„Dosarul Papuc”: după al cui scenariu joacă justiția?

Foto: newsmoldova.ru

Victor Surugiu

Unul dintre cele mai discutate evenimente ale acestei săptămîni a fost condamnarea fostului ministru de interne Gheorghe Papuc în cazul evenimentelor din 7 aprilie 2009. Această decizie a fost o surpriză pentru mulți: cu peste trei ani în urmă el a fost achitat pe toate capetele de acuzare.

În legătură cu aceasta apare o mulțime de întrebări: Cine este interesat de evoluția unui asemenea scenariu? De ce acest verdict dubios și, cel mai degrabă, neîntemeiat, a fost pronunțat anume acum? Care vor fi consecințele acestei decizii?

Gheorghe Papuc a condus MAI-ul din februarie 2002 pînă în martie 2008 și din octombrie 2008 pînă în septembrie 2009. Precum se știe, după alegerile parlamentare din 2009, la Chișinău au început dezordinile în masă, protestatarii au distrus și au incendiat sediile Președinției și Parlamentului.

În timpul devastărilor, poliția nu a aplicat forța și armele din dotare împotriva manifestanților, deși aceștia erau de zece ori mai mulți decît polițiștii. Mulțimea furioasă a rănit 300 de angajați ai MAI-ului, dintre care 54 au fost internați la spital cu traume grave.

Neaplicarea forței a fost explicată prin dorința de a evita vărsarea de sînge: participanții activi ai dezordinilor erau, în mare parte, adolescenți. Totodată, poliția a întreprins măsuri pentru a împiedica accesul protestatarilor în clădirea Parlamentului și reședința șefului statului, au fost amplasate cordoane de polițiști și carabinieri, au fost utilizate scuturi și bastoane de cauciuc.

După evenimentele din aprilie, puterea în țară s-a schimbat și Gheorghe Papuc a fost acuzat de depășirea atribuțiilor și neglijență în serviciu, cu consecințe grave. În esență, ex-ministrul a fost acuzat de faptul că în acele zile nu a folosit resursele MAI-ului pentru a împiedica pogromurile de după alegeri. În timpul anchetei și în cadrul procesului de judecată el nu și-a recunoscut vina, lăsînd să se înțeleagă că dosarul penal a fost fabricat.

„La răspundere trebuie trași organizatorii acestor evenimente, care au adus copiii în piață și le-au dat pietre. Sînt judecat, pentru că mulți se așteptau că evenimentele vor evolua ca în Kîrgîzstan. Însă nu a fost ordin de aplicare a violenței”, așa a comentat Gheorghe Papuc acuzațiile.

Procesul de judecată în acest caz a început în aprilie 2010, iar pe 29 decembrie 2011, prin decizia Judecătoriei sectorului Centru din Chișinău, ex-ministrul a fost achitat. Instanța a ajuns la concluzia că „acțiunile acuzatului nu conțin semne ale infracțiunii incriminate”.

Acest verdict a fost atacat de către procurori la Curtea de Apel Chișinău, unde procesul a durat peste trei ani. Audierile erau amînate pe termen nedeterminat, iar experții menționau deja caracterul politic al procesului judiciar: persoanele interesate așteptau momentul oportun pentru anunțarea verdictului.

Acum, cînd în procesul de creare a coaliției de guvernămînt au apărut dificultăți și negocierile în jurul funcțiilor-cheie se tergiversează, acest moment se pare că a sosit. Luni, 19 ianuarie, Curtea de Apel Chișinău l-a condamnat pe fostul ministru de interne la patru ani de închisoare. El a fost, de asemenea, privat de dreptul de a ocupa funcții publice în organele MAI-ului pe un termen de cinci ani.

Totodată, în cadrul aceluiași dosar a fost pronunțată sentința pentru ex-comisarul Chișinăului, Vladimir Botnari: doi ani de închisoare cu suspendare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice în cadrul MAI-ului timp de cinci ani. Ambilor condamnați le-a fost retras rangul de general. Surse din cadrul Procuraturii Generale au relatat că instanța practic a susținut complet poziția acuzării: în decizie figurează termenele asupra cărora au insistat procurorii.

La solicitarea NOI.md, Curtea de Apel a refuzat să prezinte motivele ce au stat la baza emiterii sentinței. Potrivit judecătorilor, poziția instanței va fi inclusă în partea motivantă a deciziei, ce urmează a fi făcută publică pînă pe 19 februarie. Termenul îndelungat pentru pregătirea versiunii complete a verdictului este explicat de instanță prin volumul mare de materiale ale dosarului.

Între timp, avocatul ex-ministrului, Mihai Murzac, a declarat că sentința este ilegală și că o va ataca la Curtea Supremă de Justiție imediat după obținerea părții motivante. Dacă instanța superioară nu-l va achita pe Gheorghe Papuc, avocatul va apela la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Potrivit lui, în materialele dosarului lipsesc probele directe, care ar fi putut sta la baza deciziei de condamnare.

Totuși, precum menționează avocatul, clientul său nu intenționează să părăsească țara și este gata să-și ispășească pedeapsa. Totodată, situația privind condamnarea fostului ministru la un termen real de închisoare seamănă pe zi ce trece cu o farsă judiciară planificată. În pofida practicii din Moldova, condamnatul nu a fost pus în arest imediat după pronunțarea sentinței. Mai mult, față de Gheorghe Papuc nu a fost stabilită nici o măsură de constrîngere, inclusiv interdicția de părăsire a țării.

Curtea de Apel „s-a trezit” și a emis decizia de arest a acestuia abia a doua zi, de parcă aștepta aprobarea acestui pas. Experții înaintează cîteva versiuni ce explică emiterea acestui verdict controversat în privința foștilor conducători ai organelor de drept, comportamentul destul de straniu al judecătorilor și procurorilor, precum și tergiversarea exagerată a procedurii penale.

„Pe de o parte, de transferul răspunderii asupra fostei conduceri a MAI-ului sînt interesați unii actori politici care trebuiau să fie anchetați și să se afle pe banca acuzaților în locul lui Papuc, - menționează unul dintre experții noștri. – Amintesc că mitingul de protest din aprilie 2009, în Piața Marii Adunări Naționale, a fost autorizat de Primărie, însă organizatorii lui au ignorat prevederile legii. Deși a fost încălcată serios ordinea publică, persoanele cu funcții de răspundere din administrația locală și organizatorii nu au chemat poliția pentru a lua măsuri de dispersare a mulțimii.

Aici este legătura cauză-efect dintre acțiunile organizatorilor și pogromurile. Există și alte momente semnificative care nu au fost luate în considerație în cadrul investigației. În special, nici în cadrul urmăririi penale, nici în instanță nu s-a încercat să se stabilească cine i-a chemat pe studenți și elevi în piață, cine a direcționat mulțimea spre pogromuri, cine i-a înarmat pe tineri cu pietre, bastoane și substanțe inflamabile, de unde au apărut liderii, care i-a chemat pe minori la săvîrșirea pogromurilor și conduceau cu ei.

E puțin probabil că cei de la procuratură nu înțeleg că consecințele ar fi putut fi mult mai serioase, dacă poliția ar fi primit ordinul să utilizeze armele din dotare, inclusiv împotriva minorilor aflați în mulțime. Însă procuratura din Moldova nu este o instituție depolitizată, mai mult, controlul asupra acestei instituții devine obiect de tîrg deschis între actorii politici.

În consecință, se intentează dosare penale cu caracter politic vădit. Cu atît mai mult cu cît majoritatea actualilor conducători ai instanțelor de judecată au fost numiți în funcții pe criterii politice și, respectiv, supuși influenței din exterior la examinarea dosarelor din această categorie”.

O altă versiune este legată de tentativa de a exercita influență asupra deputaților PCRM și a președintelui partidului, Vladimir Voronin. În cadrul anchetei și a ședințelor de judecată, el a declarat în repetate rînduri că, în calitate de președinte al țării și de comandant suprem al Forțelor Armate, el personal a emis toate ordinele privind restabilirea ordinii publice la Chișinău, iar șefii de poliție doar le-au executat.

În această situație, ar putea fi întreprinse tentative de implicare a fostului președinte într-un proces penal, dacă el nu va ceda în anumite chestiuni ce țin de conducerea statului, activitatea în Parlament și alte structuri. Este mare probabilitatea ca jocul să fie purtat pentru fotoliul de președinte al țării, care se va elibera peste un an și ceva, după expirarea mandatului lui Nicolae Timofti. Persoanele interesate au sarcina de a asigura cele 61 de voturi pentru alegerea candidatului „potrivit”.

„În vizor” ar putea ajunge și alți deputați PCRM, spre exemplu, Artur Reșetnicov, care în perioada dezordinilor din aprilie ocupa funcția de director al Serviciului de Informații și Securitate. Se presupune că această instituție ar trebui să dețină informația operativă privind organizarea pogromurilor și să întreprindă măsuri de prevenire a acestora.

„În locul unui proces obiectiv și echitabil, noi sîntem martorii unei răfuieli împotriva celor care au apărat simbolurile de stat, au evitat moartea multor tineri, - spune interlocutorul nostru. – În esență, Curtea de Apel a plasat răspunderea pentru pogromurile din aprilie 2009 asupra poliției, pentru care acele evenimente au fost un fel de examen.

În majoritatea altor țări care au trecut prin asemenea acțiuni de protest de amploare, oamenii legii au acționat cu mult mai aspru, iar situația ieșea deseori de sub control, soldîndu-se cu numeroase victime, pogromuri și devastări. Cei care nu au admis un asemenea scenariu în Moldova sînt trași la răspundere penală. Este vorba nu doar de ranguri înalte, sînt și polițiști tineri, care au simțit asupra lor lovitura pietrelor, iar peste cîteva luni au fost acuzați de comiterea acțiunilor ilegale împotriva pogromiștilor.

După evenimentele din aprilie, pe numele angajaților MAI au fost intentate sute de dosare penale, în special, pentru abuz de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu. Mulți polițiști aflați în epicentrul dezordinilor din aprilie, deși nu au devenit figuranți ai urmăririi penale, au fost persecutați și au fost nevoiți să plece din organele de drept.

În afara consecințelor negative, această situație are un impact și asupra stării de spirit al organelor de drept. În cazuri critice, polițistul se va afla în fața dilemei: merită oare să aplice legea, riscînd să devină victima unui joc politic? Poporul moldovenesc este oare protejat în acest caz de acțiunile diferitor provocatori, capabili să organizeze în orice moment dezordini în masă sub paravanul demonstrațiilor pașnice? Sînt capabile oare structurile demoralizate de forță să-i apere pe oamenii pașnici, să stea la straja ordinii publice și, posibil, a suveranității și statalității țării? Nu, și acesta este, probabil, principalul scop al organizatorilor acestui proces.