Transnistria stiri: 1406
Eurovision stiri: 504

De ce oamenii noștri apelează la Curtea Europeană pentru drepturile omului

2 aug. 2016,, 12:21   Societate
14260 3

Почему наши люди обращаются в Европейский суд по правам человека?
Foto: obozrevatel.com

Dumitru Barbalat

Despre calitatea justiției noastre putem judeca după următoarele date: printre vecini, Moldova ocupă locul doi după numărul plîngerilor la CEDO, iar în topul reclamanților la CEDO Moldova se află pe locul patru printre 47 de țări.


Calculat la 10 mii de populație, în Moldova indicatorul depășește de 4,6 ori media pe țările-membre ale CEDO. Însă numărul plîngerilor ar putea fi cu mult mai mare (și Moldova s-ar fi ridicat la o treaptă mai înaltă).

Începînd cu anul 1997, după ce Parlamentul a ratificat Convenția Curții Europene pentru Drepturile Omului (CEDO), la ierarhia instanțelor noastre judecătorești – judecătoriile din prima instanță, curțile de apel, judecătoriile specializate și Curtea Supremă de Justiției, care (conform legii) „efectuează (trebuie să efectueze) justiția în scopul protejării și respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor și ale uniunilor lor, precum și ale întreprinderilor, instituțiilor și organizațiilor”, s-a adăugat și Curtea Europeană, unde cetățenii pot contesta hotărîrile judecătoriilor noastre.

Ce s-a mai schimbat? Instanțele noastre, la emiterea verdictelor, încep cu faptul că justiția a fost înfăptuită conform Constituției și legislației RM. Iar CEDO, „dorind să sporească apărarea dreptului la viață, garantat prin Convenția pentru drepturile și libertățile fundamentale ale omului” își emite hotărîrile doar cu referire la Convenția europeană a drepturilor omului.

Despre baza legală și normativă privind apărarea drepturilor omului și evenimentele în context

În iulie 1990, Moldova a ratificat Declarația universală a drepturilor omului. În hotărîre se prevede că comisiile permanente al Sovietului Suprem al RSSM și organele corespunzătoare, la elaborarea noii Constituții și altor legi trebuie să se conducă de prevederile Declarației universale a drepturilor omului și ale acordurilor internaționale privind drepturile omului.

În 1996 a fost numit primul judecător la CEDO – Tudor Panțîru. În prezent, judecătorul nostru Valeriu Grițco este cel de-al 49-lea judecător al secției de filtrare a CEDO.

În iulie 1997 a fost ratificată Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În decembrie 1997 a fost desemnat primul reprezentant al Guvernului Republicii Moldova la CEDO.

În iulie 2001 a fost ratificat Acordul european privind persoanele ce participă la procedurile Curții Europene pentru Drepturile Omului.

În decembrie 2001, CEDO a adoptat prima hotărîre vs Moldova. Aceasta a fost pe marginea cazului Mitropoliei Basarabiei împotriva Moldovei. Atunci, CEDO a obligat Moldova să achite părții reclamante 20 de mii de euro în calitate de prejudiciu moral și 7025 de euro în contul cheltuielilor suportate. Este remarcabil faptul că, în ajunul adoptării deciziei, președintele Moldovei și-a exprimat îngrijorarea în legătură cu posibilitatea recunoașterii Mitropoliei Basarabiei.

Următorul dosar de rezonanță pierdut de Moldova la CEDO a fost cazul grupului Ilașcu împotriva Moldovei (în iulie 2004). CEDO a recunoscut vina Moldovei și a decis că Moldova trebuie să-i achite fiecăruia dintre cei trei membri ai grupului Ilașcu cîte 60 de mii de euro. Și cîte 10 mii de euro fiecăruia – pentru compensarea cheltuielilor. Doi dintre ei au mai primit de la Federația Rusă cîte 120 de mii de euro, iar însuși Ilașcu – 180 de mii de euro. Totodată, toți trei au primit și cîte 7 mii de euro în calitate de compensații pentru cheltuielile suportate. Astfel, în total, grupul Ilașcu a primit 210 de mii de euro din partea Moldovei și 441 de mii de euro – din partea Rusiei.

În februarie 2003, Guvernul a adoptat hotărîrea privind agentul guvernamental pe lîngă CEDO.

Iar în aprilie 2004, a fost adoptată prima Lege privind Agentul guvernamental la CEDO, iar în 2015 – a doua lege. Adică, practic, legea respectivă a fost adoptată doar după șapte ani de la ratificarea Convenției.

În decembrie 2004 a fost aprobată Comisia guvernamentală permanentă pentru organizarea executării deciziilor definitive ale Curții Europene pentru Drepturile Omului privind Republica Moldova și a fost aprobată și componența nominală a acesteia.

În octombrie 2005, a fost instituit Consiliul Consultativ al Agentului guvernamental și a fost aprobată componența nominală a acestuia. Și abia în martie 2016 a fost aprobat și Regulamentul privind Consiliul consultativ al Agentului guvernamental.

Iar în iulie 2016, a fost adoptat Regulamentul privind procedurile de executare a hotărîrilor și deciziilor Curții Europene pentru Drepturile Omului.

Astfel, baza normativ-legală pentru asigurarea îndeplinirii cerințelor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și Convenției CEDO au fost adoptată, dar cu mare întîrziere – pe parcursul a 26 de ani – din 1990 pînă în 2016. Autoritățile noastre au lungit-o extrem de mult!

Și totul pentru că în toate deciziile (legile și hotărîrile) Parlamentului RM privind rarificarea diferitor acorduri, în articolul doi este prezentă indicația de serviciu – Guvernul va adopta măsurile necesare pentru îndeplinirea prevederilor Acordului indicat.

Iar în hotărîrile Parlamentului din 1997 „cu privire la ratificarea Convenției privind apărarea drepturilor și libertăților omului” și din 2001 „cu privire la ratificarea Acordului european privind persoanele care participă la procedurile Curții Europene pentru Drepturile Omului”, NU există nicio indicație către anumite organe ale puterii pentru adoptarea măsurilor de îndeplinire a prevederilor Convenției și Acordului.

Acestea sînt cazuri singulare de omisiuni ale parlamentului, care au avut un rol negativ, fapt despre care vorbesc și rezultatele activității agentului guvernamental la CEDO, precum și rezultatele examinării dosarelor la CEDO în baza plîngerilor cetățenilor Moldovei.

Trezește suspiciuni și ierarhia structurilor ocupate de problemele interacțiunii Moldovei cu CEDO și soluționarea unor probleme interne în acest sens. Agentul guvernamental la CEDO și trei juriști stagiari (asistenți) se află în statele Ministerului Justiției. În structura Ministerului Justiției este prevăzută și Direcția generală a CEDO ce constă din trei direcții.

În 2004, pe lîngă Guvern a fost instituită Comisia permanentă pentru organizarea executării hotărîrilor definitive (anume așa este scris în legea respectivă, deși în redacția de bază această precizare lipsește) a hotărîrilor CEDO în privința Republicii Moldova și a fost aprobată componența nominală a acesteia, în frunte cu ministrul justiției. Din comisie fac parte ministrul finanțelor, agentul guvernamental la CEDO, adjunctul procurorului general și directorul departamentului aparatului Ministerului Justiției, ce nu există din 2012.

Aceasta din urmă ne dă de înțeles că e puțin probabil că această comisie își îndeplinește funcțiile, deoarece în hotărîrea Guvernului era prevăzut faptul că comisia trebuia să aprobe, timp de o lună, regulamentul privind activitatea sa și să adopte decizii obligatorii spre executare pentru organele competente. Regulamentul a fost aprobat nu de comisie, dar de guvern. Și nu în termen de o lună (pînă pe 01.02.2005), ci după 11 ani (!) – abia în iulie 2016.

Pentru asigurarea reprezentării corespunzătoare a Republicii Moldova la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului și executarea deciziilor și hotărîrilor CEDO, pe lîngă agentul guvernamental activează un consiliu consultativ, format din reprezentanți ai organelor administrației publice, ai mediului academic și ai societății civile.

În martie 2016, Guvernul a aprobat Regulamentul cu privire la consiliul consultativ al agentului guvernamental, care este chemat, potrivit legii, să asigure reprezentanța corespunzătoare a Republicii Moldova la CEDO și executarea deciziilor și hotărîrilor Curții Europene.

Aceste regulament stabilește competențele, componența, procedura de organizare și funcționare a Consiliului Consultativ. Din acesta fac parte viceministrul justiției, șeful Direcției generale CEDO a Ministerului Justiției; un procuror, membru al Consiliului Superior al Procurorilor; un judecător, membru al Consiliului Superior al Magistraturii; un viceministru al finanțelor; un viceministru de interne; vicedirectorul Centrului Național Anticorupție; reprezentantul Congresului autorităților locale din Moldova; un profesor universitar de drept; persoanele care au ocupat anterior funcția de agent guvernamental și un reprezentant al asociației obștești pentru drepturile omului.

Cine concret a fost inclus în Consiliul Consultativ, ce trebuia să fie aprobat de ministrul justiției – nu se știe. Deoarecepe pagina electronică atît a Ministerului Justiției, cît și cea a agentului guvernamental la CEDO este doar linkul la hotărîrea corespunzătoare a Guvernului și privind necesitatea numirii Consiliului Consultativ, fără nume.

Astfel, pentru activitatea agentului guvernamental la CEDO a fost adoptată legea corespunzătoare și au fost create două comisii – pe lîngă Guvern și la Guvern. Iar la conducerea comisiei a fost numit (va fi numit?), respectiv, ministrul justiției și unul dintre adjuncții săi. Totodată, rangul reprezentantului nu se precizează.

Potrivit Legii cu privire la Agentul guvernamental, funcția lui este o funcție de demnitate publică, incompatibilă cu altă funcție publică, activitatea politică sau orice altă funcție remunerată, cu excepția celei de profesor, științifice și creative. Astfel, un funcționar cu demnitate publică de rînd din cadrul Ministerului Justiției nu poate fi asistat de comisia sub conducerea ministrului și viceministrului Justiției, care sînt șefii lui direcți.

În acest caz nu sînt clare acțiunile guvernului, cînd pentru un reprezentant fără rang sînt create comisii, conduse de șefii lui – ministrul și viceministrul.

Pentru comparație: în România reprezentantul respectiv se află în componența aparatului Ministerului de Interne, este numit în funcție prin ordinul MAI, în coordonare cu Ministerul Justiției și are statut de director de departament și rang de diplomat. În Rusia, reprezentantul la CEDO făcea parte anterior din aparatul președintelui, iar acum are rang de viceministru al justiției. La fel ca și în Moldova, în aparatul Ministerului Justiției există un departament CEDO. În Rusia și România nu există legi privind reprezentantul la CEDO.

Notă: Instituția Agentului guvernamental a fost stabilită în premieră la aprobarea Comunității europene a cărbunelui și oțelului în 1951, prin acordul de la Paris.

Statistica CEDO și cooperarea Moldovei cu CEDO

În perioada 1999-2014, la CEDO, din 47 de țări-membre ale CEDO au parvenit 655,9 mii de plîngeri. Din partea Moldovei, în această perioadă au fost depuse 11.998 de plîngeri, dintre care 674 au fost examinate, iar în baza lor au fost adoptate hotărîri sau decizii corespunzătoare, ce constituie doar 5,6%. Restul își așteaptă rîndul.

În total, la CEDO, de la începutul anului 2015 se află în examinare 66,2 mii de plîngeri de la toate țările-membre. Inclusiv – din Ucraina – 14,3 mii (21,5%), Rusia – 9,3 mii (14,0%), Turcia – 9,1 mii (13,8%), Italia – 8,1 mii. (12,2%) și Moldova 2,1 mii (0,3%). În unele țări, numărul plîngerilor aflate în așteptare este aproape egal cu numărul plîngerilor expediate pe parcursul anului.

În baza hotărîrilor CEDO, Moldova a achitat în această perioadă compensații în valoare de 14,3 milioane de euro. Cele mai multe au fost achitate în 2008 – 9,7 milioane de euro. În medie, plățile compensatorii în baza unei plîngeri au constituit circa 21 de mii de euro.

Dacă ținem cont de faptul că la CEDO se apelează doar după trecerea întregii ierarhii judecătorești, de jos pînă sus, și că Curtea Supremă de Justiție examinează anual circa 12 mii de dosare, iar la CEDO au fost depuse în ultimii ani anual circa 1100-1200 de plîngeri – doar circa 10% din hotărîrile CSJ, atunci putem presupune și cauzele „acceptării” rezultatelor instanțelor noastre și „lipsa dorinței” de a apela la CEDO. Cauza principală – serviciile scumpe ale avocaților și pregătirea pachetului de documente pentru depunerea plîngerii la CEDO.

Oficial, nu există date privind onorariile avocaților noștri. Se spune că este o problemă personală dintre avocat și client, deși puteau prezenta niște prețuri recomandate. Însă această informație nu este prezentată nici de Uniunea Avocaților, nici de Ministerul Justiției, care coordonează activitatea avocaților și eliberează licențe pentru activitatea lor.

Dar despre costul acestor servicii putem judeca și indirect. În Rusia, de exemplu, acestea costă de la 5000 de euro, inclusiv 10-20 de euro pentru fiecare pagină din dosar. De aceea, la asemenea prețuri, numărul doritorilor de a contesta hotărîrile instanțelor la CEDO, deocamdată, este la nivelul de 10% din dosarele potențiale.

Iar statistica hotărîrilor și deciziilor CEDO privind dosarele moldovenești arată că 31% sînt dosare privind deciziile inechitabile ale instanțelor noastre, 25% - privind aplicarea torturii și 14% - privind încălcarea drepturilor la libertate și imunitatea personală. Astfel, cele trei încălcări constituie 70% din numărul total de plîngeri din partea Moldovei la CEDO. Anume pe acestea trebuie să se axeze activitatea agentului guvernamental la CEDO, care trebuie să propună și să întreprindă măsuri comune pentru reducerea numărului și/sau eliminarea acestor încălcări.


Principalele încălcări ale drepturilor omului stabilite de CEDO în dosarele moldovenești în perioada 1997-2015:

31% - încălcarea art. 6 – dreptul la un proces echitabil
25% - încălcarea art. – interzicerea torturii
14% - încălcarea art. 5 – dreptul la libertatea și imunitatea personală
11% - încălcarea art. – dreptul la mijloace eficiente de apărare
5% - încălcarea art. 8 – dreptul la respectarea vieții private și de familie
4% - încălcarea art.10 – libertatea de expresie
Cîte 3% - încălcarea art.1, protocolului 1 – apărarea proprietății și alte încălcări ale CEDO,
Cîte 2% - încălcarea art.11 – libertatea întrunirilor și adunărilor și art. 2 - dreptul la viață.

Pentru analiza situației prezintă interes și numărul de plîngeri depuse de la diferite țări, inclusiv numărul plîngerilor la 10 mii de populație a țării respective. Printre vecini, Moldova ocupă locul doi după numărul plîngerilor. Iar în topul plîngerilor depuse la CEDO Moldova se află pe locul patru.

Dacă în medie pe 47 de țări-membre ale CEDO acest indicator este de 0,68 de plîngeri la 10 mii de populație, atunci în Moldova el este de 3,11, adică de 4,6 ori mai mare decît media pe CEDO. Sîntem devansați doar de Serbia (3,9), Liechtenstein (3,24) și nesemnificativ Ucraina (3,14). Iar acest fapt vorbește indirect și despre nivelul de activitate și profesionalismul întregului sistem judecătoresc din țara noastră.

Plîngerile depuse spre examinare, pe unele țări, 2007-2014

Țara 2010 2011 2012 2013 2014 La 10 mii de populație
Ucraina 3953 4614 7791 13132 14198 3,14
Moldova 938 1017 934 1354 1105 3,11
România 5818 5124 6766 5413 4427 2,22
Rusia 14293 12454 10746 12328 8952 0,62



Cine a reușit să fie numit agent guvernamental la CEDO

Primul reprezentant al Guvernului Moldovei la CEDO a fost avocatul Vitalie Nagacevschi, care a ocupat această funcție din decembrie 1997 pînă în ianuarie 2001. Apoi, Vitalie Pîrlog – din martie 2001 pînă în septembrie 2006 (în 2008-2009 el a fost ministru al Justiției în Guvernul Greceanîi).

Vladimir Grosu a ocupat această funcție din decembrie 2006 pînă în iunie 2011 (în 2015 el, de asemenea, a fost ministru al Justiției, în guvernele Gaburici și Gherman).

Lilian Apostol a fost reprezentant la CEDO din decembrie 2012 pînă în decembrie 2015, iar din martie curent, această funcție este ocupată de Marin Gurin.

Este remarcabil faptul că trei dintre ei – Pîrlog, Apostol și Gurin, pînă a fi numiți în funcţia de agent guvernamental, au deținut funcţia de vicedirector al Direcției pentru cazurile CEDO din cadrul Ministerului. Ce-i drept, Pîrlog a ocupat această funcție doar două luni, iar Gurin – doar în două luni a reușit să fie consultant și vicedirector al acestei direcții. Deși, dacă ne amintim că el este și fratele unui fost procuror general, atunci putem doar presupune că asupra rezultatelor „concursului” de la finele anului trecut au influențat genele, deoarece el a reușit să „cîștige” concursul, avînd o experiență „mare, de două luni de zile” de activitate cu dosarele CEDO la Ministerul Justiției.

Potrivit Legii cu privire la Agentul guvernamental la CEDO, principalele funcții ale acestuia, pe lîngă reprezentarea la CEDO, sînt:

- a întreprinde măsuri pentru prevenirea constatării de către Curtea Europeană a încălcărilor Convenției în cauzele îndreptate împotriva Republicii Moldova;

- a întreprinde măsuri pentru remedierea pretinselor încălcări ale Convenției și pentru repararea prejudiciilor cauzate;

- a propune autorităților pentru adoptare măsuri de implementare adecvată a Convenției și de aplicare a standardelor de respectare a drepturilor omului instituite prin jurisprudența Curții Europene.

Dacă pornim de la faptul că baza legislativ-normativă privind problemele reprezentării la CEDO a fost elaborată un timp foarte îndelungat – peste 11 ani, iar instituția Agentului la noi există din 1997, atunci este evident că NICIUN agent guvernamental NU ȘI-A ÎNDEPLINIT și NU-ȘI ÎNDEPLINEȘTE atribuțiile legale de bază.

Nu au fost adoptate măsurile pentru neadmiterea constatării de CEDO a încălcărilor Convenției în dosarele împotriva Republicii Moldova și măsurile de remediere a pretinselor încălcări ale Convenției și pentru repararea cauzelor prejudiciilor cauzate.

Pe site-ul agentului guvernamental http://agent.gov.md/lipsesc rubricile prevăzute de cerințele Guvernului față de paginile web, inclusiv rubrica „Transparența deciziilor adoptate” și „Proiecte de documente”.

Iar în calitate de probe și fapte pot servi și datele statistice. În ultimii 10 ani, numărul plîngerilor la CEDO a crescut anual de la 350 pînă la 1200. Numărul hotărîrilor și deciziilor adoptate a crescut de la 15 pînă la 683. Iar suma totală a compensațiilor din contul bugetului de stat a ajuns la 14,3 milioane de euro.

Dacă timp de 19 ani, din momentul ratificării Convenției și numirii primului agent guvernamental la CEDO nu s-a reușit soluționarea situației, de cîți ani mai este nevoie?

Totuși există premise că situația s-ar putea schimba. La începutul anului curent, ministrul Justiției a dat asigurări că la 37 de judecători și procurori declarați vinovați după adoptarea deciziilor pierdute de Moldova la CEDO le vor fi înaintate recursuri în instanță pentru compensarea din propriile mijloace a prejudiciilor suportate de buget în urma executării hotărîrilor CEDO. Acest fapt, în opinia ministrului Justiției, va contribui la sporirea responsabilității funcționarilor din domeniul justiției și la ajustarea normelor naționale la normele internaționale.

NOTĂ:

Cele 47 de țări-membre aflate sub jurisdicția CEDO sînt:

toate cele 28 de membre ale Uniunii Europene – Austria, Belgia, Bulgaria, Marea Britanie, Ungaria, Germania, Grecia, Danemarca, Irlanda, Spania, Italia, Cipru, Letonia, Lituania, Luxembourg, Malta, Olanda, Polonia, Portugalia, România (06.1994), Slovenia, Slovacia, Finlanda, Franța, Cehia, Croația, Estonia, Suedia.

5 țări CSI – Azerbaidjan, Armenia, Moldova, Rusia, Ucraina.

alte 14 țări – Andora, Albania, Bosnia și Herțegovina, Georgia, Islanda, Liechtenstein, Monaco, Macedonia, Norvegia, San-Marino, Serbia, Turcia, Muntenegru, Elveția.

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Cum evaluați decizia de a indexa pensiile cu 6% începînd cu 1 aprilie?