Turul doi: marketingul în rețea al Maiei Sandu

Foto: protv.md

Xenia Florea

„Mulgătoarele colhozului X, zootehnicienii sovhozului Y, minerii din mina Z salută călduros ultimele hotărîri ale partidului și guvernului”, acest procedeu al propagandei sovietice este folosit activ în ajunul turului doi al alegerilor prezidențiale pentru mobilizarea electoratului. Îndeosebi au avansat în acest sens adepții candidatului „antisistem” Maia Sandu.

În rolul de „mineri” și „mulgătoare” figurează conducerea Uniunii Scriitorilor, a Uniunii Teatrale, a Uniunii Pensionarilor, a Uniunii Jurnaliștilor, fostul președinte al României Traian Băsescu, ex-candidații la funcția de președinte Mihai Ghimpu, Ana Guțu și Iurie Leancă, unioniștii, diaspora „occidentală”, asociația „Parlamentul-90”, așa-zisul consiliu de directori „Sfatul Țării – 2”, Asociația Veteranilor Războiului din 1992 „Tiras-Tighina”, comunitatea LGBT și chiar candidatul la președinție de model 2011-2012, refugiatul din Sierra Leone John Onoje.

Toți aceștia afirmă că adversarul Maiei Sandu în cursa prezidențială, liderul PSRM, Igor Dodon, este „răul absolut pentru Moldova” (Iu. Leancă) și doar victoria Maiei Sandu va fi „salvarea și biletul pentru viitor pentru noi toți” (A. Năstase).

Nu trece o zi fără conferințe de presă și apeluri de a vota pentru „cinstita și integra Maia”. Cînd un public atît de pestriț cu interese foarte diferite cîntă la unison același cîntec, acest lucru este foarte dubios și trezește multe întrebări. Se creează impresia că acesta este un procedeu de PR organizat și regizat, menit, pe de o parte, să demonstreze pe ultima sută de metri susținerea masivă a candidatului antisistem, iar pe de alta – să ațîțe la maximum electoratul.

Despre „îngeri” și „demoni”

Ultimul sondaj sociologic din ajunul turului doi al alegerilor prezidențiale (desfășurat de Asociația Sociologilor și Demografilor în perioada 1-5 noiembrie) a arătat că diferența de 10% dintre Igor Dodon și Maia Sandu nu a dispărut. Mai mult, în turul doi, prezența la urne chiar ar putea să scadă, fapt ce categoric nu o avantajează pe Maia Sandu, care pentru victorie are nevoie de o prezență maximă la vot. De aceea, înainte de 13 noiembrie sînt utilizate diferite procedee tactice – de la concurența neloială și „marketingul politic în rețea” pînă la „demonizarea” maximă a adversarului și promovarea activă a lozincii „Maia – salvatoarea țării”.

Porunca biblică „să nu-ți faci idol” nu e despre actuala Moldovă. Idolii și conducătorii sînt la mare căutare: electoratul moldovenesc, cu regularitate, plînge, se înțeapă, dar continuă să roadă același cactus.

În 2007, un asemenea idol era Dorin Chirtoacă, care își începea cariera politică. Unul dintre cunoscuții politologi, care în prezent nu are opinii pozitive despre actualul primar de Chișinău, atunci l-a numit „un nou trend în politica moldovenească” – tînăr, proeuropean, cu o ritorică bună, deținătorul diplomei de drept european de la Sorbona, Chirtoacă se deosebea de politicienii moldoveni.

Politicianul începător Maia Sandu seamănă foarte mult cu Chirtoacă la lansare: aceeași lumină în ochi, școala de management „Kennedy” de la Harward în spate și promisiunile tari „de a sparge actualul sistem corupt și antidemocratic”. Chirtoacă promitea să pună capăt regimului totalitar comunist, dar nu a menționat că visează să-l înlocuiască cu cumătrismul și nănășismul în cele mai extreme manifestări.

În 2009, idolii unei părți considerabile a electoratului moldovenesc erau partidele de opoziție, agresive și proeuropene – PLDM, PL și PDM, de dragul cărora partea „pasionară” a aceluiași electorat a distrus Parlamentul și clădirea Administrației Președintelui. Acum aceste partide sînt numite „regim oligarhic”, „grupare criminală”, „forțe antidemocratice”, care „fură și distrug poporul nostru”: Iar electoratul de dreapta are un nou idol – Maia Sandu, Maia „de fier” și „integră”, odată cu victoria căreia, precum ni se spune, în RM, în sfîrșit, se va instaura pacea și bunăstarea.

„În actualele condiții din Moldova, Maia Sandu rămîne singurul candidat a cărui victorie ar putea oferi țării noastre și tuturor cetățenilor ei șansa la viitor, la libertate și creșterea bunăstării naționale”; se arată în apelul către popor al președintelui Platformei DA, Andrei Năstase.

Liderul liberalilor reformatori, Ion Hadîrcă, cheamă alegătorii să voteze pentru candidatul PAS, declarînd că Maia Sandu reprezintă „generația tinerilor, care sînt gata să rupă lanțurile grele ale acelui trecut, care nu doar ține țara pe loc, dar și ne trage în urmă”. Iar președintele Uniunii Pensionarilor, Victor Leancă, a spus: „Alegerea doamnei Sandu în calitate de președinte reprezintă o șansă reală pentru asigurarea păcii și înțelegerii între oameni”.

Însă ideea privind „egalitatea și fraternitatea” populației Republicii Moldova în frunte cu „președintele tuturor cetățenilor” Maia Sandu este respinsă de alți adepți ai candidatului „antisistem”.

În ajunul turului doi al alegerilor prezidențiale, ziarul „Timpul” a publicat așa-zisele „Zece motive de ce Maia Sandu trebuie să devină președintele țării”. Primul și cel mai important punct menționat de publicație – „Ea va vota pentru unirea cu România în cadrul referendumului din 2018”. Însăși candidata PAS la Președinție, deși recunoaște că e pentru unire, ieri, în cadrul dezbaterilor, a declarat că în următorii cinci ani (adică pe timpul mandatului ei prezidențial) nu va fi organizat un referendum privind unirea.

De partea cealaltă, adversarul ei în cursa prezidențială, liderul PSRM, Igor Dodon, este în interpretarea adepților Maiei Sandu aproape un demon. Președintele Uniunii Pensionarilor, Victor Leancă, chiar a declarat că victoria lui Dodon în turul doi va conduce, nici mai mult nici mai puțin, la colapsul sistemului de pensii, deoarece va genera un exod al tineretului din țară, de parcă tineretul și înainte nu pleca peste hotare, în căutarea unei vieți mai bune.

La rîndul lor, pentru partidele și electoratul de stînga, „răul absolut” este Maia Sandu. Sau cum mai este numită ea – candidatul Departamentului de Stat, persoana care, fiind ministru în Guvernul Leancă, a votat pentru ca returnarea miliardului să fie pusă pe umerii cetățenilor, iar Aeroportul Internațional Chișinău să fie oferit într-o concesiune de jaf. De asemenea, fiind ministru al educației, ea închidea în masă școlile de la sate, contribuind la dispariția lor.

„Maia Sandu este în prezent întruchiparea răului absolut. Ea reprezintă forțele care în toți acești ani au distrus Moldova, iar în cazul victoriei în alegeri o vor distruge mai departe. Toate discuțiile privind integrarea europeană «corectă»și cea «incorectă»este o prostie. Ceea ce s-a produs în Moldova în ultimii șapte ani și este «integrarea europeană». O altă integrare europeană, cu Maia Sandu sau fără Maia Sandu,pur și simplu nu poate fi. Alegerea Maiei Sandu în calitate de președinte nu doar nu va înlătura dezechilibrul în folosul Occidentului, dar, dimpotrivă, îl va agrava”, a scris în apelul său candidatul la funcția de președinte din partea „Partidului Nostru”, Dumitru Ciubașenco, chemînd alegătorii să voteze în turul doi pentru Igor Dodon.

Reprezentanții eșichierului de stînga, de asemenea, sînt îngrijorați că pe timpul președinției Maiei Sandu, Republica Moldova se va transforma definitiv într-o colonie a SUA, va deveni un poligon de testare pentru certurile politice, pentru că, fiind „întreținută politic, susținută de un șir de persoane, organizații și întreprinderi de stat (în special – străine), Maia Sandu, ocupînd funcția de șef al statului, va începe să achite datoriile celor care au adus-o la putere”.

„Săraca” Maia și „bogatul” Dodon

Maia Sandu și-a construit campania electorală pe teza „Sîntem săraci, dar curați”. Iar însăși Sandu și presa care o susține mereu atrag atenția asupra faptului că ea a cheltuit cel mai puțin în campania electorală – doar 600 de mii de lei, în timp ce cheltuielile electorale ale lui Igor Dodon deja au depășit 6 milioane de lei. Precum a scris ziarul „Timpul”, în primul tur, Dodon a cheltuit pentru fiecare vot aproape 10 mii de lei, în timp ce Sandu doar cîte un leu, iar finanțarea campaniei ei electorale, spre deosebire de adversari, a fost transparentă.

Dar, precum s-a stabilit, în contabilitatea electorală a „cinstitei și integrei” Maia nici pe departe nu e totul atît de curat și transparent precum a afirmă candidatul PAS. Recent, bloggerul Eugen Luchianiuc – persoana pe care e greu s-o bănuiești de simpatii față de Dodon, a publicat documente ce confirmă că unul dintre sponsorii campaniei electorale a Maiei Sandu era compania „Dufremol”, ce aparține lui Ilan Șor, suspectat de fraude bancare și scoatere din țara a vestitului miliard de euro. În total, potrivit documentelor scanate, „Dufremol” a transferat către PAS 300 de mii de lei.

„Reprezentanții PAS au mai cerut alte 20 de mii, care încă nu au fost transferate. Altfel spus, le-a plăcut cum vin banii. Fără a fi verificați de unde și cum, Sandu va proceda la fel cînd va deveni președinte?”, a scris pe blogul său Luchianiuc, amenințînd cu publicarea altor „dovezi șocante a faptului cum este finanțat acest partid și că criteriul de integritate era doar un mit”.

Ilan Șor, care este principalul suspect în cazul furtului miliardului, a confirmat sponsorizarea. „Oamenii Maiei Sandu ne-au rugat să-i ajutăm și noi i-am ajutat”, a declarat el. Ce, banii nu au miros nici chiar pentru „curata” Maia?

Totuși, ajutorul este acordat nu doar cu bani, dar și prin agitație electorală: în rețeaua de magazine duty-free, administrate de „Dufremol”, toți angajații în ultimul timp poartă batiste galbene – elementul campaniei electorale a Maiei Sandu. Amintim că, folosind banii lui Șor în campania electorală, Maia Sandu promite să-i pedepsească pe toți cei vinovați de furtul miliardului, după ce va deveni președinte. Se pare că aici ceva nu se leagă, nu-i așa? Oponenţii candidatului „antisistem” mai afirmă că Maia Sandu lucrează cu o echipă de specialişti în tehnologii politice de peste hotare, ale căror servicii costă mult mai mult decît ceea ce a cheltuit în campania electorală candidatul PAS.

Timoşenko de Moldova?

Preşedintele Mişcării Populare „Antimafie”, Sergiu Mocanu, afirmă că prim-vicepreşedintele PDM, Vladimir Plahotniuc, împotriva căruia este montată Maia Sandu, astăzi, practic promovează campania ei electorală.

Imediat după primul tur al alegerilor prezidenţiale, Maia Sandu a înaintat un şir de condiţii, a căror îndeplinire i-ar fi putut asigura voturi suplimentare: permisiunea studenţilor de a vota la locul de studii, aşa cum a fost la alegerile din 2014, în ţările unde pe 30 octombrie au fost cozi să fie deschise secţii suplimentare de votare şi să le permită reprezentanţilor din diaspora să voteze în baza buletinelor de identitate valabile.

Autorităţile nu au mers la îndeplinirea tuturor cerinţelor. Ar fi fost o încălcare a recomandărilor Comisiei de la Veneţia, care pledează împotriva schimbării regulilor jocului în timpul jocului, şi crearea unor condiţii preferențiale pentru unul dintre candidaţi. Însă anumite privilegii totuşi Maia Sandu le-a obţinut: pentru turul doi, Comisia Electorală Centrală a dispus majorarea cu 10,5 mii a numărului de buletine pentru unele secţii de votare „occidentale” (în Franţa, Elveţia, Olanda, Canada, SUA şi Portugalia), unde, în special, se află potenţialii alegători ai Maiei Sandu.

În general, precum afirmă Sergiu Mocanu, puterea şi opoziţia de „dreapta” care luptă cu ea făuresc împreună victoria Maiei Sandu. Candidatul „antisistem” trebuie să acumuleze în turul doi cel puţin cu 130 de mii de voturi mai mult decît în turul întîi, pentru ca CEC-ului să-i fie mai uşor să asigure rezultatele „necesare” ale alegerilor prezidenţiale din 2016.

Acest lucru este foarte problematic de realizat, pentru că Igor Dodon, în afara electoratului său stabil, mai are şi electoratul „Partidului Nostru” (Renato Usatîi şi Dumitru Ciubaşenco şi-au îndemnat susţinătorii să voteze în turul doi pentru Dodon) şi e foarte probabil că şi electoratul comuniştilor. Recent, la unul dintre posturile de televiziune, liderul PCRM, Vladimir Voronin, a declarat că adepţii şi membrii de partid care nu sînt de acord cu boicotarea alegerilor ar trebui să voteze mai degrabă cu Dodon decît cu Sandu.

Dar va fi oare lăsat Dodon să cîştige?

Precum menţionează comentatorii politici care au urmărit evoluţia imaginii şi comportamentului Maiei Sandu în cadrul campaniei electorale, cineva a lucrat cu candidatul „antisistem”. Şi aceştia sînt cu siguranţă echipa de specialişti în revoluţii portocalii.

Precum a scris unul dintre utilizatorii reţelelor de socializare: „Ne-au fabricat o Timoşenko de Moldova: panglici galbene, fraze standard ce ridică poporul, modul de a vorbi – mult, repede, agresiv, convingător, nu contează ce. Important e să-l inhibe pe interlocutor, să nu fie lăsat să deschidă gura”. Departamentul de Stat al SUA continuă să lucreze conform schemei aprobate.

Recent, activistul Fiodor Ghelici a relatat pe reţelele de socializare despre o vizită la una dintre pieţele capitalei: „În piaţă se desfăşura activ propaganda pentru candidaţii la funcţia de preşedinte. Socialiştii pur şi simplu îşi împărţeau ziarele, în timp ce adepţii Maiei Sandu se apropiau de fiecare şi îi îndemnau să voteze doar cu Maia, altfel în Moldova va fi „maidan”, va fi război”.

Despre aceasta li se spune alegătorilor nu doar în pieţe, dar şi în cadrul conferinţelor de presă şi de pe ecranele televizoarelor. Altfel spus, are loc tensionarea intenţionată a situaţiei în societate în ajunul turului doi al alegerilor prezidenţiale. Sîntem pregătiţi de repetarea evenimentelor din 7 aprilie 2009, dacă iarăşi nu va căştiga candidatul „necesar”?