Moldova-NATO: expansiunea alianței în Moldova practic a fost înfăptuită

Foto: novostipmr.com

Xenia Florea

La Chișinău va fi deschis Biroul de legătură al NATO – similar cu o reprezentanță a Alianței Nord-Atlantice.

Ce-i drept, NATO evită să trateze astfel statutul viitoarei reprezentanțe regionale. Precum a declarat la finele anului trecut într-un interviu pentru „Ziarul de gardă” secretarul de presă al blocului, Oana Lungescu, aceasta „nu e chiar o ambasadă, e doar un oficiu de legătură, e un mic birou, așa cum deja are NATO la Moscova, Kiev, Tbilisi, New York și ONU”. Funcțiile viitorului oficiu au fost caracterizate de către funcționara de la NATO drept „o posi­bi­li­tate ca acti­vi­ta­tea NATO să fie mai bine cunos­cută în R. Mol­dova, prin con­tacte directe, de la om la om; și pen­tru NATO, de ase­me­nea, va fi mai sim­plu să înțe­leagă ce se întîm­plă în R. Mol­dova. Tot­dea­una, atunci cînd ești la fața locu­lui, înțe­legi mai bine men­ta­li­ta­tea, schim­bă­rile, ten­din­țele și poți să reac­țio­nezi mai repede dacă apar pro­bleme”.

Funcționarii moldoveni au fost mai concreți în comentarii. Precum a declarat în 2014, anunțînd preconizata deschidere la Chișinău a Biroului de legătură al Alianței Nord-Atlantice, ambasadorul Republicii Moldova la NATO, Mihai Gribincea (inițial se preconiza că biroul de la Chișinău va fi deschis în octombrie 2015), NATO va trimite în Moldova un ambasador care va îndeplini funcții similare cu cele ale șefului Delegației UE.

Iar viitorul ministru al apărării, politologul Viorel Cibotaru, a declarat atunci că în Biroul de legătură, la prima etapă, vor activa „ambasadorul și cîțiva angajați”, iar programele în baza cărora vor activa aceștia nu vor fi la fel de intense ca cele din Georgia sau Ucraina. Cu toate acestea, „NATO nu-și deschide asemenea oficii în toate țările, ci doar acolo unde nivelul relațiilor este înalt”.

Cum a fost atrasă Moldova pe „orbita” NATO

Unul dintre analiștii politici a numit evoluția relațiilor Moldovei și NATO drept „o expansiune lentă”. Totul a început destul de umanitar și inocent – de la utilizarea pesticidelor expirate, minelor antipersonal și susținerea comunității științifice din Moldova.

Primele consultări ale RM cu Alianța Nord-Atlantică au fost lansate imediat după adoptarea Declarației de independență. Pe 20 decembrie 1991, ministrul de externe al Moldovei, Nicolae Țîu, a participat la ședința Consiliului de cooperare cu Alianța Nord-Atlantică, creat cu puțin timp înainte la Bruxelles.

În 1994, NATO a lansat Programul „Parteneriat pentru Pace (PfP), ce era îndreptat oficial spre întărirea încrederii și realizarea măsurilor sporite de securitate în lume, iar neoficial a devenit un instrument real de extindere a Alianței.

Aproape imediat după adoptarea acestuia, în ianuarie 1994, președintele Mircea Snegur a anunțat disponibilitatea Moldovei de a adera la programul „Parteneriat pentru Pace”, iar deja pe 16 martie, a semnat un document-cadru cu PfP.

Din 1997, RM stabilește contacte permanente cu NATO: ambasadorul Moldovei în Belgia devine și reprezentantul RM la NATO. Tot atunci, Moldova devine membră a filialelor Alianței Nord-Atlantice.

Pe atunci, relațiile Moldovei cu NATO se limitau, în general, la cooperarea științifică și ecologică.

Din 1994, țara noastră începe să participe la evenimentele științifice organizate cu sprijinul NATO. În 1999, colaborarea Academiei de Științe a Moldovei cu NATO a permis crearea unei rețele informaționale a AȘM. Tot atunci, cu sprijinul Alianței, a fost creată Asociația rețelei științifice de învățămînt RENAM, care pe banii Uniunii Europene și NATO a început activitatea de conectare la Internet a universităților, școlilor, bibliotecilor, muzeelor, instituțiilor medicale.

Moldova semnează cu NATO un memorandum de înțelegere privind distrugerea inofensivă a oxidantului combustibilului pentru rachete – melanjului, și privind lichidarea minelor antipersonal și munițiilor. Pentru crearea laboratorului chimic special, ce efectua cercetări în acest domeniu, partea moldovenească a primit $3 milioane. Iar în 2003-2004, cu susținerea financiară a NATO, în RM a fost realizat proiectul de lichidare a pesticidelor expirate „Substanțele chimice din Moldova”.

Etapa „umanitară” a relațiilor Moldovei cu NATO s-a încheiat prin 2003-2004. După ce Moldova a anulat semnarea Memorandumului Kozak, relațiile dintre Chișinău și Moscova s-au răcit. Iar colaborarea cu NATO și UE (în 2002 conducerea țării a proclamat cursul țării spre integrarea europeană) s-a impulsionat.

Romanul „de război”

La începutul perioadei de cooperare politico-militară cu Alianța Nord-Atlantică, Chișinăul privea NATO, mai degrabă, ca pe un nou donator.

Rolul de catalizator la trecerea de la etapa umanitară la cea militară, l-a jucat summitul țărilor Consiliului Cooperării Nord-Atlantice, ce a avut loc în iunie 2004 la Istanbul, la care a fost adoptată decizia ca NATO să acorde asistență prioritară țărilor care vor implementa așa-zisele planuri individuale de acțiuni – în lupta cu terorismul sau crearea organizațiilor de apărare. Moldova a ales Planul Individual de Acțiuni (IPAP), care a fost adoptat de guvern pe 24 mai 2006.

În esență, acesta era un mecanism de integrare a țării în Alianța Nord-Atlantică: documentul prevedea reformatarea întregului sistem de securitate și de apărare al Moldovei pe principiile NATO, iar din 2010 – trecerea Armatei Naționale la standardele NATO.

Însă, odată cu elaborarea și aprobarea IPAP, Alianța Nord-Atlantică dorea să controleze și să dirijeze nu doar sfera militară. În decembrie 2006, Guvernul a aprobat Programul Național de implementare a Planului individual de acțiuni Republica Moldova – NATO pentru 2006-2009. Costul măsurilor era estimat la 1,2 miliarde de lei.

Iată doar unele acțiuni din acest document: îndeplinirea strictă a prevederilor planului preliminar în lupta anticorupție pentru accesul deplin la fondurile programului american „Provocările Mileniului”, aderarea la sancțiunile Uniunii Europene și realizarea în țară a măsurilor de aplicare a acestor sancțiuni, elaborarea și adoptarea strategiei securității naționale, participarea la întrevederile șefilor Statelor Majore din cadrul GUAM (la evenimentele similare în cadrul CSI, Chișinăul a refuzat să participe, invocînd statutul neutralității), desfășurarea forurilor economice, semnarea cu Ucraina a proiectului Acordului privind frontiera de stat. Și toate acestea, sub umbrela NATO!

După ce în 2009 la putere a venit coaliția prooccidentală, necesitatea în „restricții formale pentru extinderea cooperării cu NATO”, precum spuneau experții, a dispărut și a început apropierea Moldovei de Alianța Nord-Atlantică.

În 2010, Moldova transmite României – membră a NATO – baza de date a populației sale. Tot atunci, în 2010, Guvernul actualizează Planul individual de acțiuni în cadrul parteneriatului: Chișinăul și-a asumat obligația să elaboreze, cu sprijinul experților NATO, o nouă strategie a securității naționale, Strategia națională de apărare și să efectueze o analiză strategică a capacității de apărare.

În 2011, armata moldovenească a trecut la standardul NATO. În 2013, Parlamentul a ratificat acordul bilateral între Moldova și Uniunea Europeană privind participarea la operațiunile UE de gestionare a crizelor. Astfel, Republica Moldova și-a dat acordul oficial de a participa nu doar la misiunile de menținere a păcii, dar și la misiunile militare internaționale. În consecința acestui acord, RM a trimis un contingent militar în Kosovo pentru participarea la operațiunile sub egida NATO, ceea ce era contrar atît statutului de neutralitate al statului moldovenesc, cît și acordurilor internaționale privind neamestecul în trebuirile altor state: RM nu a recunoscut independența Kosovo.

În 2014, la Summitul NATO de la Wales, Moldova a aderat la așa-zisa Platformă de compatibilitate a partenerilor operaționali ai NATO, al cărei scop principal era „cooperarea eficientă dintre ostașii diferitor țări care participă la operațiuni”. Iar pentru asigurarea acestei „cooperări eficiente”, este nevoie ca militarii din diferite țări să fie instruiți și echipați la fel. Adică să corespundă în totalitate standardelor NATO.

În 2015, miniștrii apărării din țările membre ale NATO au aprobat un pachet de măsuri „Consolidarea capacității de apărare pentru Moldova”. Iar potrivit Planului individual de cooperare RM-NATO pentru 2014-2016, „în organele de forță ale Moldovei, inclusiv serviciile speciale, Ministerul Apărării și Consiliul Suprem de Securitate, vor apărea consilieri permanenți ai UE”.

De asemenea, Chișinăul s-a obligat să dezvolte forțele terestre moderne ale apărării antiaeriene, să organizeze sistemul de supraveghere aeriană și să înceapă negocierile privind schimbul informației secrete cu UE.

Rețeaua NATO în Moldova

Experții disting subdiviziuni politice, analitice ale NATO în Moldova, precum și structurile societății civile (ONG), finanțate direct sau indirect de Alianța Nord-Atlantică.

Structurile politice sînt, în primul rînd, Centrele de informare și documentare ale NATO. Primul a fost deschis în octombrie 2007, pe lîndă Universitatea de Stat din Moldova. Directorul acestuia a fost, o perioadă de timp, membru al grupului de lucru pentru elaborarea Planului individual de acțiuni RM-NATO, viitorul ministru al apărării, politologul Viorel Cibotaru. Acest centru avea drept sarcină, în primul rînd, activitatea propagandistică – informarea populației despre activitatea NATO, promovarea imaginii Alianței Nord-Atlantice printre locuitorii Moldovei etc.

În prezent, în Moldova sînt patru structuri de acest fel. Cel de-al doilea centru de informare și documentare a fost deschis pe lîngă Universitatea de la Bălți „Alecu Russo” în primăvara anului 2010. În toamna anului 2010, un centru similar a început să funcționeze pe lîngă Academia Militară „Alexandru cel Bun”. Iar în septembrie 2014, Punctul de informare al NATO a fost lansat solemn la Universitatea Liberă Internațională din Moldova (ULIM).

În 2008, Punctul de informare al programului NATO „Știința pentru pace și securitate” a fost creat pe lîngă Academia de Științe a Moldovei. Acesta informa savanții moldoveni despre diferite granturi pentru proiecte comune cu participarea savanților din țările-membre și țările partenere ale NATO. Din 1997 pînă în 2010, în cadrul acestei programe în Moldova au fost realizate 18 proiecte.

În 2011, Ambasada Bulgariei, care îndeplinea atunci funcția punctului de contact al blocului, împreună cu Centrul de Informare și Documentare al NATO, a inaugurat la Chișinău „Clubul prietenilor NATO”. Activitatea de propagandă și iluminare, precum și de colectare și analiză a informației în RM se ocupă și o rețea întreagă de organizații neguvernamentale, finanțate direct sau indirect de NATO sau țările-membre al Alianței, inclusiv România.

Însă această campanie propagandistică în Moldova a suferit eșec. Potrivit datelor studiului sociologic al Institutului Internațional Republican (IRI) din SUA, efectuat în aprilie 2016, doar 16% dintre cetățenii RM sînt gata să voteze în cadrul unui referendum pentru aderarea țării la Alianța Nord-Atlantică, 40% vota împotrivă, 24% nu ar participa la vot, iar 20% erau indeciși.

„Barometrul Opiniei Publice” din luna mai a arătat că pentru aderarea Moldovei la NATO ar vota 15,3% dintre respondenți (19% - în noiembrie 2015), împotrivă – 60,8% (47%), iar 58,3% dintre respondenți s-au pronunțat pentru păstrarea neutralității țării.

Totuși, eșecul eforturilor propagandistice în Moldova ale specialiștilor în marketing ai NATO sînt compensate prin controlul total asupra autorităților, pentru care, precum a arătat practica, nu există bariere legale, inclusiv Constituția. Precum și prin prezența unui corp loial de generali: doar în perioada 1994-2011, 300 de ofițeri moldoveni au fost instruiți și au urmat cursuri de perfecționare în SUA.

Este remarcabil faptul că din 2009 postul de ministru al apărării în țara noastră a fost ocupat în exclusivitate de „atlantiști”. Iar în 2011, în Colegiul militar al Ministerului Apărări al RM, în locul reprezentantului societății civile a fost inclus directorul executiv al Centrului de informare și documentare al NATO în Moldova (!) Cum s-ar zice, am ajuns.

Biroul de legătură al NATO: structură de contact sau centru de informații?

Insistența Chișinăului de a deschide o reprezentanță permanentă a NATO în Moldova (iar ambasadorul RM la NATO Mihai Gribincea încă în 2014 a declarat că cu această solicitare la NATO a venit anume partea moldovenească) aduce în actualitate o problemă de acum 10 ani, apărută în timpul adoptării Planului individual de acțiuni RM-NATO.

Noi dorim să aderăm la Uniunea Europeană, prin urmare, am elaborat un plan individual de acțiuni Republica Moldova – Uniunea Europeană: cum în cîțiva ani să ne apropiem de standardele europene, pentru ca cîndva să devenim membri ai UE. Iar pentru aprofundarea cooperării și asistenței la implementarea Planului individual, la Chișinău a fost deschisă o reprezentanță a Delegației Uniunii Europene în Moldova.

Autoritățile dau asigurări mereu că Moldova nu are de gînd să adere la NATO. Totuși, Chișinăul acționează conform aceleiași scheme: elaborează și implementează Planul individual de acțiuni RM-NATO și insistă asupra deschiderii unei reprezentanțe permanente a NATO la Chișinău.

Acum, Guvernul și Parlamentul încearcă să ne convingă că Biroul pentru relații al Alianței este doar o structură de contact, al cărui scop este stabilirea unei legături directe între autoritățile Moldovei și NATO. Și că cu suportul acestei reprezentanțe, Alianța Nord-Atlantică va afla din primele surse despre evenimentele din Moldova și va putea identifica necesitățile de reformare a domeniilor de apărare și securitate ale RM.

Președintele Partidului Social Democrat, Victor Șelin, insistă asupra faptului că Biroul de legătură al NATO va fi în realitate un centru de informații al Alianței, ce va colecta date cu caracter militar din toată regiunea. Despre aceasta liderul PSDM a declarat încă în 2014, cînd a apărut în premieră informația despre posibilitatea deschiderii la Chișinău a Biroului de legătură al Alianței Nord-Atlantice.

Politologul Bogdan Țîrdea, într-un interviu pentru NOI.md, a menționat că apariția în Moldova a unei reprezentanțe NATO va însemna trecerea la un nivel mai înalt de integrare a RM în Alianța Nord-Atlantică

„În acest birou vor activa persoane cu funcții de comandă. Practic, acestea vor fi „supraveghetorii” NATO, care, conform statutului lor, vor avea dreptul să se implice în treburile interne ale RM – ei vor decide cui și cum să le ofere granturi, unde să desfășoare aplicații, să monitorizeze implementarea diferitor programe. Adică, în realitate, aceste persoane vor avea statutul de control și monitorizare a Ministerului Apărării al Republicii Moldova și nu doar”, consideră expertul.

Totodată, politologul este convins că deschiderea la Chișinău a Biroului de legătură al NATO va avea și un efect geopolitic: cu ajutorul acestei structuri, Alianța își „rezervă” teritoriul Republicii Moldova, demonstrîndu-i inamicului său principal – Federației Ruse – că aceasta este zona sa de influență.

„Recenta vizită în Moldova a lui Dmitri Rogozin, responsabil în Guvernul FR de blocul de forță, a avut loc imediat după ce Comisia parlamentară politică externă şi integrare europeană a dat „undă verde” pentru deschiderea la Chișinău a Biroului de legătură al NATO. Rusia a perceput acest fapt drept un gest agresiv, a menționat pentru NOI.md Bogdan Țîrdea. Cred că în cadrul negocierilor de la Chișinău domnul Rogozin a discutat și această chestiune, prezentînd părții moldovenești, pe lîngă pachetul oficial, și pachetul neoficial. Iar pentru ca Chișinăul să nu se relaxeze, recent, Grupul Operativ al Trupelor Rusești, dislocate în regiunea transnistreană, a desfășurat aplicații militare de trecere a Nistrului și blocarea inamicului potențial pe malul opus. Cred că a fost o aluzie clară”.

Oficialitățile moldovene acum, desigur, declară că deschiderea reprezentanței permanente a NATO în Moldova nu va influența statutul de neutralitate al țării și nu contravine deloc art. 11 din Constituție.

Unii funcționari de diferit rang reiterează aceste cuvinte pe parcursul întregii cooperări cu NATO. Iar între timp, tehnica blindată a Alianței deja calcă cîmpiile moldovenești, trecînd nestingherit frontiera de stat a RM fără aprobarea Parlamentului; instructorii NATO îi instruiesc pe militarii moldoveni, apropiindu-i de standardele Alianței; iar contingentul militar al Moldovei participă la operațiunile militare sub egida NATO, fapt ce contravine direct prevederilor Constituției.

Potrivit experților internaționali, Alianța Nord-Atlantică demult și-a schimbat formatul expansiunii sale spre Est, și Ucraina, Moldova sau Georgia nu mai au nevoie să adere la NATO – e un proces prea anevoios și costisitor. Inclusiv pentru Alianță, deoarece țările-candidate la aderare trebuie să corespundă unui șir de criterii, nu doar militare, dar și politice, economice și juridice. Totodată, țările-membre ale NATO trebuie să aloce pentru cheltuieli militare cel puțin 2% din PIB, lucru pe care nici Kievul, nici Chișinăul sau Tbilisiul nu și-l pot permite.

De aceea, potrivit experților, pentru NATO, la etapa actuală, este suficientă unificarea standardelor armatelor acestor trei țări și dislocarea pe teritoriul lor a structurilor blocului.

„Pentru NATO este importantă, în primul rînd, logistica: să fie gata infrastructura, ca specialiștii NATO să cunoască cartografia, să funcționeze aerodromurile, adaptate pentru aviația Alianței. Or, toate acestea deja există în Moldova”, consideră politologul Bogdan Țîrdea.

Astfel, în 2012, pentru dezvoltarea infrastructurii armatei naționale au fost alocate $1,6 milioane. Cu aceste mijloace a fost modernizat poligonul militar de la Bulboaca. Cu cîțiva ani în urmă, împreună cu Norvegia, în RM a fost realizat proiectul „Moldova Orthophoto 2006-2009” în valoare de 1,1 milioane de euro și creată ortofotoharta și modelul digital al reliefului.

Pentru necesitățile NATO au fost adaptate aerodromul militar din Mărculești și cel din Cahul. În martie curent, pe aerodromul de la Mărculești au aterizat două avioane cargo. Acestea, iar ulterior și o coloană de camioane militare, ce se deplasau într-o direcție necunoscută, au fost filmate de internauți, care au plasat ulterior materialul video pe rețelele de socializare. Ulterior, ministrul Apărării, Anatol Șalaru, a recunoscut în Parlament, sub presiunea deputaților, că aceste două avioane aparțin SUA și că ele au adus în Moldova o încărcătură necesară pentru aplicațiile moldo-americane.

Totodată, se vorbește că lîngă Briceni ar fi dislocată o bază militară americană pentru pregătirea detașamentelor cu misiune specială. Însă această informație nu a fost confirmată oficial.

Așa că putem spune că expansiunea Alianței Nord-Atlantice în Moldova practic s-a încheiat – a rămas doar să fie deschis Biroul de legătură în calitate de centru coordonator. Și toate acestea au loc sub mantra neschimbată a autorităților că statutul de neutralitate al Republicii Moldova nu este în pericol.