Transnistria stiri: 1365
Eurovision stiri: 499

Ce va ieși din confruntarea dintre Rusia și Occident

25 oct. 2016,, 16:30   Societate
15464 16
Что получится из противостояния России и Запада?
Foto: mail.ru

Veaceslav Matveev

Nordul bogat și unit – așa se numea odată partea de vest a civilizației indo-europene, care a devenit locomotiva dezvoltării umanitare a omenirii. În prezent ea nu include nici Iranul indo-european, nici India.


Dar continuă să apară în fața ochilor elitelor permanente, care și-au pus drept scop distrugerea acestui corp cultural și politic, social și economic, puternic și unit. Înainte de a fi distrus, acesta trebuie dispersat …

Fărîmiţarea civilizației indo-europene

În general, istoria ultimului mileniu constă în dispersarea civilizației indo-europene. Inițial, din ea a fost exclusă lumea iraniană, care, după invazia arabă, a pierdut nu doar cultura și credința sa indo-europeană – zoroastrismul – dar cu timpul și fața sa indo-europeană. Lumea arabă a supus vechea identitate iraniană și doar datorită formării șiismului, perșii au reușit să-și păstreze calea spirituală.

Apoi a venit și timpul Bharatei – așa era numită în antichitate India indo-europeană unică. India s-a ținut mai mult, ea a reușit să opună rezistență invaziei arabe, datorită puterii sale. Apoi s-a opus mult timp urmașilor turcici ai cinghizizilor, dar a fost împinsă spre sudul Industanului de către dinastia Marilor Mongoli, urmașilor lui Tamerlan. Însă pe teritoriul ocupat nu s-a reușit distrugerea lumii budiste vechi, în pofida faptului că marșul triumfal al hinduismului a fost oprit de islam, iar India a devenit o cultură indo-europeană închisă, pierzînd pe mult timp legătura cu restul lumii indo-europene. Desigur, puterea ei nu a permis supunerea acestei lumi de către adepții doctrinei avraamice. Această cultură nu a fost distrusă, ca și culturile vinkingilor și normanilor de vest, care au valorificat Islanda, Groenlanda, Insulele Feroe, Vinland și o parte a Americii de Nord, dar cu timpul au pierit în coridoarele misterioase ale istoriei umane.

Pe India o aștepta altă cale, ea a rezistat și a renăscut, dar cultura colonială engleză, egocentrismul ei național au înjosit autosuficiența hindusă și dezvoltarea continuă a acestei civilizații, transformînd-o în final dintr-o avangardă a dezvoltării mondiale într-o țară înapoiată. La mijlocul secolului XX, India a scăpat de jugul britanic și a început să se dezvolte. În prezent, ea este una dintre cele mai dezvoltate țări ale lumii. Una dintre cele trei țări care au un viitor mare. Însă civilizația hindusă era totuși împărțită în cîteva părți și state, fapt ce a slăbit puterea acestui subconştient politic și cultural. India a început să se transforme dintr-o civilizație într-o țară, dar inițial, aceasta nu era o țară, dar un continent întreg, ce ocupa toată Asia de Sud și de Sud-Est, pînă la Bali și Indonezia.

Astfel, noi vedem că spațiul unic indo-european din timpuri străvechi era ciopîrțit și împărțit consecvent. A fost acesta un proces firesc sau era motivat și conștientizat? Vorbind în limbajul teoriei conspirației, putem presupune că spațiul indo-european unic și civilizația indo-europeană unică Eurasia și America erau distruse conștient și planificat de o elită ce exista permanent, testamentele fondatorilor căreia erau transmise din generație în generație a clanurilor înguste de familie. Cine sînt ei? Cine conduce aceste procese? Desigur cei cărora îi împiedica și îi împiedică această unitate culturală și socială. Și această hidră, care și-a supus evoluția politică a sistemului lumii, își continuă lucrul murdar.

Contrapunerea civilizației ruso-bizantine Europei

Noi vedem cum sub ochii noștri are loc procesul de divizare sistemică a nordului indo-european – ceea ce a rămas de la marea unitate lingvistică și culturală. Acest proces a ajuns și pe continentul european.

Noi vedem cum sub ochii noştri are loc procesul de fărîmiţare sistematică a nordului indo-european – a ceea ce a rămas din marea comunitate lingvistică şi culturală. Acest proces a ajuns şi pe continentul european. Astăzi, practic, are loc o contrapunere artificială a civilizaţiei ruso-bizantine cu Uniunea Europeană. Dar şi UE este aţîţată împotriva Americii de Nord. Britania încearcă să se distanţeze de acest proces şi demonstrează că ea este un element independent, de legătură, într-o măsură oarecare, al cooperării transatlantice, dar ea este scoasă intenţionat din joc exclusiv în domeniul intereselor financiare, cum sînt scoase elementele de tranziţie în politica internaţională.

Priviţi cum are loc polarizarea Occidentului şi a estului islamic. Şi pentru a le polariza, sînt înlăturate aproape toate regimurile laice ale lumii islamice. De la Irak, Siria pînă la Liban şi Libia. Acelaşi proces are loc pe linia confruntării subcontinentului Indian şi lumii islamice. Afganistanul este un exemplu elocvent. Mîine se va încerca dezvoltarea acestor tendinţe şi în Asia Mijlocie, unde a început procesul de rotaţie a elitelor, în urma plecării ultimilor lideri postsovietici, începînd cu Turkmenbaşi şi Karimov pînă la Nazarbaev şi Rahmon.

Mulţi sînt îngrijoraţi mai ales de confruntarea dintre Rusia şi Occident. Se pot vorbi multe de toate despre identitatea şi calea politică unică a Rusiei, dar această ţară este europeană, iar în sens mai larg este a civilizaţiei indo-europene. Aceeaşi parte, care a fost odată Bizanţul. Încercările de a scoate această ţară din spaţiul comun al civilizaţiei nu va aduce la nimic bun. Noi ţinem minte cum a pierit Bizanţul, ce acoperea Europa de atacul islamului şi civilizaţiei turcice. Greşelile şi trădările guvernatorilor europeni au condus la faptul că, după căderea Constantinopolului, turcii mărşăluiau victorios pe pămînturile Europei de Est. Ei eu fost la un pas de a distruge identitatea naţională a multor popoare europene. A fost înfrîntă Bulgaria, apoi Valahia, vechiul stat Moldovenesc – patria noastră puternică odinioară, care era scutul civilizaţiei europene sub presiunea din Est. Patria care, pe timpul lui Ştefan cel Mare, a oprit pentru multe decenii atacurile islamului şi turcilor asupra Europei Centrale şi de Sud-Est, a devenit, practic, străjerul lumii creştine. Cîţi fii şi fiice ale ţării noastre au murit în cazematele şi pieţele de robi din Istanbul! Cîtă durere şi lacrimi ne-a adus ocupaţia turcă, care a transformat casa noastră cîndva înfloritoare într-o ostatecă a ambiţiilor Porţii Otomane! Şi doar marşul victorios al Imperiului Rus a adus eliberarea Moldovei creştine de turci.

Mîndru, dar tragic, pe veacuri, pleca de pe carta politică a lumii Serbia. Un regat cîndva puternic a decis să oprească înaintarea turcilor spre Europa de Vest. Dar forţele nu erau egale. Însă sîrbii au reuşit, părăsind harta geopolitică a Evului Mediu, să trîntească uşa. După ce au pierdut lupta de la Kosovo din 1389, ei au reuşit să ucidă „dragonul” – sultanul Porţii Otomane. Nu în zadar ei au creat Ordinul Dragonului. Denumirea corectă – Ordinul Sfîntului Gheorghe, care a ucis dragonul. În tradiţia folclorică a Serbiei, fondatorul Ordinului Dragonului este considerat eroul Miloş Obilic, care l-a înjunghiat pe sultanul turc în piept chiar în cortul său, în ziua luptei pe cîmpul Kosovo (1389). Astfel, singura dată europenii au lovit drept în inimă dragonul, hidra care transformase timp de veacuri popoarele est-europene în robi. Marile victorii asupra turcilor au fost obţinute şi de moldoveni sub conducerea lui Ştefan cel Mare. Da asta a fost în a doua jumătate a secolului XV, după care timp de 200 de ani au fost doar înfrîngeri.

Şi dacă nu ar fi fost victoria regelui polonez Jan Sobieski lîngă Viena asupra turcilor în 1683, atunci întreaga Europă şi-ar fi schimbat faţa. Acolo a pierit floarea cavalerilor polonezi, iar marea putere de odinioară letono-poloneză a început să plece încet de pe arena politică a lumii. Noi trebuie să ţinem cont de această faptă măreaţă – după multe secole de retrageri şi înfrîngreri, Europa a reuşit să-şi apere lumea, dreptul la un viitor civilizat. A reuşit atunci cînd armata de 90 de mii de ostaşi a lui Kara-Mustafa, vizirul sultanului Mehmed al IV-lea a atacat Viena. Regele polonez şi conducătorul de oşti Jan Sobieski s-a apropiat de ziduri cu o armată de 25 de mii de ostaşi şi, în virtutea statutului său regal, a preluat conducerea armatei unite de 75 de mii de soldaţi. Sub conducerea lui, coaliţia ţărilor creştine i-a învins pe turci pe 12 septembrie 1683, la Kahlenberg, oprind pentru totdeauna înaintarea Imperului Otoman spre interiorul Europei.

Cine beneficiază de izolarea Rusiei

Vom menţiona cel mai important lucru, caracteristic pentru un originar al nordului care a fost cîndva unic şi bogat. Conflictele noastre, dezbinarea noastră şi veşnica problemă – cine e vinovat – nu duc la nimic bun. Ne-o demonstrează istoria. Confruntarea în interiorul civilizaţiei europene, în special confruntarea Rusiei şi Europei, ar putea reînviaumbrele trecutului, ar putea să ne slăbească pe noi, europenii şi să ne aducă în pragul noilor înfrîngeri şitragedii. Or, este Marea Chină multiseculară, care astăzi se trezeşte dintr-un somn lung, construieşte o economie şi o statalitate puternică. Ea are probleme cu spaţiul vital şi singura cale de soluţionare a acestei probleme este mişcarea spre nord, spre pămînturile ruseşti. Viitorul va arăta cît de posibil este acest lucru.

Este interesantă opinia lui Napoleon Bonaparte despre acest „dragon” politic. Pentru prima dată, Napoleon Bonaparte s-a pronunţat despre China în anul 1803, fiind primul consul al Republicii Franceze. Cînd Napoleon a fost întrebat ce crede despre China, el a început să privească harta lumii şi a spus: „Aici doarme un gigant. Lăsaţi-l să doarmă. Dacă se va trezi, atunci va cutremura lumea”. În original: „Ici repose un géant endormi, laissez le dormir, car quand il s'éveillera, il étonnera le monde.” A doua declaraţie despre China a fost făcută de Napoleon cînd acesta se afla în calitate de deţinut pe insula Sfînta Elena: „Cînd China se va trezi, lumea se va cutremura”.

Fundamentaliştii islamici deghizaţi în emigraţi astăzi fug în Europa, iar mîine ei vor forma un nou front de confruntare împotriva lumii creştine. Cine beneficiază de toate acestea? Cei care distrug Europa. Însă pieirea Europei este izolarea şi pieirea Rusiei şi invers. Distrugerea Rusiei este distrugerea imediată a Europei. Polonezii spun: „Ce fericire e că între noi şi China există Rusia”. Dar între Europa, sfîşiată de crize şi de demagogia politicienilor libertarieni şi lumea a treia stă oicumena de apă – Marea Mediterană. Precum au arătat ultimii ani, pentru fundamentaliştii înfuriaţi aceasta este doar un lac mic. Ei reuşesc să se deplaseze foarte bine pe apele ei liniştite. Dar acestora, Europa, consolidîndu-se, le poate ţine piept. Cu China însă totul e mai complicat.

Între Europa şi China este doar Rusia şi anume ea astăzi este scutul şi ultimul bastion al lumii europene, iar în sens mai larg – al lumii creştine. Dacă ea va cădea, atunci va fi vai şi amar. Chiar şi pentru cei din „aristocraţia neagră”, care stau demult pe propriile insule şi propriile iahturi.

Cine este atunci beneficiarul acestei izolări economice şi politice a Rusiei? Doar cei care tind atît spre distrugerea Rusiei, cît şi spre distrugerea Europei.

Se spune că căciula deformează capul. În opinia mea, ideile oarbe şi demente, amărăciunea, veşnica căutare a inamicului deformează capul mult mai mult decît căciula. Ele deformează şi sufletul şi devalorizează conştiinţa intelectuală. Or, plasînd în opoziţie Rusia şi Occidentul, noi singuri tăiem copacul civilizaţiei pe care stăm. Şi pînă cînd nu s-a întîmplat ceva regretabil, trebuie să privim adevărul în faţă. Şi Rusia, şi Europa sînt condamnate de istorie şi de rădăcinile lor comune să tragă evoluţia şi civilizaţia. Nici Europa, nici Rusia nu au dreptul să se separe, altfel, istoria omului va deveni o istorie ce relatează despre calea ruşinoasă de la Adam cel roşu pînă la atomul sîngeros. Pentru ca acest lucru să nu se întîmple, trebuie să căutăm căi de apropiere a Occidentului şi Estului, să distrugem punctele de confruntare şi război. Sînt greu de distrus, dar se poate. Ţara noastră, Republica Moldova, şi-ar putea juca rolul său în acest proces, iar aici este important să vezi scopul şi să înţelegi cine a plasat aceste bariere politice şi pentru ce.

„Dezbină şi stăpîneşte” – lozinca ocupanţilor

Cel mai important lucru pe care trebuie să-l înţelegem este că duşmanul nu e nici la Est, nici la Vest. Nu trebuie să gîndim geopolitic şi orizontal simultan. Doar verticala puterii ne va face să înţelegem sensul confruntării. Există o piramidă socială, care s-a format de pe timpurile Marii Revoluţii Franceze, în epoca în care istoria a fost preluată de „elitele moderne” sau aristocraţia neagră. Cei care prin mrejele lojelor sale secrete au împînzit iniţial Europa, apoi alte subcontinente ale civilizaţiei indo-europene. Această forţă a fost formată anterior din familiile patriciene din Roma, Veneţia, Milano, Amsterdam, Londra şi altele. Apoi ea, săvîrşind un şir de revoluţii îndreptate spre distrugerea domniei regilor şi a puterii preoţilor, distrugînd vechea lume creştină, a creat o hidră a capitalului şi lumea burgheză, cu tendinţa ei de îmbogăţire şi cu violenţa morală.

Supunîndu-şi evoluţia socială şi economică, această forţă a creat piramidele sociale. Iniţial, în ţări separate, apoi, transformînd statele în formaţiuni administrative, ea a unit piramidele mici într-o structură social-politică enormă, iar prin esenţă – o piramidă mistică. Sub această povară a fost strivit omul simplu, iar deasupra au ajuns aleşii. Aceste persoane, care s-au desemnat alese, au creat o lume de concentrare, o închisoare pentru mase. Lozinca lor a devenit: Cu cît mai multă libertate, cu atît mai multe locuri de privaţiune de liberate”

Dar şi asta s-a dovedit a fi puţin. Lozinca „Dezbină şi stăpîneşte” este lozinca ocupanţilor. Cînd cineva ocupă un oraş, sat, atunci el, dacă nu poate controla situaţia, împarte spaţiul, plasează mercenari, împarte oraşul între ei şi îi asmuţă unul împotriva celuilalt. Totodată, el controlează toate părţile conflictului, dar ei sînt condamnaţi să se afle în stare de război, pentru că doar pentru această confruntare, alimentată de interesele de după culise, conducătorii locali îşi primesc solda, banii murdari şi însîngeraţi. Aşa e la nivelul satului şi oraşului, la nivelul statului, la nivelul civilizaţiilor. Cine înţelege acest lucru, acela are cheia spre tainele geopoliticii moderne. Acela înţelege de ce este nevoie de războaie şi asmuţarea tuturor împotriva tuturor – Moldova şi Transnistria, Rusia şi Ucraina, Estul şi Vestul etc. Scopul este de a ne dezbina şi de a ne confrunta. Doar atunci vom putea fi dirijaţi uşor.

Anume în acest scop sînt distruse provincia şi oraşele mici din Ucraina şi Moldova – leagănul culturii naţionale, capabile să opună rezistenţă influenţelor străine. Anume în acest scop FMI i-a înaintat Ucrainei condiţia – terenurile agricole în schimbul iertării datoriilor şi, probabil, asemenea condiţii sînt puse şi în faţa conducerii moldoveneşti, care din această cauză nu publică textul Memorandumului cu FMI. Sfaturile FMI timp de 25 de ani dau roade – în prezent, oamenii de pe aceste pămînturi nu trebuie alungaţi în Siberia sau Kazahstan, ei au plecat benevol în căutarea unei bucăţi de pîine. Domnilor conducători ai lumii – aţi pregătit în locul lor altă populaţie?

Vinovaţi sînt cei de după deal?

Ce le putem contrapune acestor practici ale lumii aristocraţiei „negre”, care a preluat controlul evoluţiei omenirii? Lev Tolstoi a spus: „Dacă toţi oamenii vicioşi se adună şi îşi promovează organizat scopurile murdare, atunci oamenii oneşti, aşa sau altfel, trebuie să se unească în numele echităţii şi bunătăţii, în numele scopului suprem de servire a poporului său. Doar unitatea personalului şi socialului face viaţa omului mai consistentă şi mai frumoasă”. Marele politician european Robert Schuman (1886-1963) – autorul concepţiei Europei Unite, adeptul generalului de Gaulle, scria: „Dezarmarea armatelor trebuie să fie precedată de dezarmarea minţii”.

Trebuie să ucidem hidra confruntării, hidra răutăţii în noi. Nouă întotdeauna ni se pare că de toate relele sînt vinovaţi cei de după deal, care sînt de partea cealaltă a dealului. Nu e aşa, adevăratul duşman ontologic este în noi. Această răutate şi intoleranţă, incapacitatea de a accepta opinia altuia, ideile lui, durerea şi bucuria. Cei care încearcă să ne conducă doar aprind aceste sentimente, cu ajutorul tehnologiilor sociale. Haideţi să ne clarificăm, or, informaţia veridică nu mai poate fi ascunsă, există Internetul. Să ne amintim de maxima genialului Nietzsche: „Omul este doar o săgeată, lansată spre supraom.” Ideea supraomului s-a redus la zero, dar aceasta nu era o idee rea. Această idee a lui Schopenhauer, Juliusz Slowacki, a lui Oneghin puşkinian, a lui Peciorin lermontovian, a ultimului adept al lui Nietsche, Nicolai Gumiliov, ucis de bolşevici în 1922. Această idee constă în faptul că omul nu este perfect, iar imperfecţiunea lui constă în egoism şi egocentrism. Cum gîndeşte omul, aşa gîndeşte şi societatea. Omul trebuie mereu să se perfecționeze. Dacă omul ar fi fost perfect, atunci nici nu ar fi avut sens providenţa divină în întruparea Lui în această lume, în naşterea Lui. Or, noi ne naştem pentru a ne depăşi, a ne cunoaşte sufletul şi voinţa, iar acestea pot fi cunoscute doar în acţiune. Iar cunoscînd-o, să o schimbăm în bine.

În locul celor menționate, lumea capitalului şi a aristocraţiei „negre” ne nivelează, ne face nişte debili sociali orbi, care aşteaptă floricele şi show-uri TV veşnice. Această putere reduce la zero ideile şi intenţiile noastre. Ea ne bagă în mlaştină şi ne învaţă că cei de peste deal, de la Est sau de la Vest, sînt vinovaţi de toate. Tu eşti bun pentru că eşti din Zanzibar, iar cel din Australia e rău. Este o gîndire primitivă, lumea nu este uniformă. Binele şi răul sînt pretutindeni, şi la est, şi la Vest. Cel mai mare răuastăzi este sus, în vîrful acestei piramide social-politice şi a conducerii. Cert este doar faptul că, cu cît mai sus, cu atît mai rău. Niciodată puterea nu a stricat oamenii aşa ca astăzi, or, în vîrful acestei puteri stă diavolul, care şi-a supus evoluţia şi care a transformat oamenii într-o comunitate de robi şi sclavi. Diavolul ce trăieşte din contul muncii noastre, a nevoilor şi lacrimilor noastre, din contul confruntării noastre permanente.

Doar înţelegînd această confruntare şi opunîndu-ne acestui sistem, doar rupînd din inima noastră răul şi egocentrismul, noi vom deveni cei care au devenit odată Prometeu şi Socrate, care a fost Danko al lui Gorki, care le-au dat oamenilor lumina evoluţiei şi progresul. Noi trebuie să devenim oameni profund naţionali, care preţuiesc, iubesc şi dezvoltă cultura lor, dar nu în detrimentul altora, ci suplinind marea cultură a Omului! Nu căutaţi soluţii sociale pînă cînd nu veţi rupe hidra răului din inimă, pînă cînd fiecare dintre noi nu va deveni o sursă de lumină pentru celălalt, şi atunci vom înţelege că noi nu ne confruntăm, ci ne complementăm ca fraţi. Atunci vom vedea că diferenţele noastre politice, culturale, de civilizaţie constituie acea „dificultate înfloritoare”, copacul lumii, Yggdrasilul mondial, unde fiecare naţiune şi cultură au propria logică, idee şi misiune. Noi sîntem diferiţi, însă la baza istoriei noastre şi drumului nostru stă ceea ce se numeşte Om. Este esenţa celui creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Cum evaluați decizia de a indexa pensiile cu 6% începînd cu 1 aprilie?