Sînge pe Pămîntul Sfînt

Foto: mili.org.il

Veaceslav Matveev

Evenimentele de ultimă oră sînt concentrate pe problemele Orientului Apropiat. Astăzi, cel mai mare flux de noutăţi vine de pe fronturile din Siria. Acolo, Statul Islamic din Irak şi Levant încearcă să creeze un nou califat. Evident, la baza acţiunilor fundamentaliste se află componenta sacrală şi escatologică.

Însă în Orientul Apropiat mai există un front de confruntare. Acesta s-a desfăşurat, în ultimele zile, în Israel şi pe teritoriul Palestinei. Pe parcursul ultimei săptămîni, aici au avut loc un şir de acte teroriste, în rezultatul cărora au murit oameni, mulţi au fost răniţi. Pe Pămîntul Sfînt curge sînge, iar acest fapt nu poate să nu trezească îngrijorare.

Confruntarea de pe Muntele Templului este cheia conflictului. Muntele Templului este locul unde se înălţa Templu lui Solomon. Vestitul templu de la Ierusalim, ce reprezintă pilonul spiritual ai întregii doctrine avraamice.

Aşadar, ce reprezintă Templul de la Ierusalim. Templul de la Ierusalim (ebr. הַמִּקְדָּשׁ בֵּית‎, Beit Hamikdash, adică „Casa Sfîntă”; ebr. מִּקְדָּשׁ‎, Mikdash), este o construcţie religioasă, care era centrul vieţii religioase a evreilor între sec. X î.e.n. şi sec. I e.n.

Templul se înălţa pe Muntele Templului (ebr. הַר הַבַּיִת‎, Har HaBait) de la Ierusalim, pe locul unde astăzi se află altarul musulman Qubbat ca-Sakhrah (Domul Stîncii) și servea pentru evrei drept singurul loc unde își aduceau jertfele cohenii și leviții. Templul este, de asemenea, un obiect de pelerinaj al tuturor evreilor de trei ori pe an: de Pesach (Paște), Shavuot (Cincizecimea) și Sukkot (Sărbătoarea Corturilor).

În Templul din Ierusalim se întrunea Curtea Supremă a evreilor – Sinedriul. Aici erau soluționate cele mai importante probleme juridice și religioase. Cînd evreul nu-și putea soluționa problema la nivelul judecătoriei locale, el venea la Templu. Împăratul Iudeilor David a mutat acolo Cortul – instalație ce servea drept Templu portabil pentru evrei, precum și Chivotul Legii. David intenționa să înalțe un Templu în vîrful muntelui Moria, dar nu a reușit.

Pentru prima data, Templul Suprem al iudaismului a fost construit de regele Solomon, al cărui rol în istoria tradiției iudeo-creștine necesită un studiu aprofundat. Construcția Templului a durat șapte ani: 957-950 î.e.n. (conform altor date, din 1014 pînă în 1007). Lucrarea a fost finalizată în luna a opta din al 11-lea an de domnie a lui Solomon (3 Regi 6, 37-38).

Solomon a fost una dintre cele mai mari personalități istorice din istoria poporului evreu. Acest mare domnitor a făcut atît de multe pentru actualizarea religiei unui singur Dumnezeu, încît numele lui este slăvit și păstrat în multe tradiții și legende.

Nu vom uita de rolul lui în legendele templierilor. Templierii erau fost cavaleri ai Templului. Anume acolo sau mai degrabă sub temelia lui ei căutau esența, misterul ascuns al religiilor avraamice. Se spune că ei nu pur și simplu căutau, dar au găsit altceva. Ce-i drept, acesta este subiectul unui studiu aparte.

Solomon a fost recunoscut drept un mare împărat și mistic de către rozicrucieni, maltezi și, desigur, masoni. În tradiția ultimei rolul principal în construcția templului aparține atît lui Solomon, cît și lui Hiram Abiff, care a fost un arhitect și iluminat în cele mai profunde mistere ale Mediteranei vechi. Anume pe acesta i l-a trimis regele fenician lui Solomon pentru a proiecta și construi Templul Dumnezeului Unic. Și Hiram a făcut acest lucru.

Tot ce trebuia să facă el i-a spus în vise strămoșul său Tulbakain, care și-a ghidat urmașul pe calea cea divină de construcție a Templului. Apoi i-a prezis moartea de mîinile răuvoitorilor, fapt care s-a și întîmplat. Hiram a fost ucis de elevii și ucenicii săi, care au încercat să afle de la el „Cuvîntul Maestrului”, marea taină ce oferă cunoștințe și putere asupra misterelor antice și maselor de iluminați. Hiram însă nu a dezvăluit misterul și a fost ucis.

Însă aproape a reușit să înalțe Templul. De atunci se începe manifestarea nu doar a tradițiilor iudaice, dar și a celor masonice.

Mai tîrziu, Templul a fost distrus în timpul invaziei babilonenilor. În anul 586 î.e.n. Ierusalimul a fost cucerit de către regele babilonean Nabucodonosor și a fost distrus complet. Istoria ne relatează că Primul Templu din Ierusalim a fost incendiat în a noua zi de Av. O parte dintre locuitori a fost distrusă, iar alta luată în captivitate. Primul Templu de la Ierusalim a existat circa 400 de ani.

În cel de-al doilea Templu din Ierusalim, înălțat de Zorobabel peste 52 de ani de la distrugerea primului templu, avem foarte puține informații. Știm că acest templu a fost construit în același loc și poate pe aceleași temelii, dar nu a fost atît de splendid ca și primul templu și nu mai avea nicio relicvă sacră.

În perioada dominației lui Irod cel Mare, cel de-al doilea templu a fost reconstruit în totalitate, astfel că din templul inițial nu a rămas aproape nimic.

În prezent, pe locul Templului lui Solomon se află complexul Qubbat ca-Sahra (Domul Stîncii și Moscheea Al-Aqsa.). Din Templul lui Irod au ajuns pînă în prezent doar două ruine: partea de sud a zidului de vest a îngrăditurii exterioare a Templului (cunoscut sub numele de "Zidul Plîngerii") și a așa-zisului „Arc de Aur” – fostul arc de intrare în peretele din Est. Se spune că aceste porți se deschid singure în momentul sosirii lui Mesia.

De venirea lui Mesia este legată tradiția iudeilor de așteptare a împărăției Domnului pe pămînt. Credința în sosirea lui Mesia constituie principalul pilon al așteptărilor escatologice ale iudeilor. Acesta este perceput drept un rege și organizator al bunăstării pentru poporul său.

Venirea lui este prorocită încă în Vechiul Testament. Ieremia spune următoarele: „Iată vin zile, zice Domnul, cînd voi ridica lui David Odraslă dreaptă şi va ajunge rege şi va domni cu înţelepciune; va face judecată şi dreptate pe pămînt. În zilele Lui, Iuda va fi izbăvit şi Israel va trăi în linişte; iată numele cu care-L voi numi: «Domnul-dreptatea-noastră!»” (Ier. 23-5).

Mai tîrziu, în Evul Mediu, credința în acest uns al lui Dumnezeu a devenit baza misticii iudaismului. Marele filozof evreu, teologul și misticul Moise ben Maimonide a definit 13 principii ale religiei sale. Cel de-al 12-lea principiu a devenit principiul așteptării necondiționale a Regelui Lumii. „Cred necondiționat în venirea lui Mesia și, deși el se reține, eu îl voi aștepta în fiecare zi", scria Moise Maimonide.

Conform iudaismului și teologiei lui escatologice, pe lume vor trebui să vină doi de Mesia. În Talmud, în special în Haggadah, în care este expusă Tora orală, partea credinței ascunsă de profani, acest concept este dezvoltat cel mai complet. Acolo se vorbește despre doi unși ai lui Dumnezeu. Mesia ben Iosif și Mesia ben David. Unul va fi sacrificat, iar celălalt va restabili complet Împărăția lui Dumnezeu pe pămînt.

El va veni sau călare pe măgar sau în toată măreția sa pe nori, deși se spune că la Roma el se va ascunde sub chipul unui cerșetor. După instaurarea pe pămînt a forțelor întunecate, care îl vor detrona pe Mesia ben Iosif, va veni urmașul lui David și va distruge tot răul pe pămînt. Omenirea se va alege cu un rege, cu legea și dreptatea. Sosirea lui va fi legată de restabilirea Templului de la Ierusalim, care este pilonul tradiției avraamice pe pămînt și care nu există deja de multe secole.

În iudaism, sinagoga nu este un Templu, ci doar o casă de rugăciuni. Adevăratul Templu al Dumnezeului Unic poate fi restabilit doar în ultimele vremuri apocaliptice. Există o vastă literatură ce descrie această epocă. Orice doritor poate să o găsească, studiind semnele și prezicerile. Pentru noi astăzi sînt importante următoarele. Evenimentele din ultimele săptămîni din nou au pus această problemă sacră în capul unghiului. De facto, în opinia noastră, noutățile ce țin de confruntările de la Ierusalim legate de Muntele Templului sînt cele mai importante din ultima perioadă.

Așadar, ce se îmtîmplă în Ierusalim. Din anul 1967, Muntele Templului, pe care se înalță moscheea Al-Aqsa, se află sub controlul musulmanilor. Musulmanii și o parte dintre iudei consideră că evreilor le este interzis accesul pe Muntele Templului. Iudeii au acces doar la partea complexului antic, la Zidul Plîngerii. Însă încă în anul 2001, Ariel Sharon a pășit pe Muntele Templului, fapt ce a generat un val de acuzații. Potrivit criticilor, el nu avea dreptul să facă acest lucru. Astfel, liderul Israelului a marcat începutul perioadei mesianice și epoca venirii lui Mesia.

Iată ce scrie în acest sens Alexandr Dughin, filosof tradiționalist rus, urmaș al misticilor ortodocși și astfel de fondatori ai tradiționalismului ca Julius Evola și Rene Guenon. El face referire la viziunile dispensaționaliștilor americani, misticilor ce îl așteaptă pe Mesia și care cred că noi trăim în timpuri apocaliptice.

„Cel mai uimitor lucru în dispensaționalism este îndeplinirea exactă a prezicerilor lui. În prorocirile despensaționaliste ale sec. XX se vorbește despre „crearea statului Israel în Palestina” și despre ”întoarcerea tuturor evreilor pe pămîntul stînt” (realizat în anul 1947), privind „construcția celui de-al treilea Templu înălțarea „conducătorului iudeilor” pe Muntele Templului (după urcarea președintelui Israelului Ariel Sharon pe Muntele Templului, în anul 2001 a început escaladarea conflictului palestino-israelian), despre evenimentele din Europa, Rusia, în Orientul Apropiat și cel Îndepărtat, care într-adevăr s-au întîmplat peste 50-100 de ani” (A. Dughin. Folosofia războiului. M., 2004. P. 175).

În nota la lucrarea dată această idee este dezvoltată și mai amplu. „Ariel Sharon este ales de Dumnezeu pentru îndeplinirea prorocirilor privind ultimele timpuri” (p.175). Cu ce s-au terminat toate acestea, noi ținem minte. După o comă îndelungată, politicianul izraelian a plecat recent în lumea cealaltă.

Astăzi a început un nou val al confruntării, la baza căruia se află rolul mesianic al Muntelui Templului și atitudinea față de el a evreilor și musulmanilor. Fluxul de știri din luna octombrie și începutul lunii noiembrie relatează despre ciocnirile dintre activiștii mistici iudaici și arabi. În evenimente s-a implicat activ și poliția.

Fabio Scutto scrie într-un articol din ziarul „La Repubblica: „Criza de pe Muntele Sfînt ia amploare. Pe parcursul ultimelor luni, acesta a fost locul de desfășurare a intifadei, la care participă palestinieni minori, care provoacă în fiecare noapte ciocniri cu poliția în cartierele arabe. Rănirea unui rabin de extremă dreaptă miercuri seara și uciderea unul palestinian, care ar fi presupusul atacator, l-au determinat pe premierul Benjamin Netanyahu să dispună inițial închiderea accesului la Muntele Templului, iar după ce liderul palestinian Abu Mazen a calificat acest pas drept „un act de război”, a dispus deschiderea parțială a acestui loc sfînt”.

Seara tîrziu, la Ierusalim au fost arestați doi locuitori ai taberei refugiaților Shuafat, cu vîrste de 19 și 21 de ani, pentru că au aruncat cu pietre în grăniceri. Ei au fost transmiși serviciului de securitate. În Ierusalimul de Est, în special, în Orașul Vechi, a fost suplinit numărul de polițiști și grăniceri. Autoritățile israeliene au restricționat accesul musulmanilor la Muntele Templului în legătură cu tensiunile din Ierusalim. La moscheea Al-Aqsa au acces doar bărbații cu vîrsta mai mare de 35 de ani, iar pentru femei nu sînt restricții.

Motivul restricțiilor a devenit informația operativă privind planificarea dezordinilor. Poliția menține starea de alertă maximă în capitală în noaptea de 7 noiembrie, în unul dintre raioanele arabe, localnicii au aruncat cu pietre și petarde în polițiști și grăniceri, care au aplicat drept răspuns mijloacele de dispersare a demonstranților.

Amintim și că recent, la Ierusalim a avut loc un act terorist. Organizația teroristă Hamas a revendicat actul terorist de la Ierusalim, informează presa israeliană, în special, portalul Ynet. Toate acestea creează un nou val de confruntare. Iar spiritele au atins apogeul cînd doi teroriști arabi au săvîrșit un act terorist îngrozitor în incinta unei sinagogi din Ierusalim, unde au murit patru rabini și au fost răniți cîțiva enoriași. Printre victime se află conducătorul talmudic Torat Moshe, rabinul de 59 de ani Moise Tverski, Avraam Shmuel Goldberg, de 68 de ani, Kalman Levin de 55 de ani și Arie Kupinski, de 40 de ani.

Asemenea acțiuni, cînd sub lovitură se află reprezentanții cercurilor religioase și enoriașii pașnici, în opinia noastră, întrec orice măsură. În urma acestor acțiuni, a avut loc un val de condamnare în lumea întreagă, iar undeva – de susținere. Președintele Rusiei, Vladimir Putin, s-a arătat indignat de actul terorist din Israel. „Ultima crimă sîngeroasă din Ierusalim, unde oamenii care se rugau au fost atacați cu toporul – este o situație ce iese din limitele normale”. Serviciul de presă al lui Francois Hollande a difuzat următoarea declarație: „Președintele republicii își exprimă îngrijorarea în legătură cu o serie de acte de violență din Ierusalim, din Israel și partea de Vest a rîului Iordan”.

La rîndul său, secretarul de Stat al SUA, John Kerry, aflat la Londra, a calificat acest atac dreptul un „veritabil act terorist”.

Aici este important de menționat declarația Papei de la Roma, Francisc, în Piața Sf. Petru de la Roma. Pontificul a spus: „Urmăresc cu neliniște creșterea îngrijorătoare a tensiunilor la Ierusalim și în alte regiuni ale Pămîntului Sfînt, unde se desfășoară episoade de violență inadmisibile, care nu cruță nici locurile cultului religios”. Papa a rostit o rugăciune pentru victimele actului terorist din sinagogă și pentru cei care suferă în urma acestuia și a venit cu un apel:

„Mă adresez către toate părțile implicate cu apelul de a pune capăt spiralei urii și violenței, de a adopta măsuri îndrăznețe în numele împăcării și păcii. Este greu să creăm pacea, dar să trăim fără pace este chinuitor!”

Lumea islamică în această confruntare este susținută de către rezistența palestiniană. Poziția ei constă în faptul că de toate este vinovată partea israeliană. Ce-i drept, liderul Autonomiei Palestiniene, Mahmud Abbas, a condamnat dur actul terorist din sinagogă, însă mai mulți lideri ai lumii islamice, atît anterior, cît și acum susțin o nouă intifadă.

Puțin mai devreme, președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a purtat discuții cu președintele Autonomiei Palestiniene, Abu Mazen, și cu șeful biroului politic al organizației Hamas, Khaled Mashal, privind ultimele evenimente din Ierusalim. Presa din Turcia afirmă că Erdogan a declarat palestinienilor: „Atacurile israeliene asupra moscheii Al-Aqsa este un act de barbarism” și a promis să se adreseze la Consiliul de Securitate al ONU.

Și Iordania amenință cu revizuirea acordului de pace cu Israelul, în urma evenimentelor de pe Muntele Templului. Secretarul de stat Muhammad al-Muamini a declarat că Iordania nu poate ignora faptul că polițiștii israelieni atacă moscheea Al-Aqsa, provocînd prejudicii moscheii musulmane. Serviciul de presă al cancelariei premierului a comunicat că șeful Guvernului, Benjamin Netanyahu, a avut o convorbire telefonică cu regele Iordaniei, Abdullah al II-lea.

Șefii de stat au examinat ultimele evenimente de pe Muntele Templului, premierul Netanyahu a exprimat disponibilitatea Israelului de a-și îndeplini obligațiile de menținerea a statu-quoului, precum și statutul special al Iordanului pe Muntele Templului, în conformitate cu Acordul de pace dintre cele două țări. Ambii lideri au chemat spre sistarea imediată a violențelor.

Așadar, să facem concluzii. Desigur, ceea ce se întîmplă astăzi în Ierusalim și în general, pe Muntele Templului, în special, este foarte important. Aceste evenimente denotă o creștere a curentelor mesianice. Toate acestea demonstrează că prorocirile mistice ale trecutului încep să se realizeze. Potrivit acestora, cînd evreul va păși pe Muntele Templului, Mesia se va afla deja în lumea noastră. Deci, a început ultima parte mistică a ultimelor timpuri.

Este important pentru noi, deoarece creștinismul este parte a doctrinei avraamice. Mai mult, învățătura despre Mîntuitor în creștinism este pilonul de bază al realităților escatologice. Învățătura despre Mîntuitor a fost dezvoltată încă pe timpurile zoroastrismului – una dintre religiile monoteiste, în care se spune că Saoshyant va apărea cu puțin timp înainte de sfîrșitul lumii.

Concluzia studiului nostru este simplă. Evenimentele de pe Muntele Templului reflectă și dezgolesc adevărata esență a istoriei. Să nu vezi și să nu acorzi atenție acestui fapt, ocupîndu-te doar cu problemele sociale și economice, precum și cu căutarea locului în confruntarea dintre Est și Vest, este extrem de incorect pentru politicienii din țara noastră.

Informat, deci înarmat! Noi trebuie să urmărim atent evenimentele de pe Pămîntul Sfînt, deoarece acolo încep să apară semnele ce prevestesc venirea unsului lui Dumnezeu. Acestea nu sînt doar semne, este o nouă epocă, care va schimba lumea, omul și omenirea.