Atenție: un produs falsificat!

Foto: communist.md

Pe banii alocați de statul vecin sunt fabricate «manuale» al căror scop este lichidarea cît mai grabnică a Republicii Moldova

Ne aflăm în luna iunie, deci, e timpul examenelor. Nu demult l-am întîlnit pe un amic de-al meu, om bine instruit, cu grad științific, deși în domeniul tehnicii. Copiii lui se află acum în «febră» de examene. Clar lucru, tatăl lor este îngrijorat. Îngrijorat într-atît, încît nu-i arde de nici o glumă, deoarece copiii lui vor trebui să treacă examen la obiectul «istoria». O istorie neadevărată, născocită.

Amicul chiar «m-a impus» să pătrund în niște amănunte, iar pentru asta a scos și manualul. Atunci la indignarea lui de părinte am răspuns și eu cu un sentiment de revoltă. Și asta pentru că, răsfoind «manualul», eu doar atîta am putut să întreb: «Și toate acestea sunt băgate în capul copiilor noștri?».

Amicul continua să se indigneze, mătăhăind cartea editată în Moldova în anul 2011, care și pînă acum are statutul de manual școlar («Istoria românilor», Epoca modernă, partea a doua (1850-1918) — manual pentru clasa a 8-a): «Acesta nu-i manual, e o diversiune!». Unul din autorii respectivului manual este însuși domnul Dragnev, academicianul și «istoricul» care la timpul său a fost un «cîntăreț al prieteniei poporului moldovenesc cu marele popor rus», iar astăzi e cunoscut mai mult prin poziția sa xenofobă, prin propagarea dezbinării interetnice și ca falsificator profesionist al istoriei. Al doilea autor e de asemenea un cunoscut falsificator de istorie — Ion Negrei.

Desigur, în paginile acestui manual e mai puțină xenofobie primitivă în comparație cu «alte lucrări» ale domnului Dragnev, dar cu falsificări și minciuni este îmbibat fiecare cuvînt. În caz contrar, la timpul său, ar fi dat oare domnul Băsescu bani pentru acest manual din buzunarul său politic, prin care și fără această cheltuială șuieră vîntul? De fapt, odioasa «operă» a «istoricului» Dragnev este un produs falsificat antimoldovenesc, în ale cărui pagini e prezentată o careva «istorie despre români și pentru români», care nu are alt scop decît băgarea în mințile copiilor noștri a românismului ca mare putere.

Chiar în prefață (pag.3), pentru a-și demonstra «neprihănitul românism», autorul promovează teza lipsită de logică elementară că «basarabenii» se numeau pe sine «moldoveni» nu pentru a sublinia deosebirea lor de români, ci dimpotrivă, pentru a conserva spiritul lor național. Dacă domnul Dragnev ar avea o elementară responsabilitate de savant,conștiință de cetățean, nu ar nega faptul că moldovenii întotdeauna s-au perceput pe sine ca moldoveni. Dar cum ar fi putut s-o recunoască domnul Dragnev, odată ce are nevoie de euro — și de la Băsescu personal, și de la Departamentul românilor de pretutindeni?

Pentru a tulbura creierele elevilor, în mod obraznic și fără pic de jenă, el folosește pentru Principatul Valahia denumirea «Țara Românească», iar pentru orășelele din Transilvania ungară — definiția «așezări exclusiv românești». Denaturînd astfel complicata istorie a principatelor dunărene în furtunoasa epocă, domnul Dragnev, încetul cu încetul, dă naștere rusofobiei. De ce altceva mai este nevoie astăzi pentru o debilizare cu succes a tinerei noastre generații?

Rusofobie și anticomunism

Sunt două elemente care transformă tînăra minte iscoditoare într-un zombi neoliberal unionist: rusofobia și anticomunismul. De aceea domnul Dragnev în mod activ (pag.9) falsifică și diminuează rolul Rusiei în eliberarea principatelor dunărene de jugul otoman, ignorînd 99% ale informației factologice — campanii, victorii, tratative, regulamente provizorii etc., etc., — și folosind doar date privind obligațiile cu caracter economic impuse țărilor române de trupele țariste (1768-1854) în sumă de: 200 milioane de lei de aur, sau 64 kg 516 g de aur curat. Fără să vrei, rămîi uluit — domnul istoric preia rolul de negustor-giuvaiergiu zaraf. Pe toate le-a calculat, le-a apreciat, le-a cîntărit! Nu a cîntărit doar sîngele vărsat, locașurile sfinte salvate de pîngărire și eliberarea locuitorilor din principate de greul jug — birul pe care, pare-se, pentru Imperiul Otoman îl strîngeau niște «compradori» abili — strămoșii spirituali ai istoricului falsificator. El de asemenea plătește bir. Îl plătește unionismului!

În general, nerușinatul cinism al domnului «istoric» nu are limite, dar asta îi permite să cîntărească pe cîntarul conștiinței sale cele 200 milioane de lei de aur. După care îi rămîne doar să ceară ca actuala guvernare rusă — Kremlinul și Putin personal — să le recupereze actualelor autorități române prejudiciul pricinuit încă în perioada războaielor ruso-turce! Aici tare aș vrea să-i amintesc domnului «istoric» despre Stalingrad, Antonescu și alte fapte cu caracter incontestabil, însă asta e o altă perioadă istorică, deosebită de cea reflectată în manual, aceasta fiind retușată cu multă grijă și rescrisă pe banii Departamentului românilor de pretutindeni.

Din criminali — în eroi

Expunînd doar o parte din informația cunoscută din surse istorice, domnul Dragnev și partenerii săi (Negrei și alții) falsifică istoria unirii Moldovei cu Valahia (pag. 10-13), prezentînd evenimentul astfel, de parcă acesta ar fi fost salutat de «toți românii» pînă la unul. Nici nu pomenește despre falsificarea rezultatelor privind unificarea forțată a principatelor, despre o foarte puternică mișcare desfășurată în Moldova întru susținerea statalității ei, despre sîngeroasa ei înăbușire de către mercenarii bucureșteni (despre asta a scris însuși N. Iorga), în timpul împrăștierii demonstrației antiromâne fiind rănit cu baioneta chiar și mitropolitul Miclescu.

Din contra, elevilor le sunt prezentate tot felul de nerozii despre «remarcabilul rol» al dinastiei Hohenzollern (pag. 20), despre faptul că, din octombrie 1918, armata română participă la lupte cu statele centrale (Germania, Austro-Ungaria). În care anume «lupte» au participat atunci românii? În lupta de la Marna nu au participat. În masacrul de la Verdun — la fel. Unicul lucru despre care se poate spune că într-adevăr a avut loc e participarea căpitanului Antonescu la spargerea frontului de către Brusilov. Atunci viitorul dictator și aliat al lui Hitler era detașat la statul-major al generalului Brusilov. Dar anume despre acest fapt în manual nu găsești nici un cuvînt! În schimb, se vorbește mult despre uneltirile mișelești ale «bolșevismului rus». Cum s-ar putea fără asta?! De asemenea nu sunt uitate tot felul de «colonizări» și «deznaționalizări», de agenții Komintern-ului și de elementul evreiesc în partidul comunist român din acea perioadă (pp. 52,54,56). Totodată, este folosită o terminologie evident nazistă — «venetici», «națiune română», autorii opunîndu-i pe «venetici» — ucraineni, evrei, polonezi, nemți, ruși, bulgari, găgăuzi — celor de seminție română pură (pp. 28,54). Asta de acum nu e falsificare, ci propagare a rasismului!

O minciună grandioasă inventată de scornitorul Dragnev și coautorii lui este teza privind «mișcarea națională română» între Prut și Nistru (pp. 54,55). Desigur, au fost intelectuali moldoveni (în ultimii o sută de ani, pot fi găsiți vreo douăzeci), care se pronunțau pentru păstrarea și dezvoltarea tradițiilor și culturii poporului — a culturii moldovenești, a tradițiilor moldovenești, și nicidecum a politicii românești de deznaționalizare a moldovenilor. Dar iată că pe pag. 56 autorul — pare-se, involuntar — dezminte propria afirmație referitor la mișcarea cu conotație națională împotriva «țarismului rus» în gubernia basarabeană a Imperiului Rus, de data asta afirmînd că, în esența lor, revendicările moldovenilor erau de natură mai mult social-economică, decît națională.

Nici logică, nici conștiință

Și, în general, domnule «academician», unde e logica? Cum putea Imperiul Rus să-i deromânizeze pe moldoveni în situația în care ei înșiși nu se considerau pe sine români? Acest lucru încearcă să-l facă astăzi domnul Dragnev și compania de falsificatori de teapa lui — cu banii semicadavrului politic Băsescu și ai Departamentului românilor de pretutindeni, ei încearcă să-i românizeze pe moldoveni. Doar a spus acest activist viclean și fără de principii, căruia parodia la rolul de președinte al Moldovei — un careva Timofti — i-a dăruit cetățenia Moldovei, că în Republica Moldova locuiesc 4,5 milioane de români. Deci, care e problema?! Domnul Dragnev «salută militărește», ia bani și — poftim manualul! După aceea următorul. După aceea încă unul. Și tot așa, pînă la unire.

În baza unui mic procent de informație veridică, aranjată și încleiată în consecvența necesară lor, domnul Dragnev și coautorul său Negrei produc și tirajează o mulțime de falsuri și minciuni cu tema «Sfatul Țării și unirea Basarabiei cu România» (pp. 66, 73). Nesocotirea voinței exprimate de popor, votarea în stil de operetă de către organul neales de nimeni, care reprezenta doar 2-3% ale populației, și ocuparea ținutului nostru de către trupele române sunt prezentate ca «voința întregului popor». Un fals, și nimic altceva! Și elevii sunt îndopați cu acest acest produs falsificat! Iată cum din școli și licee ies tineri depersonalizați, lipsiți de memorie și de moștenirea strămoșilor. Halal!


* * *

Ce să mai vorbim — manualul are «miros urît». În încheiere putem constata că pe banii alocați de statul vecin sunt fabricate «manuale» pline de minciuni, care au scopul de a-i îndobitoci pe elevi cu veninul unionismului, a lichida cît mai degrabă Republica Moldova, ca, ulterior, să fie acaparată de către România.

Mihail Lupașco