„Moldcarton” va ajunge la CEDO

Foto: 3rm.info

Vladislav Bordeianu

„Noi vom spori calitatea vieţii voastre, vom atrage investiţii, vom dezvolta suburbiile, vom deschide locuri de muncă”, promit candidaţii la funcţia de primar general al Chişinăului. Cineva indică în afişele electorale cel puţin 50 de mii de noi locuri de muncă, altcineva – deschiderea a cel puţin 15 noi întreprinderi industriale şi 10 mii de noi locuri de muncă „bine remunerate”.

Pe acest fundal de „bunăstare generală”, aducem un exemplu din realitatea electorală municipală. Din 2009, angajaţii SA „Moldcarton” – în trecut una dintre cele mai mari întreprinderi din ţară – nu-şi pot scoate salariile de la conducerea combinatului. 800 de oameni au rămas fără lucru: combinatul de carton, aflat în proces de insolvabilitate, din 2008 nu mai activează.

Potrivit angajaţilor, tot ce e posibil – construcţiile metalice, utilajul – este tăiat activ de o echipă din 15 persoane şi vîndut. În special, peste hotare. Iar satul Sîngera, al cărui buget era format, în special, în urma activităţii SA „Moldcarton”, se află într-o situaţie financiară critică.

Cronica decesului

38 de hectare de suprafeţe de producţie, dintre care 17 – acoperite. Aceasta reprezintă societatea pe acţiuni „Moldcarton”. Singura întreprindere din ţară de producere a cartonului pentru straturile subţiri ale cartonului gofrat şi a ambalajului a fost construită în 1989 în zona industrială Sîngera. Din 1995, combinatul de carton se numeşte SA „Moldcarton”.

Fabrica a fost construită în spirit sovietic. De aceea, cînd URSS a început să se destrame şi au fost sistate relaţiile de parteneriat cu principalii furnizori de materie primă, întreprinderea activa la o capacitate de 26-30%. Și deoarece producţia cartonului mai presupunea şi cheltuieli energetice majore, „Moldcarton” a acumulat rapid datorii faţă de furnizorii de resurse energetice, plus restanţele la salarii.

Către mijlocul anilor 1990, a devenit clar că statul nu poate scoate cu forţe proprii „Moldcarton” din profunda criză economică. Şi s-a decis ca întreprinderea să fie privatizată prin desfăşurarea unui concurs investiţional.

Ce-i drept, cînd în iunie 2000, în Moldova a sosit preşedintele rus Vladimir Putin, era examinată o altă variantă de soluţionare a problemelor de la SA „Moldcarton”: stingerea unei părţi a datoriei Republicii Moldova faţă de concernul rus de gaze, inclusiv prin acţiunile acestei întreprinderi. Combinatul de carton a fost vizitat de preşedintele „Gazprom”-ului Rem Veaghirev. Însă SA „Moldcarton” deja era inclusă la acel moment în programul de privatizare şi Guvernul nu putea pur şi simplu să ofere pachetul ei de acţiuni, dar nici nu dorea.

Primul concurs investiţional de privatizare a SA „Moldcarton” (în total au fost 9) a fost anunţat în aprilie 1999.

În septembrie 2000, comisia de concurs a anunţat drept cîştigătoare a concursului de vînzare a pachetului de control al societăţii pe acţiuni „Moldcarton”, contra $2,15 milioane, compania „Gasitera Suisse AG”, ce aparţine grupului internaţional de companii „Itera”. Investiţiile în restabilirea şi dezvoltarea întreprinderii trebuiau să constituie $11 milioane timp de 5 ani. La momentul răscumpărării acţiunilor, pierderile SA „Moldcarton” constituiau $6,1 milioane, datoria creditoare - $5,9 milioane.

Însă Gasitera Suisse AG intră în posesia pachetului de 89,06% de acţiuni doar în mai 2002: participanţii care au pierdut concursul au contestat rezultatele acestuia şi au cerut anularea deciziei Departamentului privatizare.

Din 2002, „Itera” a investit în combinatul de carton peste $20 de milioane. Întreprinderea a fost modernizată. A fost instalat utilaj pentru gestionarea automată a proceselor tehnologice, produs în Austria, Germania, Finlanda şi Rusia.

În 2003, întreprinderea relansată asigura 51% din necesităţile pieţei moldoveneşti în carton gofrat. De asemenea, combinatul îşi exporta producţia în Belgia, Ungaria, Rusia, Polonia, Georgia.

Preşedintele Vladimir Voronin atunci chiar l-a decorat pe şeful de la „Itera”, Igor Makarov, cu ordinul „Gloria Muncii” – pentru contribuţia la restabilirea întreprinderilor din republică şi asigurarea stabilă a Moldovei cu resurse energetice.

Însă perioada de stabilitate la combinatul de carton a durat puţin: din 2005, „Moldcarton” a început să activeze în pierdere, iar compania rusă „Itera” a început să se gîndească la vînzarea combinatului.

Cînd s-a declanşat criza financiar-economică, situaţia combinatului s-a înrăutăţit şi mai mult. În 2008, pierderile lui au depăşit 39,3 milioane de lei – aproape de 3,5 ori mai mult faţă de 2007. În consecinţă, în a doua jumătate a anului 2008, activitatea SA „Moldcarton” a fost sistată. Iar în anul 2009, „Itera” a vîndut acţiunile combinatului ce-i aparţineau. Pachetul de acţiuni a fost estimat la 45,6 milioane de lei (4,1 milioane).

Tranzacţia a fost perfectată drept „contribuţia la capitalul social” a companiei Major ASSETS Ltd, înregistrată în zona off-shore a statului Belize din America Centrală. Interesele acestei întreprinderi în Moldova sînt reprezentate de compania FAMIR, ai cărei fondatori sînt Emmanuil și Izea Grinșpun.

Cronica luptei

Deși societatea pe acțiuni „Moldcarton” nu a fost lichidată și se află în proces de insolvabilitate, acces la combinat nu au nu doar cei 800 de angajați ai întreprinderii, dar și administratorul procesului de insolvabilitate, desemnat de instanță.
Potrivit angajaților combinatului „Moldcarton”, tot ce e posibil – construcțiile metalice, utilajul – sînt tăiate activ de către o brigadă din 15 persoane și vîndute. O parte din utilaje, de exemplu, a fost procurată de către un combinat de carton din Dnepropetrovsk. Aceasta informație a devenit cunoscută deoarece o parte dintre specialiștii SA „Moldcarton”, care au rămas fără serviciu în patrie, s-au angajat la întreprinderea ucraineană.

În urmă cu cîțiva ani, angajații Centrului de Combatere a Crimelor Economice și Corupției, pe traseul Chișinău-Cimișlia, au reținut un camion încărcat cu 20 de tone de metale colorate, care mergea spre România.

Potrivit declarațiilor șoferului, autovehicul se îndrepta spre portul românesc Constanța, unde era așteptat de cumpărător. Drept expeditor al încărcăturii figura combinatul „Moldcarton”, a cărui proprietate pe atunci deja era disputată de către creditori. Costul estimativ al metalului reținut constituia 50 de mii de lei.

Omenii legii au spus că o parte din marfă era compusă din detalii ale motoarelor, mecanismelor, care puteau fi părți componente ale utilajului ce aparținea combinatului de carton. Atunci s-a și aflat faptul că proprietarii întreprinderii mai pregăteau încă un camion cu metal. Dar ce s-a întîmplat în final cu mașinile reținute și cu marfa reținută angajații combinatului nu știu.

Proprietarul „Moldcarton” s-a remarcat și în dosarul Băncii de Economii. Administrația combinatului, desemnată de către noul proprietar, a transmis patrimoniul întreprinderii în proprietatea a două firme ce nu aveau nicio legătură cu „Moldcarton”. Patrimoniul obținut a fost utilizat în calitate de gaj pentru obținerea unui credit de 205 de milioane de lei de la BEM.

Angajații întreprinderii care locuiesc în localitățile apropiate (Sîngera, Dobruja, Chetrosu, Puhoi, Floreni, Chișinău) din 2009 încearcă să-și obțină datoriile salariale în valoare de 13 milioane de lei. Însă examinarea dosarelor se tergiversează. În martie curent, Curtea Supremă de Justiție deja de două ori a trimis spre reexaminare dosarul în prima instanță. Al treilea cerc de examinare a plîngerilor la Curtea de Apel va începe pe 11 septembrie.

Colectivul combinatului de carton a încercat în repetate rînduri să atragă atenția Guvernului la problemele angajaților. Inițial, cabinetul lui Vladimir Filat, apoi – al lui Iurie Leancă. Angajații „Moldcarton” au organizat acțiuni de protest, s-au întîlnit cu premierul, care a promis să contribuie, au scris scrisori.

De exemplu, în decembrie 2009, comitetul de grevă al ÎS „Moldcarcon” SA a cerut de la guvern: 1) să creeze o comisie de revizuire a rezultatelor privatizării și să verifice legalitatea tranzacțiilor cu hîrtiile de valoare ale SA „Moldcarton”, începînd cu momentul deetatizării; 2) să tragă la răspundere penală persoanele vinovate; 3) să renaționalizeze, adică să întoarcă întreprinderea în proprietatea statului; 4) să asigure, în cel mai scurt timp, relansarea activității combinatului; 5) să le prezinte angajaților întreprinderii lista completă a acționarilor.

Comitetul de grevă a încercat să se adreseze la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Însă, din cauza nerespectării tuturor procedurilor juridice, plîngerea angajaților „Moldcarton” nu a fost primită de CEDO pentru examinare. Membrii comitetului de grevă nu s-au dat bătuți – ei intenționează să mai apeleze o dată la instanța europeană, ținînd cont de toate greșelile la depunerea primei plîngeri.