De ce nu vin investitorii în Moldova

Foto: runrun.es

Anghelina Taran

Noi nu obosim să le spunem potențialilor investitori despre faptul cît de atractivă este Moldova pentru investițiile străine datorită amplasării sale geografice – la răscruce de drumuri, precum și datorită semnării acordurilor de liber schimb. Țara noastră are nevoie stringentă de investiții pentru modernizarea economiei. Însă acestea nu doar nu devin mai multe, dar, dimpotrivă, fluxul financiar se reduce. De ce atunci, în pofida tuturor avantajelor, la noi nu are loc un boom investițional?

Cîte $1000 de căciulă

Potrivit Biroului Național de Statistică, în primele nouă luni ale anului 2014, volumul investițiilor directe în economia moldovenească au constituit $144,07 milioane. Pentru comparație: în perioada similară a anului 2013 - $187,08 milioane. Adică s-au redus cu 23%. Desigur, am putea să ne liniștim cu indicatorul soldului investițiilor străine directe (ISD) în economia națională.

anul	2009	2010	2011	2012	2013	9 luni. 2014
ISD pe cap de locuitor, $	778	833	916	974	1016	1022*
Soldul ISD în economia națională, $ mld.	2,77	2,96	3,26	3,46	3,61	3,63

· Acest indicator a fost calculat de autorul articolului

În structura investițiilor străine directe acumulate în capitalul social, potrivit informației din 1 iulie 2014, cele mai multe au revenit industriei prelucrătoare – 22,9%, comerțului cu amănuntul și cu ridicata – 14,3%. Iar agriculturii – doar 1,3%.

Investitorii locali nu riscă

„Investițiile constituie întotdeauna un risc, consideră președintele Camerei de Comerț și Industrie a Republicii Moldova, Valeriu Lazăr, fost vicepremier și ex-ministru al economiei. Înainte de a adopta decizia de a investi banii, investitorul va calcula de o mie de ori profitul așteptat, cu posibilele riscuri. Iar după aceasta el trebuie să spună cum va acoperi aceste riscuri. De ce în Moldova, din păcate, nu s-a produs un boom investițional și o minune? Investițiile străine directe trebuie privite în contextul general al procesului investițional. Străinii nu investesc în țările în care nu există activitate investițională din partea propriilor cetățeni. Dacă oamenii nu investesc bani în propria economie, înseamnă că acolo există anumite probleme”.

Cu Valeriu Lazăr este de acord directorul Centrului de Studii Strategice şi Reforme, Galina Șelari: „Noi trebuie să atragem investițiile străine directe fără a ne gîndi că propriul investitor nu riscă cu propriii bani în țara noastră. Spre exemplu, fostul premier Ion Sturza spune că el aproape nu are afaceri în Moldova, deși și-a început activitatea de întreprinzător aici. El este gata să ofere sfaturi, să se ocupe de binefacere, dar nu este dispus să facă afaceri aici. Sau concetățeanul nostru Renato Usatîi, care are afaceri în Rusia, de asemenea, este gata să facă acte de caritate și politică în Moldova, dar nu este gata să-și riște capitalul său în domeniul businessului. Acesta este principalul indicator al mediului investițional”.

Norma investițiilor

„Cînd conduceam Ministerul Economiei, în 2005 am elaborat strategia de atragere a investițiilor și de promovare a exportului pentru 2006-2015, relatează Valeriu Lazăr. Atunci noi am stabilit indicatorii acestui proces și am studiat experiența altor țări, care au trecut prim boomul investițional, inclusiv țările din Europa Centrală și de Est, cu care aveam condiții de start mai mult sau mai puțin egale – Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia.

În acea strategie noi am introdus un indicator – norma investițiilor, adică ce pondere în structura PIB-ului ocupă investițiile în capitalul fix. Atunci economia nu avea mare nevoie de investiții, norma lor la nivelul de 20-25% este reproducerea. Dacă noi avem nevoie de un boom investițional, atunci acest indicator trebuie să fie de cel puțin 30%. Însă mai trebuie să creăm condiții de valorificare a lor, adică este nevoie de o infrastructură bună și de forță de muncă calificată. La noi ponderea investițiilor în capitalul social în PIB s-a majorat de la 11% în 2000 pînă la 19,6% în 2005. Noi am calculat că trebuie să asigurăm o normă a investițiilor la nivelul de 28-30%, ținînd cont de faptul că PIB-ul nostru e foarte mic”.

În nouă luni ale anului 2014, ponderea investițiilor străine directe în capitalul acționar față de PIB a constituit 16,5%. Adică mai avem spre ce tinde.

E necesar 1 miliard de euro pe an

Noi am avut un flux de investiții străine directe în anul 2008 – peste $711,5 milioane. Însă și în lume în acel an a fost înregistrat un boom investițional. În ceilalți ani, cu mici excepții, noi eram în plus ($200-300 milioane).

„Însă pentru dezvoltarea economiei este nevoie de un flux anual de cel puțin 1 miliard de euro. În structura ISD noi vom vedea comerțul, serviciile, sectorul bancar. E bine, însă acestea au o pondere mică în producție. Deoarece în Moldova, în general, sînt utilizate tehnologii depășite, noi trebuie să recapitalizăm economia noastră. Actuala criză valutară demonstrează o axiomă – pentru țările mici, care au nevoie de valută, pentru a importa resurse materiale, este nevoie de exportul mărfurilor și serviciilor, pentru care sînt necesare tehnologii și abilități moderne. De acea, investițiile străine directe sînt necesare nu doar sub formă de bani. Acesta este cea mai scurtă cale a transferului tehnologic. Importanța și rolul ISD depășește partea sa monetară”, consideră Valeriu Lazăr.

Încotro se mișcă această țară?

Potrivit ex-ministrului economiei, prima întrebare la care trebuie să răspundă investitorul străin pentru a adopta o decizie de a investi este „Încotro se mișcă această țară?”. De acest vector depind regulile jocului – legislația, practica, perspectivele de dezvoltare a afacerilor, garanțiile. Toate țările dezvoltate cu o guvernare clară și cu un viitor mai mult sau mai puțin clar sînt interesante pentru investitori, deoarece acolo este un teren fertil pentru activitatea lor și ei pot obține o marjă de profit destul de înaltă. Ce-i drept, și riscurile sînt mari. Cel mai mare avantaj al Moldovei este faptul că ea este „nedezvoltată”, însă are un potențial de dezvoltare.

„Moldova a făcut parte din toate structurile integraționiste care au existat și la noi s-a creat un sistem cu doi vectori. Pînă la o anumită perioadă, acești vectori nu erau îndreptați la 180 de grade, iar noi ne mișcam pe mediana lor. Însă, din păcate, aceștia s-au separat în părți opuse, de aceea, în ultimul timp noi stăm pe loc. Semnînd Acordul de asociere cu UE, noi le-am oferit un anumit semnal investitorilor. Investitorii vorbeau în acest sens că, pe măsură ce vom implementa practicile europene, pe noi pur și simplu ne vor obliga să respectăm aceste reguli, deoarece ei știu la ce să se aștepte. Iar fără acestea nu există decizii investiționale”.

Nu există efect pe scară largă

A doua întrebare a investitorului – unde sînt piețele de desfacere, or piața moldovenească e mică? Nouă ni se spunea: „Nu aveți efect pe scară largă”. Deși noi le răspundeam: „Veniți la noi cu investiții, obțineți certificatul de proveniență moldovenesc și veți vinde fără taxe în Rusia”. – „Atunci mai bine să mergem direct în Rusia, dacă eu am drept țintă această piață. Iar pentru a decide să vin la voi, trebuie să-mi oferiți condiții mult mai bune decît acolo, în condițiile regimului de liber schimb”.

„În unele elemente Moldova are avantaje, iar în altele – nu. De aceea noi insistăm asupra reformei regulatorii (ea depinde de noi, spre deosebire de factorii externi). Spre exemplu, România şi Ucraina produc aceleaşi produse ca şi noi, însă, datorită cantităţii, acestea au avantaje din start. Pentru a concura cu ele, noi trebuie să creăm un asemenea climat investiţional, pentru ca nicio cantitate să nu le „doboare”. Cînd ne-am făcut alegerea, noi am soluţionat una dintre cele mai mari probleme, ce limitează atragerea investiţiilor străine în producţie – piaţa mică. Totodată, integrarea europeană ne va permite să sporim nivelul de competitivitate pînă la cel mediu european, să construim o infrastructură cu ajutorul fondurilor europene, să obţinem un program de susţinere a întreprinderilor. Desigur, ar fi fost ideal să fie menţinut în vigoare şi Acordul de liber schimb cu CSI”, susţine Valeriu Lazăr.

Set incomplet

Nimeni nu vine cu investiţii într-o regiune în care are loc un război. Şi nu toţi cei de peste hotare ştiu ce se întîmplă cu Transnistria. Investitorii se ţin mai departe de zonele de conflict, deoarece acolo pot pierde banii. Iar cînd pe acest fundal există o instabilitate valutară, embargo, avantajul nostru de a avea o zonă de liber schimb nu funcţionează.

„Pierderea unei părţi din piaţă reduce în mod automat atractivitatea investiţională, deoarece Moldova este privită inclusiv în calitate de rampă de amplasare a producţiei, destinate acestor pieţe. Deşi noi încă nu sîntem competitivi pe piaţa europeană, noi, deocamdată, ne menţinem avantajul costului forţei de muncă (acest lucru va fi actual 10-15 ani), de aceea la noi sînt amplasate producţii cu o pondere mare a muncii. Însă, treptat, acest factor se reduce, deoarece nu sînt suficienţi specialişti calificaţi. De aceea, noi trebuie să reformăm sistemul de pregătire a cadrelor. În calitate de ministru al economiei, eu l-am convins pe ministrul Educaţiei să lanseze reforma învăţămîntului profesionist”, a menţionat Lazăr.

De asemenea, trebuie ca vama şi alte servicii ce reglementează fluxurile să activeze în regim mai rapid. Şi deja sînt schimbări, graţie „presiunilor” din partea investitorilor. Mai este important şi ca sistemul judecătoresc să activeze în regim normal, pentru a asigura garanţii pentru investiţii. Investitorii vin cînd toate aceste elemente sînt prezente. La noi, din păcate, încă nu a existat un set complet de factori ce fac Moldova mai atractivă. Dar potenţialul există. În opinia interlocutorului, dacă nu vor exista provocări externe, atunci într-un an-doi aceste probleme ar putea fi soluţionate.

Asortimentul exportului se reduce

Timp de aproape 25 de ani de independenţă, Guvernul a adoptat mai multe strategii de promovare a exportului şi de atragere a investiţiilor. Însă problemele şi scopurile menţionate în ele rămîn aceleaşi, se schimbă doar formulările.

„Noi punem accentul pe investiţiile străine. Însă în cei circa 25 de ani noi, de fapt, nu am avut investiţii străine private serioase (nu investitori instituţionali, de genul BERD, prin intermediul unei companii), spune Galina Şelari. Iar în structura investiţiilor, agricultura – ramura din contul căreia trăieşte ţara – este dezavantajată din punct de vedere investiţional.

Acelaşi lucru îl putem spune şi despre industrie. În preambulurile la strategiile adoptate este constatat următorul lucru – lista mărfurilor exportate se reduce constant. Dacă sortimentul se reduce, aceasta înseamnă că noi exploatăm structura producţiei industriale, moştenită din perioada sovietică. Dacă la începutul anilor 1990 noi ne puteam permite iluzia că vom putea supravieţui din contul producţiei de fructe şi legume, iar de industria constructoare de maşini de precizie nu avem nevoie (aceasta a şi fost distrusă), atunci la începutul secolului XXI noi ne-am debarasat de aceasta, însă nu am formulat ce le putem propune investitorilor”.

Chiar şi facilităţile de acces pe piaţa UE nu au devenit un stimulent pentru întreprinzătorii moldoveni de a produce mărfuri noi. Or, iniţial, Moldova a obţinut preferinţe în sistemul general de preferinţe, apoi GSP+, apoi – preferinţe autonome comerciale. Adică, începînd cu GSP+, am avut dreptul de import fără taxe a aproximativ întregii grile de mărfuri industriale. Însă în structura exportului moldovenesc, 60% constituie reexportul. Şi cota acestuia creşte constant. Aceasta denotă faptul că politica investiţională promovată de noi nu este eficientă.

Apropo, ultimul plan de acţiuni privind realizarea actualei Strategii de promovare a exportului şi atragerea investiţiilor a fost elaborat de Guvern în 2010. Funcţionarii, probabil, consideră că toate scopurile au fost atinse, iar investitorii se calcă în picioare.

Care este specificul nostru

Precum s-a constatat, producţia pomilegumicolă în regiunea noastră este cultivată nu doar în Moldova. Iar din punctul de vedere al cantităţii, noi nu vom putea niciodată să concurăm cu Turcia sau Ucraina, deoarece aceste ţări sînt cu mult mai mari. Să zicem că în Elveţia sectorul de bază este cel bancar, însă aceasta nu înseamnă că acolo există doar bănci. Elveţienii, spre exemplu, nu se străduiesc să producă ceasuri pentru toată lumea (ei au nişa lor, deoarece sînt foarte scumpe) sau ciocolată, adică ei au mărfuri unice şi protejate. În opinia Galinei Şelari, noi nu putem găsi acel element unic, ba dimpotrivă, încercăm să nivelăm caracterul unic al produselor, inclusiv din punctul de vedere al agriculturii şi industriei alimentare, care constituie baza exportului local.

Moldova este membră a OMC de aproape 15 ani, iar pînă atunci timp de 10 ani s-a pregătit să adere la această organizaţie. Noi am semnat acorduri şi privind reglementarea tehnică, şi privind controlul fitosanitar. Doar la noi, mediul de afaceri încă nu a conştientizat pînă în prezent, iar statul nu le-a explicat întreprinzătorilor că laboratoarele acreditate, documentele cărora sînt recunoscute la Est şi la Vest, trebuie să fie acreditate acolo. Noi nu le avem. Totodată, în aceasta trebuie să fie interesat însuşi mediul de afaceri.

„Trebuie să luăm în calcul faptul că producţia ecologic pură nu este limitată. Aceasta ar putea şi trebuie să devină una dintre direcţiile politicii de stat, unde statul ar atrage investitori. Legea referitoare la producţia ecologic pură a fost adoptată în Moldova în urmă cu zece ani. Însă cum este implementată aceasta şi în ce constă această politică, dacă noi am reuşit să vindem recent în Italia producţie obişnuită sub titlul de organică?

E foarte probabil că aceasta nu a fost înregistrată corect. Însă, dacă statul se ocupă de această problemă, atunci el trebuie să aibă grijă de imaginea producătorului nostru şi furnizorului de producţie calitativă. În aceasta şi constă sensul atragerii investiţiilor”, concluzionează Galina Şelari.

”Riscuri inadmisibile”

Există ratingul „Country risk classifications of the participants to the Arrangement on officially supported export credits” (Clasificarea riscurilor în ţările-participante ale Acordului privind creditele de export), ce caracterizează nivelul de atractivitate a economiei pentru investitori. Acesta este elaborat de The Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD).

În rating participă 201 de ţări. Moldova este prezentă din 1990 şi obţine stabil cea mai proastă estimare – 7 pe o scară de la 0 la 7 (cu cît mai mare este scorul, cu atît mai sporit este riscul), ceea ce înseamnă „riscuri inadmisibile pentru creditori şi investitori”. Potrivit situaţiei din 30 ianuarie 2015, Moldova continuă să deţină 7 puncte. Chiar şi Hondurasul are 6. În acest rating Ucraina are aceleaşi puncte, însă acolo e război. Pentru Rusia indicatorii de risc au scăzut cu 3 puncte, pînă la 4, din cauza sancţiunilor introduse împotriva ei. România şi-a îmbunătăţit acest indicator de la 4 pînă la 3.

Iar acum să comparăm volumul investiţiilor directe şi suma transferurilor băneşti de peste hotare de către concetăţenii noştri (prin intermediul băncilor). În 2013, aceşti doi indicatori constituie $207,42 milioane şi, respectiv, $1608,98 milioane. În 9 luni ale anului 2013, cetăţenii noştri au transferat de aproape 10 ori mai mulți bani decît au fost investiţi, iar în anul 2014 – de aproape opt ori mai mulți. Aceasta denotă faptul că rezervele noastre sînt acasă. Trebuie create condiţii pentru ca cetăţenii Moldovei să dorească să-şi deschidă afaceri aici. Iar după ei vor veni şi investitorii străini.