Când va ajunge rândul Moldovei să primească refugiaţi?

Foto: mail.ru

Xenia Florea

În cadrul actualei curse electorale, de rînd cu subiectele „tradiţionale” pentru noi - demontarea regimului oligarhic, miliardul furat, lupta anticorupţie sau care trebuie să fie alegerea geopolitică a Moldovei, pentru prima dată a răsunat tema refugiaţilor.

Acum o săptămînă, presa şi reţelele de socializare vuiau că candidatul PAS la Preşedinţie Maia Sandu i-ar fi promis cancelarului Germaniei Algela Merkel că în cazul victoriei sale în alegerile prezidenţiale, Moldova va primi peste 30 de mii de refugiaţi sirieni. Ce-i drept, sursa informaţiei, nu e chiar sigură. Însăşi Maia Sandu a declarat că aceasta este o minciună.

Totuşi, tema refugiaţilor în ajunul alegerilor a răsunat nu doar referitor la ex-ministrul educaţiei. În cadrul întrevederii cu alegătorii din Călăraşi, candidatul la funcţia de preşedinte al „Partidului Nostru” Dmitrii Ciubaşenco a declarat că în planurile apropiate ale autorităţilor face parte şi tentativa de a cîştiga de pe urma migranţilor din Orientul Apropiat, pentru acceptarea cărora Europa este gata să-o achite Moldovei bani. Ciubaşenco chiar a numit sumele posibile de „transferuri” din UE – cinci mii de euro pentru fiecare migrant.

Prognoza lui Steinmeier

Săptămîna trecută, ministrul de externe al Germaniei şi posibilul candidat la funcţia de preşedinte al Germaniei, Frank-Walter Steinmeier a recunoscut pericolul destrămării Uniunii Europene, care nu este în stare să facă faţă problemelor acumulate. „Criza financiară, valul de refugiaţi, ce vin în Europa, şi şocul în urma referendumului britanic au împins Europa în zona unei turbulenţe puternice”, a declarat şeful diplomaţiei externe germane. Despre criza Uniunii Europene a declarat recent şi cancelarul Germaniei Angela Merkel.

Adică, conducerea celei mai puternice economii şi ai liderului politic din UE a recunoscut faptul că migraţia ameninţă viitorul Europei unite. Funcţionarii din Comisia Europeană, între timp, continuă să promoveze ideea oportunităţii economice a fluxului refugiaţilor din Africa şi Orientul Apropiat în UE. Bruxelles-ul afirmă că migraţia va contribui la creşterea demografică a Europei care „îmbătrîneşte”, iar fluxul forţei de muncă ieftină le va permite ţărilor europene să iasă din stagnare, preferînd să nu vadă lucruri evidente.

Potrivit datelor publicat e în august de către Serviciul de Migraţiune al Suediei, din 163 de mii de migranţi, aflaţi pe teritoriul ţării, doar 494 de persoane sau 0,3% dintre toţi refugiaţii înregistraţi, lucrează. Restul 99,7% ilegali (în special, femeile şi copiii, dar chiar şi bărbaţi destul de sănătoşi) preferă să trăiască din indemnizații, beneficiind de facilităţile sociale ale statului suedez, sau pleacă în lumea criminală. Sau cumulează una cu alta.

Precum a declarat un angajat al centrului de triere pentru migranţi din Germania, în majoritatea cazurilor, refugiaţii din Africa şi Orientul Apropiat vin cu pretenţii că toţi le sînt datori – să le dea apartament, bani, fiecare dintre ei consideră că a venit aici să se distreze, dar nu să lucreze sau să înveţe.

Dacă în anul 2013, în Europa au venit 432 de mii de migranţi, în 2014 – 627 de mii, atunci în 2015 acest număr s-a dublat, constituind cofra record de 1,5 milioane. Iar în Turcia, în 26 de tabere de refugiaţi, îşi aşteaptă rîndul o armată de 3 milioane de migranţi, pe care preşedintele turc Recep Erdogan deja de cîteva luni ameninţă să le dea drumul în Europa pentru că UE nu-şi îndeplineşte obligaţiile.

În martie curent, Bruxelles-ul şi Ankara au stabilit principiile de bază a luptei cu criza migranţilor, convenind asupra reducerii fluxurilor de migranţi. Potrivit înţelegeilor, Turcia trebuia să primească migranţii care nu necesită protecţie internaţională. Totodată, pe teritoriul ei se întorc tot mai mulţi migranţi ilegali, care vin prin Turcia în Grecia. La rîndul său, Uniunea Europeană a promis să impulsioneze procesul de liberalizare a vizelor şi negocierile privind acceptarea Turciei în UE, precum şi să urgenteze achitarea a 3 miliarde de euro şi a finanţării suplimentare pentru asistenţa refugiaţilor sirieni.

Însă deja în august, Ankara i-a înaintat Bruxelles-ului un nou ultimatum migraţional. Precum a declarat preşedintele Recep Erdogan, cheltuielile Turciei pentru soluţionarea problemei migraţionale deja au depăşit $20 miliarde, iar Europa aproape nu alocă ajutorul promis. Din suma promisă de 3 miliarde de euro, UE a alocat cel mult $500 milioane, cetăţenilor turci nu li s-a oferit un regim fără vize. Totodată, procesul de negocieri privind aderarea Turciei la UE, lansat încă în 1963. Au trecut 53 de ani, „iar noi sîntem duşi de nas”.

Ankara a pus problema tranşant: dacă pînă în octomrbie, UE nu va anula vizele pentru turci, acordul privind refugiaţii va fi anulat, iar aceasta înseamnă că spre Europa va porni un nou val puternic de migranţi.

Săptămîna aceasta preşedintele Turciei i-a mai amintit încă o dată Bruxeeless-ului despre necesitatea respectării „afacerii mirganţilor”. Miercuri, Recep Erdogan a declarat că UE însă nu a transferat cele 3 miliarde de euro promise (deşi s-a obligat s-o facă pînă în iulie) şi a lăsat să se înţeleagă că pericolul de a „deschide uşile rămîne în vigoare.

Proiecte migraţionale

În cazul unui nou val de mirganţi, principala lovitură o vor primi Grecia şi Italia, unde se află principalele puncte ale rutelor migraţionale spre Europa, de aceea este clară îngrijorarea acestor ţări.

La finele lunii octombrie, Italia a ameninţat că blogheze bugetul Uniunii Europene din caua migranţilor. Premierul ţării Matteo Renzi a declarat că Roma nu mai doreşte să poarte principala povară migraţională. „Chiar şi asemenea ţări ca Ungaria şi Slovavia ne citesc morală privind migranţii, dar nu ne ajută, iar apoi vor bani de la noi, atunci în 2017, cînd va începe examinarea bugetului, Italia va fi gata să declare veto”, a declarat el.

Ungaria are dreptate în felul său. Pe 2 octombrie, aici a avut loc un referendum naţional privind distribuirea migranţilor în ţările Uniunii Europene, conform cotelor stabilite de Bruxelles. Şi deşi plebiscitul, în mare parte, a eşuat din cauza prezenţei reduse la vor (43,85% din cele 50% necesare), 98,32% dintre participanţi au pledat împotriva primirii migranţilor. Cu aceste cifre operează acum Budapesta.

La sfîrşitul săptămînii trecut, premierul Ungariei Victor Orban a declarat că ţara lui va acţiona în judecată Comisia Europeană în legătură cu angajamentul privind cotele de primire a refugiaţilor, dacă Bruxelles-uil nu va scoate această chestiune de pe ordinea zilei.

„Noi nu vom executa decizia UE, noi vom acţiona în judecată Comisia Europeană. Vor fi dezbateri judiciare serioase privind faptul dacă populaţia străină poate fi impusă unui popor dintr-o ţară-membră a UE împotriva voinţei lui. Va fi o luptă mare”, a declarat Orban. Budapesta consideră că primirea migranţilor este legată de problema suveranităţii, de aceea în timpul apropiat, Guvernul ungar va introduce o modificare în Constituţie pentru a interzice aşezarea migranţilor în ţară.

Potrivit datelor din 2015, Ungaria a pimit doar 9% dintre oamenii care și-au căutat acolo refugiu, în timp ce Bulgaria – 94%. Împotriva cotelor obligatorii pledează de asemenea, Spania, Portugalia, Cehia, Polonia, Slovacia, Lituania, Letonia și Estonia. Și Austria a refuzat să primească 1048 de migranți, corespunzători cotei. Drept răspuns, Comisia Europeană a decis să introducă sistemul de amenzi: $250 de mii pentru fiecare refugiat căruia i se va refuza azilul.

Toate acestea, desigur, nu contribuie la unitatea „Europei Unite”. Situația a fost înrăutățită și așa-zisul Brexit – referendumul, ce a avut loc în Marea Britanie pe 23 iunie, potrivit căruia Anglia hotărît să iasă din componența Uniunii Europene. cu cîteva luni în urmă, în articolul „Ultima șansă a Europei de a corecta politica privind refugiații”, miliardarul american George Soros a scris că criza migrațională conduce la descompunerea lentă a Uniuni Europene.

Soros susține că Uniunea Europeană trebuie să acționeze rapid. Astfel, potrivit lui, UE trebuie să stabilească un anumit prag – de exemplu 300 de mii de refugiați anual. Cheltuielile pentru mirgare și adaptare trebuie să constituie cel puțin 30 miliarde de euro pe an (finanțarea poate fi efectuată din contul impozitării), altfel, Europa va trebui să se confrunte cu o „criză existențială”. Totodată, se arată în articol, „doar noile idei financiar-politice vor putea evita catastrofa”.

În ultimul timp, asemenea idei „inovatoare” deja răsună din partea politicienilor și funcționarilor europeni. De exemplu, președintele Cehiei Milosz Zeman a propus amplasarea migranților din Africa și Orientul Apropiat pe insulele nepopulate din Grecia. Președintele ceh consideră că Grecia ar putea fi scutită de o parte din datorie, dacă ea va fi de acord să primească pe insulele sale nepopulate o parte dintre migranți. Apropo, amintim că Moldova are datorii nemăsurabile, iar de bani împrumutați avem tot mai multă nevoie.

Premierul Ungariei Victor Orban, la finele lunii septembrie, în cadrul summit-ului de la Viena consacrat soluționării crizei migrației a venit cu o altă inițiativă – construcția unui oraș gigant pentru refugiați pe litoralul mediteranean al Libiei. Din UE mai vin și propuneri de a implica în soluționarea problemei migranților și țările care au semnat Acorduri de Asociere cu Uniunea Europeană.

Astfel, în 2015, într-un interviu pentru postul de radio public din Italia Rai News 24, comisarul european pentru problemele migrației Dimitris Avramopoulos a declarat că acum Europa se confruntă cu cel mai puternic val de migranți de pe timpurile celui de-al Doilea Război Mondial și ar fi corect, dacă în soluționarea problemelor Uniunii Europene ar participa și țările care au semnat acorduri de asociere – dacă ele doresc să devină membre cu drepturi depline ale UE.

Ce-i drept, la acel moment, comisarul european avea în vedere, în primul rînd Ucraina, care, precum a spus el, „are un potențial înalt – pămînt fertil, climă blîndă, infrastructură accesibilă”. Precum a menționat Avramopulos, pentru Ucraina deja sînt elaborate cote: potrivit estimărilor analiștilor europeni, ea ar putea primi pînă la 100 de mii de migranți, „deoarece dispune de un teritoriu semnificativ, sol fertil, unde africanii vor putea n u doar să-și creeze propria infrastructură, dar și să se ocupe de agricultură, pentru a fi autosuficienți”.

Potrivit unor date, tema amplasării în țară a migranților din Siria, Afganistan și Libia, Bruxelles-ul a ridicat-o în cadrul negocierilor cu autoritățile ucrainene în octombrie trecut. Din partea sa, Uniunea Europeană a promis să aloce Kivului 35 de milioane de euro pentru amplasarea refugiaților într-un șir de centre temporare de plasament.

Dacă cei de la Bruxelles s-au apucat deja în serios de Ucraina, unde e garanția că următoarea nu va fi Republica Moldova, care la fel a semnat acordul de asociere? RM la fel are pămînturi fertile, capabile să-i „hrănească” pe migranți, și sate pustii cu case încuiate, din cauza migrației economice a populației.
Toate steagurile vor veni la noi în ospeție?

Pînă în prezent, Chișinăul avea două argumente principale în favoarea faptului că RM nu va fi afectată de criza migrației, care a cuprins Europa. Argumentul nr.1: Moldova este un membru asociat, dar nu plenipotențiar al Uniunii Europene, de aceea problema cotelor și amplasării obligatorii a migranților nu se referă la ea.

Argumentul nr.2: în virtutea dezvoltării social-economice ale sale, Republica Moldova nu e atît de atractivă în ochii migranților, ca Uniunea Europeană sau SUA. Totuși, indemnizația de 757 de lei și 50 de bani (în 2016) pentru refugiați și persoane ce beneficiază de protecție umanitară, nu se compară cu indemnizația de 1000 de euro pe lună pentru o persoană (fără facilități sociale) într-un șir de țări din Uniunea Europeană, sau cu cea de 400-600 de euro cu pachet social. De exemplu, din acest an, toți refugiații care se află în Germania mai mult de 15 luni, au dreptul la asigurare medicală obligatorie. Totodată, statutul de refugiat le va permite migranților să nu achite contribuțiile obligatorii pentru asigurare medicală.

„Iar cînd cuțitul va ajunge la os, iar acest lucru se va întîmpla, mai devreme sau mai tîrziu, Bruxelles-ul nu va fi oprit de statutul nostru asociativ. Noi am semnat Acordul de asociere – documentul, în care noi avem mai multe obligații decît dreptul. De aceea, dacă Bruxelles-ul va decide că Republica Moldova va trebui să împartă povara migrațională cu Uniunea Europeană, Chișinăul va fi obligat să o facă, dorim noi sau nu dorim”, a declarat pentru Noi.md analistul politic, ex-ministrul adjunct de externe Valeriu Ostalep.

Chișinăul se pare că este gata. La începutul lunii octombrie în Geneva la cea de-a 67 sesiune a Comitetului Executiv al Programului Înaltului Comisar al ONU pentru Refugiați, secretarul de stat al MAI Mihail Beregoi a declarat că Republica Moldova este gata să ofer azil refugiaților – tuturor persoanelor, care vor cere protecție, pentru că „țara noastră împărtășește cu întreaga omenire îngrijorarea legată de ultimele evenimente, care au luat o amploare periculoasă”.

Valeriu Ostalep nu exclude că o asemenea decizie ar putea fi legată de problema finanțării, pentru că „totul despre ce vorbesc funcționarii noștri, într-un fel sau altul, se reduce la solicitarea de a-i mai da bani”, iar migranții ar putea deveni o mină de aur pentru autoritățile moldovenești, care sînt dependenți demult de granturi și credite.

Politologul Victor Josu consideră că această declarație a secretarului de stat al MAI este legată, mai degrabă, cu tendința de a se linguși în fața partenerilor externi: „Banii pe care UE îi alocă pentru primirea refugiaților, sînt condiționați de o sumedenie de piedici birocratice – nu e chiar atît de simplu să fie furați, cu atît mai mult, avînd în spate istoria cu furtul miliardului. Chiar dacă admitem că funcționarii europeni vor înghiți acest „semnal”, ei vor institui un control dur. Aici altceva provoacă neliniște – faptul că asemenea apeluri răsună din partea funcționarilor celei mai sărace țări din Europa, din care în fiecare zi fug propriii cetățeni”.

Potrivit Biroului de Migrațiune și Azil al MAI, pînă pe data de 20 octombrie 2016, în Republica Moldova se aflau legal 18374 de străini: 9 108 persoane – în bază permanentă, 9 266 – temporar.

Din cei 9,3 mii, ce se află în republică temporar, 956 au venit în RM în cadrul migrației de muncă, 4463 persoane – pentru reîntregirea familiei, 2111 – pentru studii, 264 – în cadrul activității religioase, 81 – pentru acordarea asistenței umanitare etc. Totodată, pe teritoriul RM, în prezent locuiesc 152 de cetățeni străini, care au obținut statutul de refugiat, 284 beneficiari de protecție umanitară și 125 de solicitanți de azil.

Reprezentanții Biroului de migrațiune menționează mereu că, spre deosebire de locuitorii Africii de Nord și ai Orientului Apropiat, care încearcă să ajungă prin orice metode în Europa de sud, sau de sirienii, care fug din cauza instabilității politicei în UE și Turcia, azilul politic în Moldova, în special, este solicitat de cetățenii educați din țările arabe. Cei care stau bine pe picioare și au învățat odinioară în universitățile din Moldova. Iar acesta e alt nivel de cultură și integrare în societate (practic, toți cunoscu limba rusă sau limba de stat).

Așa a fost pînă acum. Dar, de exemplu, experții din Ucraina se tem că dacă Bruxelles-ul va dori într-adevăr să atragă în soluționarea problemei migraționale, țările care au semnat acordul de asociere cu UE, atunci Uniunea Europeană va acționa selectiv. Adică să lase pe teritoriul lor mirganții cu studii, calificați și care respectă legea, iar încoace să redirecționeze invalizii, bolnavii, persoanele ce promovează islamul radicalist, precum și pe cei, care anterior au săvîrșit diferite infracțiuni pe teritoriul Uniunii Europene.