Pentru Coaliţie nu există lege

Foto: jurnal.md

Xenia Florea

Imediat după anunţarea rezultatelor preliminare ale alegerilor parlamentare din 30 noiembrie, PLDM, PDM şi Partidul Liberal, fiind convinşi că au o majoritate confortabilă de 55 de mandate, au demarat negocierile de creare a coaliţiei parlamentare şi partajare a funcţiilor.

Învingătorul cursei electorale – Partidul Socialiştilor, imediat după sărbătorirea victoriei s-a retras în opoziţie.

În rezoluţia difuzată recent de Comitetul Republican al partidului se spune că PSRM trece în „opoziţie dură” faţă de coaliţia proeuropeană şi că „va lupta fără compromise cu oligarhii şi euro-unioniştii de la putere”. După cum era de aşteptat, randamentul victoriei socialiştilor în alegerile din 30 noiembrie s-a dovedit egal cu zero.

Totuşi, o situaţie similară a fost şi la alegerile anticipate din 2010, şi la alegerile din iulie 2009, cînd Partidul Comuniştilor a obţinut rezultate cu mult mai înalte decît socialiştii acum. 48 de mandate ale comuniştilor în iulie 2009 şi 42 de mandate în 2010 de asemenea au fost o victorie a la Pirus pentru comunişti. La putere în Republica Moldova deja al treilea ciclu electoral consecutiv vin cei care nu sînt pe departe lideri ai cursei electorale.

În Republica Moldova, oricît ar fi de paradoxal, nu este stabilit prin lege cum trebuie formată o coaliţie parlamentară.

În Constituţia Republicii Moldova în general nu există noţiuni de „coaliţie” sau „coaliţie parlamentară”. Doar în Regulamentul Parlamentului se spune laconic că „coaliţia parlamentară se consideră fracţiune sau o coaliţie de fracţiuni, anunţată printr-o declaraţie respectivă, ce întruneşte mai mult de jumătate din deputaţii aleşi”. Însă cine şi cum formează această „coaliţie de fracţiuni” în document nu se spune nici un cuvînt.

De exemplu, potrivit prevederilor Constituţiei Ucrainei, coaliţia este formată de partidul care a acumulat cele mai multe voturi. Cu toate acestea, în actualele alegeri parlamentare anticipate (din 26 octombrie), în statul vecin a apărut un conflict juridic: Constituţia Ucrainei a fost scrisă pentru sistemul electoral proporţional din 2006, iar alegerile din 2014 au avut loc deja conform sistemului mixt.

În rezultat, potrivit Constituţiei, coaliţia trebuia formată de „Frontul Popular” al lui Arseni Iaţeniuk, care a obţinut primul loc pe listele electorale. Însă dacă adăugăm la rezultatele partidelor şi rezultatele pe circumscripţiile majoritare, cei mai mulţi deputaţi au devenit din partea „Blocului lui Petro Poroşenko” şi reiese că anume acesta trebui să formeze majoritatea în Rada Supremă.

Dacă în Constituţia Republicii Moldova ar fi scris la fel că coaliţia parlamentară este formată de către partidele care au acumulat cele mai multe voturi, atunci coaliţia trebuia creată de Partidul Socialiştilor, dar nu de PLDM, PDM şi PL.

„E normal ca după anunţarea rezultatelor alegerilor preşedintele să propună partidului care a învins să înceapă formarea majorităţii parlamentare. Dacă acest lucru nu îi reuşeşte, atunci fie preşedintele invită următorul lider de partid după numărul mandatelor acumulate şi îi propune acestuia să formeze coaliţia, fie se purcede la anunţarea alegerilor repetate. Cel puţin aceasta ar însemna respectarea unei anumite culturi politice”, consideră politologul Bogdan Ţîrdea, care în actualele alegeri figura pe listele PSRM.

Practica în care anume partidul care a acumulat cele mai multe voturi în alegeri iniţiază crearea coaliţiei este acceptată în multe ţări europene. De aceea, ea este numită deseori „tradiţie europeană”. De exemplu, în Marea Britanie, premier devine liderul partidului care a acumulat cele mai multe voturi. O practică similară este aplicată în Norvegia, unde după alegerile parlamentare monarhul îl numeşte în funcţia de premier pe liderul partidului care a acumulat cele mai multe voturi. Dacă această candidatură este acceptată de parlament.

În unele ţări ale Uniunii Europene, spre exemplu, în Germania, coaliţiile de partid sînt formate înainte de alegeri. Partidele se înţeleg şi anunţă că în cazul în care vor obţine un anumit număr de locuri în organul legislativ, vor guverna împreună, stimulînd astfel electoratul să susţină toţi membrii coaliţiei. În acest caz, alegătorii obţin acelaşi drept de „vot direct” la alegerea viitorului cabinet de miniştri şi a cursului lui politic, ca şi în cadrul regimului majorităţii unui partid.

Totuşi, în unele state europene (de regulă, „problematice” în plan naţional), funcţionează acelaşi mecanism de formare a coaliţiei ca în Moldova – cine a convenit, acela guvernează. De exemplu, la alegerile parlamentare din 4 octombrie din Letonia partidul prorus „Soglasie” a primarului de Riga, Nil Uşakov, a obţinut o victorie detaşată (aceasta cîştigă alegerile deja a doua oară consecutiv, acumulînd 23,14% din voturi şi obţinînd 24 de mandate din 100). Însă „Soglasie” a rămas în opoziţie: coaliţia de guvernare a reuşit să-şi menţină majoritatea în parlamentul leton.

Aceeaşi situaţie a fost şi în Belgia după alegerile parlamentare din 2010. Atunci a cîştigat partidul naţionalist Noua Alianţă Flamandă. Liderul acesteia, Bart De Wever, ţinînd cont de criza politică care s-a extins, putea deveni prim-ministru. Însă cursul său politic spre autonomie, iar ulterior spre independenţa Flandriei, nu a întrunit sprijinul necesar din partea elitei politice a ţării. Pentru a-l scoate pe De Vever şi partidul lui din cursă la nivel federal şi a depăşi criza politică internă, ce durase mai mult de un an, principalele forţe politice din Belgia au reuşit să creeze o coaliţie fragilă condusă de Elio di Rupo şi să înlăture totuşi NAF.

Aşa că, potrivit analistului Igor Boţan, „noi ne înscriem perfect în practicile europene”. Şi faptul că în legislaţia moldovenească nu este scris cine anume trebuie să aibă dreptul de a forma coaliţia de guvernămînt, în opinia lui Igor Boţan „nu înseamnă că socialiştii sau comuniştii nu pot anunţa şi iniţia propriile negocieri de creare a coaliţiilor, luînd legătura cu reprezentanţii altor partide. Pur şi simplu ei nu fac acest lucru din anumite considerente. Eu consider că acest lucru este în detrimentul lor”.