă care reține creșterea economică este politica financiar-creditară. Noi știm care ramuri trebuie dezvoltate. Avem posibilități de a crește producerea cu 30 - 40%. Nu există limite pentru dezvoltare nici privind oferta, resursele, capitalul, munca.

„Banii nu sunt un fetiș, ci un instrument.” De ce nu putem crește rata dobînzii?

Da există oare limite din punctul de vedere al cererii? Ne vor spune că la noi, chipurile, industria nu poate produce ceea ce este cerut. Ei bine, după ce țările occidentale au introdus embargoul, la noi s-a eliberat aproape jumătate din sectorul de importuri. Respectiv, 80% din produse le putem produce noi înșine, în locul celor importate. Potențialul nostru e substituire a importurilor este de 10-15% din PIB, cu siguranță. Dar asta e posibil doar dacă luăm cursul corect și înțelegem că banii nu sunt un fetiș, ci un instrument, iar rolul banilor în economie poate fi comparat cu rolul sîngelui în organism.

Sarcina banilor e să lege cursul actual. Acum noi avem multe resurse libere, care ne permit să creștem cu 8% pe an față de creșterea PIB. Însă aceste resurse nu-s legate. În economie nu există destule credite, pe care întreprinderile le pot lua pentru a extinde producerea, a face investiții. Și toate – pentru că BC majorează procentul și reduce întregul instrumentar al politicii financiar-bancare la un singur instrument și un singur parametru – procentul pentru credit.

Dacă noi vom administra corect circulația banilor, dacă vom înțelege că acesta este un instrument, trebuie să conectăm resursele disponibile pentru reproducerea economică extinsă, folosind instrumente speciale de refinanțare. De exemplu, acestea sunt împrumuturi direcționate, pe care Banca Centrală le creează pentru nevoi specifice, așa cum face China și țările europene. De exemplu, acestea sunt împrumuturi direcționate pe care Banca Centrală le creează pentru nevoi specifice, așa cum fac China și țările europene.

Ce înseamnă împrumuturi direcționate? În Germania, aceasta este, să zicem, 0,2% pentru închirierea echipamentelor produse local. Multe dintre întreprinderile noastre au folosit acest lucru înainte. În China este același - 0,2% pentru banca de dezvoltare, pentru proiectele prioritare. Și asta pentru 15-20 de ani.

Nu vorbim acum despre rata-cheie, ea este un instrument pe termen scurt. Este pur și simplu prețul banilor pentru a echilibra lichiditatea băncilor, care pot fi împrumutați pe o zi sau două pentru a astupa găurile.

Noi vorbim despre bani ca instrument ce leagă resursele noastre pentru a asigura creșterea producerii. Cu asemenea credite-țintă, organizate corect, așa ca în multe țări care obțin rezultate economice înalte, noi am putea realiza strategia de dezvoltare accelerată bazată pe o nouă structură tehnologică, prin activarea potențialului nostru științific și tehnic de producție

Există multe exemple. De ce noi nu zburăm cu avioanele noastre? Pentru că nu a fost o sursă de creditare pentru închirierea acestor avioane. În rezultat, în toți acești ani companiile noastre au trecut la avioane de import. Prețul problemei este mult mai mic ca pierderile suportate de bugetul nostru din cauza că aceste importuri de avioane s-au făcut fără TVA, fără taxe, fără impozitul pe avere etc. Adică, sistemul de management a favorizat importul de aeronave în detrimentul industriei aeronautice autohtone, fără a organiza finanțarea prin leasing. Aici noi am putea spori înzecit producerea cu capacitățile existente. Calculați - este o creștere de o sută de ori a activității economice numai în acest sector, numai în industria aviației! Simultan, toate celelalte sectoare ar avea aceiași majorare. Și în chimia petrolului, și în cea a gazelor este, de asemenea, posibilă creșterea semnificativă a producției prin crearea unor instalații moderne de procesare.

«Paradoxal: există o mulțime de resurse, dar banii se scurg.” Pentru ce e nevoie de împrumuturi?

Noua paradigmă tehnologică (tehnologii de informare și comunicații nano-, bioinginerie) crește în lume cu o rată medie de 35% pe an. Noi avem un potențial de creditare, care poate fi dezvoltat. Dar pentru asta e nevoie de credite! Creditele înseamnă o creștere economică în avans, fără ele creșterea economică modernă este imposibilă.

Chiar dacă guvernul încearcă să asigure implementarea proiectelor naționale și să organizeze oportunități bugetare, să-și optimizeze politica investițională, trebuie să înțelegem că principala sursă de creditare pentru investiții este sistemul bancar. În Rusia sistemul bancar , deși este de stat, nu participă deloc la soluționarea problemelor statului. Banca centrală în loc să ofere economiei bani, suge banii din economie prin emiterea de obligațiuni la prețuri exagerate.

Reieșind din riscurile din economia noastră, procentul în cazul obligațiunilor de stat nu trebuie să depășească 2-3%, da ele-s oferite pe piață la 10-12%. Această primitivizare a politicii financiare , reducerea la un singur instrument – procentul-cheie – va duce doar la aceea, că toate estimările de rentabilitate cresc la această rată și este imposibil să atragi împrumuturi sub această rată. Adică, economia încetează să se mai dezvolte și obținem un paradox: avem un exces enorm de resurse, da banii se scurg din economie. Reversul acestei politici este suma de 800 de miliarde de dolari, care au fost scoși din Rusia în timpul conducerii actuale a Băncii Centrale. Adică, politica lor primitivă a costat țara 50 de trilioane de produse neeliberate, 20 de trilioane de ruble în investiții nerealizate, 800 de miliarde de dolari în capital exportat și alte 300 de miliarde de rezerve înghețate. În total, acești oameni au scurs din economia țării și trimis peste hotare un trilion de dolari.

«Am ajuns să fim o vacă de muls pe această piață». Chiar e nevoie de investiții străine?

Am fost întrebat: cum ne putem noi dezvolta, fără piața financiară internațională? Da unde-i locul nostru pe această piață? Noi am ajuns o vacă de muls pe această piață, noi niciodată nu ne-am dezvoltat din contul ei. Dimpotrivă, noi mereu am subvenționat-o. Eu de aceea spun, că funcția principală a conducerii de azi a BC este nu creditarea creșterii economice, cum ar trebui să fie, reieșind din teorie și practica de succes, da asigurarea scurgerii de capital și a supraprofiturilor speculanților valutari. De aceea cursul rublei oscilează în ciuda rezervelor valutare mari , iar capitalul se scurge din țară în cantități enorme.

Și azi noi avem în continuare investiții mai mici ca cele din RSSFR de acum 30 de ani, deși se credea că pentru RSFR asta e extrem de puțin, pentru că RSFR chipurile îi hrănea pe toți ceilalți, cu excepția Belarusului.

«Lansăm cercul creșterii bunăstării». Cum facem «minunea economică»?

Totuși, cum să reducem inflația mai eficient și mai rațional? Să lansăm așa zisul cerc al creșterii bunăstării. Și anume: noi asigurăm creditarea țintită, dezvoltarea economiei în sferele prioritare, care-s cunoscute și există în planurile strategice ale guvernării. Din contul ei, crește volumul de producere, substituirea importurilor, reducerea poverii asupra cursului rublei. În paralel, se implementează noi tehnologii, sporește eficiența producerii, se reduc cheltuielile.

Adică, în același timp noi creștem producerea și reducem cheltuielile. Și doar așa, în baza dezvoltării accelerate, putem obține o stabilizare macroeconomică pe termen lung. După lansarea acestui mecanism, vom obține creșterea veniturilor – și a întreprinderilor, și a populației. Creșterea veniturilor duce la creșterea investițiilor, adică este lansată creșterea economică care se auto-reproduce. Și obținem «minunea economică», pe care am văzut-o în China, iar în prezent vedem o creștere colosală în India. Exact același mecanism există în Indonezia, anterior – în Europa postbelică, și mai înainte – în Imperiul rus, apoi în Uniunea Sovietică.

Este același mecanism de creditare a dezvoltării economice, în care creditul este creat de stat, adus expres în ramurile promițătoare de dezvoltare a economiei. Desigur, creditarea trebuie să fie echilibrată, adică trebuie să fie exact banii necesari pentru a lega resursele existente. Și se lansează acea legătură inversă, care duce economia spre ritmuri rapide de dezvoltare în limitele resurselor existente. La noi ele-s colosale. Noi putem cinci ani să ne dezvoltăm în ritmul anual de 8% .

Anul trecut noi am demonstrat empiric că industria noastră poate spori producerea cu 30%. Și anume – în Ural vedem o sporire a industriei cu 30% doar din contul politicii bugetare. În fond, este vorba despre comanda de apărare, de creșterea achizițiilor publice. Dar am putut majora producerea, în doar un an și jumătate! Și asta fără careva investiții noi, s-a făcut cu capacitățile de producere existente. Ceea ce respinge teza despre aceea că la noi șomajul este mic și nu avem posibilitatea să găsim angajați calificați. Cum numai au fost majorate cheltuielile pentru CIM, imediat s-au găsit și angajați, lucrează în trei schimburi. Căci șomajul ascuns are multe fețe. Oamenii au plecat la timpul lor de la întreprinderi, dar muncesc în sfera deservirii, fac afaceri…

Iată, așa dar, încă o dovadă empirică a politicii vicioase a BC. Cum numai neprietenii noștri au scos BC de pe piață, cum numai au sechestrat rezervele monetare, la noi imediat s-a consolidat cursul rublei. Asta demonstrează odată în plus, că BC activează în interesul speculanților monetari, și nu pentru restabilirea stabilității macroeconomice. După ce au fost luate măsurile de directivă, care au restabilit vinderea obligatorie a încasărilor valutare, pe piață imediat s-a restabilit echilibrul. Pot spune, că posibilitățile politicii bugetare țin de angajamentele sociale enorme. Plus situația politică respectivă, adică bugetul suportă o povară enormă.

Trebuie să înțelegem, că majorarea bugetului înseamnă majorarea impozitelor. Sistemul nostru fiscal nu corespunde surselor de venituri. La noi speculanții nu plătesc nimic, duc banii peste hotare, în timp ce principalul contribuabil este munca, care și așa este subestimată, plus că mai suportă întreaga mașină fiscală - și TVSA, și IVPF (impozitul pe venit al persoanelor fizice – nota red.), și impozitul pe venit al întreprinderii, care și el are la bază munca.