Registrele: racketul caselor departamentale

Foto: agerpres.ro

Dumitru Barbalat

În 1997, Parlamentul a aprobat Legea cu privire la registre. Apoi, în 2007, a adoptat o nouă lege. De atunci, pe parcursul a 18 ani, ministerele și alte instituții publice muncesc neîncetat asupra registrelor lor, fără a uita de propria bunăstare. Introducerea registrelor implică costuri bugetare mari și cheltuieli pentru întreținerea subiecților ce cad sub incidența lor. Plata serviciilor pentru înregistrarea și obținerea așa-ziselor informații autorizate din registre trebuie să acopere cheltuielile bugetare ale proprietarilor registrelor, și nu numai.

Vom spune de la început că rezultatele implementării Legii cu privire la registre se văd cu ochiul neînarmat. Pînă în prezent au fost create peste 150 de registre de importanță publică. Mai sînt însă și registre de importanță raională. În medie, sînt cîte 9 registre pentru fiecare minister. Peste 70 de registre au fost create în baza legislației respective, iar peste 80 – în baza hotărîtilor de guvern. Cei mai fructuoși au fost anii după adoptarea în 2007 a noii legi cu privire la registre – 27 au fost legiferate de Guvern și 35 – de Parlament. Ce-i drept, s-a creat o situație paradoxală. Nimeni nu poate spune ce registre există în prezent. Nu există un registru al registrelor.

Subiecții ce cad sub incidența registrelor, care sînt obligați să prezinte o informație corespunzătoare pentru a fi inclusă în registru, deseori devin victime ale regulilor de creare a acestor registre. Astfel, spre exemplu, pentru introducerea datelor în registrul maritim (nu vă mirați, avem și un asemenea registru), trebuie sa achitați de la 300 la 1900 de dolari SUA, în funcție de caracteristica navei. Iar obligatoriu, pentru reconfirmarea anuală a înregistrării – alți 300-1100 de dolari SUA.

E scump, dar acestea sînt regulile de ținere a registrului, aprobate de Guvern. Și asta nu e tot. Ministerul Transporturilor preconizează să majoreze, în timpul apropiat, aceste cheltuieli de 5 ori – pînă la 10 000 de dolari SUA la înregistrare și cîte 10000 de dolari SUA la reînregistrarea anuală obligatorie. Aceasta nu e altceva decît o estorcare de mită de la întreprinzători în folosul bugetului departamental.

Cele mai fecunde și mai preocupate, la capitolul ținerii registrelor, s-a dovedit a fi Ministerul Agriculturii și serviciile subordonate acestuia, care administrează 10 registre – registrele animalelor, medicamentelor veterinare, semințelor plantelor, strugurilor și fabricilor de vin, vînzărilor de băuturi și spirt, fitosanitar, al agriculturii ecologice.

Ministerul Justiției, la fel, administrează 10 registre: registrele actelor normativ-juridice, persoanelor fizice și juridice, avocaților, notarilor, executorilor judecătorești și experților, traducătorilor, publicațiilor periodice, partidelor, organelor de drept. Ministerul Transporturilor administrează registrele transportului auto și șoferilor, transportului aerian și piloților, transportului maritim și fluvial și piloților lor.

În total, dacă la administrarea unui registru sînt antrenați cîte 1-2 funcționari, atunci pentru 150 de registre – circa 300 de bugetari, adică cel puțin 15% din numărul total al tuturor angajaților ministerelor. Cheltuielile totale, doar pentru salariu, într-un an constituie peste 21 de milioane de lei din buget. Plus, remunerarea necontrolată a serviciilor registratorului.

Totodată, toate ministerele sînt obligate să administreze propriile registre ale autorizațiilor eliberare de ele și de serviciile subordonate lor pentru desfășurarea activității antreprenoriale. Această informație, împreună cu informația privind verificarea activității antreprenoriale, este transmisă în registrul general, administrat de Cancelaria de Stat a Guvernului.

Totul conform principiului echității. Și după cum se vede, este legalizată și creată o industrie întreagă, un fel de afacere de stat pentru pomparea banilor în casa departamentală.