X 
Transnistria stiri: 1365
Eurovision stiri: 499

Foaia de parcurs a Reunificării României cu R.Moldova

21 mar. 2016,, 08:15   Politică
8651 42
Foaia de parcurs a Reunificării României cu R.Moldova
Foto: infoprut.ro

Pe fondul căderii spectaculoase a Republicii Moldova, o parte importantă a românilor dintre Prut şi Nistru (cel puţin un sfert dintre aceştia, dând credit sondajelor vehiculate chiar de campionii partidei filo-ruse) cere realizarea Reunificării României cu Basarabia, sperând că prin asta şi cei 3 milioane de români de acolo să se conecteze, împreună cu ţară-mama, la sensul istoriei.


Ba chiar şi o parte însemnată din apostolii moldovenismului „luminat” şi „pro-european” recunoaşte Reunirea că pe o posibilitate de ieşire din marasm.

Ce răspuns primesc speranţele acestor oameni? Cum le întoarcem nădejdile puse în România? Cum reacţionăm noi cei care ne petrecem anii ironizând şi luând în băşcălie tot ce-i autohton?

Ei bine, unii (aşa-zişii experţi, foşti demnitari ai poporului pe care îl dispreţuiesc sincer, aşa-zisă societate civilă - oare de unde atâţia civili printre cei cu atribuţii de securitate?), bufonii turtiți cu ochii exoftalmici, clamează lipsa de realism a timid-înfiripatei partidei unioniste, prognozând dispariţia statului român de-om avea vreodată curaj să pronunţăm fatidicul cuvânt cu „U” (nire).

Ocrotiţi de ţară pe care o detestă, aceşti pitici au monopolizat finanţările aceleiaşi ţări şi au parazitat reprezentarea românilor pe la tot felul de şuete zise elitiste, dar desfăşurate în anonimatul umbrei.

Alţii, cei aduşi de-a valma în căruţă puterii de ura populară împotriva baronimii sau de speranţele în reînvierea vreunui Carol, nici nu se sinchisesc de ceea ce spun sau ce gândesc românii de o parte sau altă a Prutului; ei torc liniştiţi la soarele Atlanticului sau îşi întind oscioarele obosite să susţină atâta slăninuţă proaspăt acumulată pe canapelele sălilor de aşteptare din hoteluri şi aeroporturi, ei dorm liniştiţi înveliţi prudent în steagul albastru cu 15 steluţe al mătuşii Angela şi plănuiesc ceva potrivit cu dimensiunea lor: să aducem în ţărişoara vreo 7.000 de migranţi în loc de 3 milioane de români.

Cu toţii ne spun ce pragmatici sunt ei când ignoră cu desăvârşire cuvântul cu "U". Ba mai mult, ne pun în faţă dilema crudă de a alege între cuvântul cu „U” şi cuvântul cu „E” (uropa).

De parcă ar fi realist şi pragmatic să ignori ceea ce vor 70% dintre românii din România şi câteva zeci de procente (nici să le numere nu prea vor) dintre românii dintre Prut şi Nistru! De parcă pragmatic ar fi să vinzi gogoşi săracilor basarabeni despre o integrare în UE, care nu este nicidecum propusă sau măcar imaginată de UE sau despre calea independenţei micuţei şi curajoasei republici!

De parcă pragmatic ar fi să îndrugi aberaţii precum „ne vom întâlni în UE”! (că şi cum i-ai spune fratelui tău să nu va mai întâlniţi acasă la părinţi, ci în sufrageria dnei. Angela de la parter că e mai "sic"!)

Ei bine, domnilor cu bilet la clasa business, ceea ce faceţi dumneavoastră nu se cheamă pragmatism, ci indiferenţă, indolenţa şi neadecvare. Minţiţi din comoditate că nu se poate face Reunirea, ba că nu vrea mătuşa Angela, ba că nu avem ce face cu Transnistria, ba că ungurii cei hrăpăreţi ne vor lua Ardealul plin cu români, ba că basarabenii nu prea vor ceva ce nu le-a propus nimeni, ba că iniţiativa ar trebui să vină de la Chişinău, ba chiar (asta este fabulos!) că politicienii de la Chişinăutrebuie să ignore în egală măsură Moscova şi Bucureştiul (Cum ar fi fost că "analiştii" din RFG-ul de până în 1990 să invite RDG-ul să ignore în egală măsură Moscova şi Bonn-ul?)

Dar minciună cea mai mare este aceea cum că nu există un plan, o foaie de parcurs pentru o eventuală Reunificare!

Păi nu există un "road-map", cum zic bufonii pufoşi pitici de grădina, pentru simplul fapt că statul român şi "societatea civilă" nu au elaborat-o, nu pentru că o asemenea construcţie nu se poate face.

Hai să vedem cam ce ar trebui să conţină o astfel de foaie de parcurs şi cine ar fi chemat să o întocmească.

Din capul locului trebuie spus că o astfel de construcţie trebuie gândită întâi că un demers teoretic, născută în mediul academic şi dezbătută acolo (poate chiar sub umbrela generoasă a Academiei Române) şi apoi definitivată sub formă de îndrumar practic,posibil de însuşit de către clasa politică.

Am arătat, cu alte ocazii, faptul că la Seul există un Minister al Reunificării care patronează atât institute de cercetare care au elaborat modele privind scenariile de reunificare, cât şi instituţii politice care coordonează politică de asistenţăfinanciară şi umanitară, precum şi pe aceea de investiţii economice în zonele economice speciale din RPD Coreeană.

Acest minister poate oricând să fie un model şi un început şi pentru noi, în sensul în care se poate crea, la Guvern sau la Preşedinţie, un departament sau o agenţie pentru problematica asociată Republicii Moldova, cu două obiective majore:

a) Coordonarea asistenţei financiare (finanţare de proiecte, ajutor de dezvoltare şi ajutor umanitar) acordată Republicii Moldova;

b) Elaborarea de modele exhaustive, precum şi de ghiduri practice de realizare a Reunificării.

O altă etapă importantă în acest demers este, fără îndoială, asumarea de către clasa politică românească a principiilor Reunificării, pe care în această etapă le văd a fi următoarele:

a) Realizarea "reunificării dintr-o bucată", fără etape intermediare şi fără asimilări treptate;

b) Intrarea întregului teritoriu al actualei Republici Moldova sub jurisdicţia integrală românească, adică acceptarea integrală a legislaţiei româneşti actuale (practic numai astfel şi teritoriul dintre Prut şi Nistru va deveni automat parte a UE şi NATO,că fiind parte inseparabilă a României) ;

c) Validarea parlamentară a soluţiei de Reunificare în parlamentele de la Bucureşti şi Chişinău şi apoi convocarea imediată a unui Parlament al României reîntregite);

d) Capitală ţării reîntregite va rămâne Bucureştiul;

e) Drepturile minorităţilor prevăzute în actuală legislaţie românească vor reprezenta garanţia includerii şi valorizării noilor minorităţi naţionale în corpul social comun, după modelul de succes parcurs pentru minoritatea maghiară;

f) Aducerea tuturor salariilor funcţionarilor publici din actuală Republica Moldova la nivelul din România din prima zi;

g) Aducerea tuturor pensiilor din actuală Republica Moldova la nivelul celor din România din prima zi- Renunţarea la principiul contributivităţii pensiilor din teritoriul actualei Republici Moldova pentru o perioada de 20 ani;

h) Dreptul companiilor de utilităţi şi al operatorilor reglementați / licenţiaţi de pe cele două maluri ale Prutului de a opera liber pe teritoriul naţional rezultat;

i) Valabilitatea tratatelor internaţionale se va menţine şi pentru România reîntregită;

j) Unificarea instituţiilor naţionale de tip Curtea Constituţională, Consiliul Concurenţei, ANRE, Casă Naţională de Asigurări de Sănătate, Casă Naţională de Pensii etc şi modificarea organismelor de conducere după principiul proporţionalităţii (cinci şesimi pentru actuală Românie şi o şesime pentru actuală Republica Moldova) ;

k) Garantarea, pentru o perioada de 20 ani, a unei reprezentări proporţionale în noul Guvern (o şesime) pentru românii din actuală Republica Moldova; Garantarea scrutinului parlamentar proporţional pentru o perioada de minim 20 ani;

l) Garantarea alocării a cel puţin o şesime din fondurile structurale europene puse la dispoziţia României pentru infrastructură şi proiectele de dezvoltare de pe teritoriul actualei Republici Moldova;

m) Garantarea alocării, pentru o perioada de minim 25 ani, a cel puţin o şesime din fondurile de investiţii la nivel naţional pentru proiectele de pe teritoriul actualei Republici Moldova;

n) Crearea unui fond de investiţii, în valoare de minim 2% din PIB, pentru o perioada de minim 25 ani, destinat atenuării diferenţelor de dezvoltare dintre teritoriul din stânga respectiv dreapta Prutului;

o) Unitatea administrativ-teritorială de baza pentru teritoriul actualei Republici Moldova va deveni judeţul, conform legislaţiei româneşti în vigoare.

Chestiunea de baza care trebuie înţeleasă şi asumată de la bun început este aceea că singură modalitate de a produce efectele maximale şi definitive ale apartenenţei la structurile euroatlantice de securitate (NATO) şi la cele europene politice (UE) este punerea teritoriului dintre Prut şi Nistru sub guvernarea integrală a legilor româneşti; orice altă abordare nu ar face decât să complice procesul Reunificării şi să îl pună în pericol; România are astăzi o legislaţie şi o practică în acord cu cele euroatlantice şi acest atu trebuie preluat imediat şi pentru o Românie reîntregită. Nu avem nici timp, nici resurse instituţionale să facem experimente.

Procesul Reunificării trebuie să fie de o mare simplitate legislativă şi instituţională pentru a putea avansa într-un calendar rezonabil; orice încercare de complicare procedurală prin păstrarea/inventarea de paralelisme va prelungi efortul şi va generafisuri instituţionale, care ar putea fi exploatate de către neprieteni.

Cele mai sensibile două puncte pentru asumarea unui proiect unionist sunt, fără îndoială, chestiunea transnistreană şi problematica asociată finatarii planului unionist, respectiv a reducerii treptate a decalajelor de dezvoltare între stânga şi dreapta Prutului.

Problema transnistreană se poate aborda direct într-un dialog tripartit Bucureşti-Moscova-Chişinău, prin renunţarea la înşelătorul format 5+2 şi trecerea la formatul 2+1, singurul acoperit de realitate.

În procesul de negociere nu trebuie exclus niciun instrument de soluţionare, putând fi luat în calcul inclusiv schimbul de populaţii, pentru România reîntregită fiind vorba (în acest caz) de finanţarea preluării responsabilităţii pentru aproximativ 100.000 - 120.000 persoane, care ar putea fi relocate din Transnistria în Basarabia, unde în prezent preţul proprietăţilor, cel puţin în mediul rural, este rezonabil, dacă nu chiar derizoriu, pe alocuri, cu costuri induse de aproximativ 500 milioane USD.

Cu ce bani?

Finanţarea Reunificării presupune identificarea surselor de suplimentare a cheltuielilor bugetului României cam cu o şesime (un plus de 10 miliarde USD faţă de cele 60 ale bugetului actual) ; sursele respective trebuie reduse cam cu 1,5 miliarde USD (dimensiunea actualului buget al Republicii Moldova), adică rămân de finanţat aproape 8,5 miliarde USD anual timp de cel puţin 20 ani, medie care provine din maxime în primii ani şi din minime în anii din urmă.

Aceste surse suplimentare pot proveni din fonduri structurale UE (aproximativ o jumătate) şi realocări, respectiv ameliorări ale performanţelor bugetare şi fiscale, precum şi din creşterea economică indusă de Reunificare (efectul de baza).

Dacă din cheltuielile cu investiţiile (de aproximativ 10 miliarde USD anual), se va rupe o parte de 20% pentru Republica Moldova, vom obţine alte 2 miliarde USD, la care putem adaugă cel puţin 500 milioane USD investiţii private, ale companiilor.

O emisiune de obligaţiuni de 2 miliarde USD anual ar induce costuri suplimentare de circa 250 milioane USD/anual, care pot fi compensate prin creşterea veniturilor bugetare că urmare a efectului de baza.

Toate aceste sume pot fi dramatic diminuate dacă România începe de pe acum un program de investiţii centralizat conduse printr-un instrument modern de tipul "fond de investiţii", care să aibă o capitalizare plecând de la 150 milioane USD crescând treptat spre 3 miliarde USD pe parcursul a cinci ani; numai aplicarea în sine a acestei propuneri ar diminua fondurile destinate reducerii decalajelor după Reunificare cu 15-25% încă din primii ani.

Fondul specializat descris mai sus ar avea trei atribute principale:

- Finanţarea deficitului bugetar al Republicii Moldova prin achiziţii preferenţiale de obligaţiuni emise de către această; finanţarea proiectelor de investiţii ale municipalităţilor prin achiziţia preferenţială de obligaţiuni municipale;

- Co-finanţarea investiţiilor de tip green-field ale companiilor româneşti în Republica Moldova;

- Co-finanţarea achiziţiilor/fuziunilor prin care companiile româneşti pot prelua pachetele de acţiuni de control la companii din Republica Moldova.

Cu alte cuvinte, cu cât mai devreme România începe să investească masiv în Republica Moldova, cu atât mai mici vor fi costurile de acoperit în cazul Reunificării; cu cât va fi mai masiv şi mai bine articulat efortul investiţional al unui eventual fond specializat de investiţii, cu atât va fi mai puţin dureros efortul de finanţare a Reunificării.

Dacă astăzi vom demara proiectul acestui fond, el ar deveni operaţional până la sfârşitul anului 2016 şi ar genera economii de până la 25% din bugetul Reunificării (adică economii de până la 2 miliarde USD/anual), dacă Reunificarea s-ar produce în 2018,aşa cum cu toţii ne dorim.

Concluzionând, etapele pe care ar trebui să le parcurgem pentru atingerea idealului Reunificării ar fi:

- obţinerea consensului politic intern;

- demararea proiectului investiţional românesc pentru Republica Moldova;

informarea partenerilor euroatlantici privind opţiunea naţiunii române şi explicarea acesteia;

- negocierea rezolvării chestiunii transnistrene, în tandem cu autorităţile de la Chişinău;

- aprobarea parlamentelor celor două state româneşti a principiilor Reunificării;

elaborarea unui model teoretic şi a unor norme practice legale şi economice pentru Reunificare;

- alegerea unui parlament comun, legalizarea unificării instituţiilor;

- implementarea programului de reducere a decalajelor între cele două maluri ale Prutului.

În fine, câteva cuvinte despre metodă: demersul actual trebuie privit că o construcţie teoretică, că o încercare de "listare" a problemelor, nu că o încercare de impunere exclusivistă a unei agende.

Ceea ce îmi doresc este aducerea în spaţiul posibilităţilor studiate a problematicii unioniste; ceea ce este important este să ieşim din capcană excluderii necondiţionate a Reunificării din scenariile pentru viitorul României; Reunificarea poate şi trebuie inclusă în toate scenariile de viitor că o opţiune, validată prin modele şi calcule de susţinere financiară.

Demersul actual se mai doreşte şi un punct de plecare pentru cei cu adevărat unionişti: haideţi să încercăm să construim alternative credibile şi fundamentate la paradigmă actuală a "încremenirii în proiect"!

Neincluderea Reunificării printre opţiunile de viitor ale României ar însemna o trădare a statutului intelectualităţii: starea de normalitate ne impune să luăm în considerare şi acest scenariu.
0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Cum evaluați decizia de a indexa pensiile cu 6% începînd cu 1 aprilie?