Îl va ajuta, oare, noul președinte al României pe Usatîi?

Foto: agerpress.ro

Xenia Florea

Alegerile prezidențiale din România au fost cîștigate de un neamț, luteran din Transilvania. Pentru statul vecin, care încă din primul tur discuta cu toată seriozitatea dacă e pregătită sau nu țara de alegerea unui președinte neromân, este practic același lucru ca și pentru SUA alegerea în calitate de președinte a afroamericanului Obama.

Klaus Iohannis și-a învins contracandidatul, care se părea că era favoritul actualei curse electorale, Victor Ponta, cu un scor mare. El a înregistrat un avantaj de aproape 10%. Acesta nu e anul 2009, cînd Traian Băsescu a rupt, practic, cu sînge victoria de la Mircea Geoană cu diferența de cîteva sutimi de procente.

„Dragi români, aţi fost nişte eroi astăzi! Votul a decurs fenomenal, cu o prezenţă masivă la vot! Victoria mea este victoria voastră!”, a declarat Klaus Iohannis imediat după ce a aflat că contracandidatul său rămîne cu mult în urmă. Lui Victor Ponta nu i-a rămas decît să recunoască vă victoria a fost curată și să-și felicite oponentul.

Victoria lui Iohannis și votul de protest

Practic toate sondajele preelectorale prevesteau o victorie sigură a lui Victor Ponta. Cu o diferență de 10%.

Primul tur din 2 noiembrie, cu scandaluri, luarea cu asalt a secțiilor de votare de către diaspora românească și acțiunile de protest au cam diminuat din această siguranță. În rezultat, în ajunul turului doi, două exit-polluri i-au acordat preferință lui Victor Ponta, cu o diferență de 1-1,5%. Două (la fel cu o diferență mică) – lui Iohannis. Iar exit-pollul Agenției de Rating Politic le-a acordat lui Iohannis și Ponta cîte 50%. Adică nici specialiștii nu au prevăzut un asemenea scor în turul doi.

Experții explică victoria convingătoare a primarului de Sibiu prin „votul de protest”. La fel ca în Moldova, în 2001, cînd valul de protest practic i-a înălțat pe culmile puterii pe comuniști, care nu s-au așteptat la o astfel de victorie, iar în 2009 la fel de tumultuos i-a detronat.

Nu au ajutat nici „gențile cu merinde” de la Victor Ponta; nici „măsurile speciale” (oponenții politici l-au acuzat pe actualul premier de cumpărarea electoratului și organizarea tururilor sociale de alegători, care încercau să voteze și în Moldova, și în România); nici jertfa pusă pe altar sub forma demisiei ministrului de externe Titus Corlățean; nici jocurile cu Biserica (precum scria presa locală, mulți preoți ortodocși au primit o circulară de la Mitropolia din Cluj cu îndemnul de a-i ruga pe credincioși să voteze pentru candidatul „creștin-ortodox român”.

Claus Iohannis nu în zadar a menționat prezența „fenomenală” a alegătorilor în turul doi – 63,95%, în timp ce în turul întîi s-au prezentat la vot 52,31% dintre alegători.

Experții politici menționează cîțiva factori ce au condus la înfrîngerea candidatului nr.1 în alegerile prezidențiale din România și la victoria candidatului nr.2.

Primul factor: ajutorul lui Băsescu și mobilizarea electoratului liberal. În ajunul turului doi, Klaus Iohannis a fost susținut de candidații lui Băsescu – Elena Udrea și Monica Macovei. Totodată, de partea lui Iohannis au fost liderii minorității ungare. Potrivit datelor birourilor electorale, în unele regiuni ale României, Klaus Iohannis a acumulat aproape 70%.

Al doilea factor: Iohannis a reușit să cîștige capitala. Al treilea și, probabil, cel mai important – Iohannis a cîștigat peste hotare, iar Ponta i-a ajutat activ. Încercarea de a împiedica votul peste hotare, deoarece majoritatea românilor de acolo, potrivit sondajelor, sînt împotriva politicii actualului premier, i-a jucat festa lui Victor Ponta.
Desigur, Ponta putea să nu ia în calcul rezultatele alegerilor din 2009, cînd în România Traian Băsescu a acumulat mai puțin decît oponentul său, Mircea Geoană, dar în final a cîștigat la mică distanță de 0,66%, datorită voturilor diasporei. Însă tentativele actualului guvern de a nu permite imigranților români să voteze au fost atît de evidente, încît au generat proteste atît în diasporă, cît și în interiorul țării, care s-au reflectat în final prin votul de protest.

În turul doi al alegerilor prezidențiale din România, pe 16 noiembrie, la secțiile de votare deschise peste hotare au votat peste 378,8 mii de cetățeni români, ceea ce este de 2,5 ori mai mult față de primul tur din 2 noiembrie. Însă nu toți doritorii au putut vota. La Paris, circa două mii de oameni nu au putut vota. Alții au așteptat cîte 10 ore. La Torino, doritorii de a participa la alegeri au fost alungați cu gaze lacrimogene. La Londra, a avut loc o acțiune de protest față de refuzul autorităților române de a prelungi activitatea secțiilor de votare.

În Republica Moldova, la alegerile președintelui României, pe 16 noiembrie, au participat 35,6 mii de oameni (în primul tur – 22 de mii). Pentru Klaus Iohannis au votat 78,59% dintre moldovenii cu pașapoarte românești, care au ieșit la vot. Precum menționează acum oponenții politici, în mare parte acest lucru s-a întîmplat din cauza „susținerii inestimabile” a conducerii Partidului Democrat din Moldova, care a lucrat activ pentru Victor Ponta și care a adunat electoratul la urnele de vot, inclusiv cu ajutorul transportului auto oferit special.

În pofida victoriei convingătoare a lui Klaus Iohannis, România a fost divizată: Vestul, Nord-Vestul și capitala – pentru Iohannis, Estul și Sud-Estul – pentru Ponta. Unul dintre experții locali deja a declarat că această divizare electorală a țării îi amintește de Ucraina.

Iohannis: dificultățile alegerii postelectorale

Ce-i drept, Klaus Iohannis va trebui să aștepte puțin cu președinția. Mandatul actualului șef de stat, Traian Băsescu, expiră pe 21 decembrie. Noul președinte va fi învestit în funcție pe 22 decembrie. Astfel, Klaus Iohannis are la dispoziție o lună pentru a coordona cu colegii strategia postelectorală.

Iar teme de reflecție sînt o mulțime. Întreaga campanie electorală a președintelui ales a fost construită pe critica Guvernului Victor Ponta și a conducătorilor social-democrați regionali (așa-zișii „baroni”), pe care Iohannis i-a numit responsabili de problemele economice și politice ale țării.

În cadrul campaniei electorale, adeptul de centru-dreapta Iohannis le-a promis alegătorilor să lupte cu corupția și să „garanteze justiția, independența și supremația legii”. „În spatele meu vor fi cei care nu vor să trăiască într-o Românie feudală, o țară a baronilor, sfîșiată de scandaluri și măcinată de corupție”, spunea Iohannis.

Cu o lună înainte de alegeri, în România a izbucnit un mare scandal de corupție, în care figurau foști membri ai Guvernului și premierul Victor Ponta, care a condus la începutul anilor 2000 organul de control al Guvernului, subordonat premierului.

Direcția Națională Anticorupție din România (DNA) îi suspectează pe cîțiva funcționari de rang înalt din diferite partide de faptul că în perioada 2000-2005 ei au primit mită de la așa concerne IT precum Microsoft și Fujitsu Siemens Computers. Și, deși Victor Ponta a respins toate acuzațiile la adresa sa, presa de peste Prut scria că procuratura dispune de depozițiile ale cel puțin unuia dintre martori privind complicitatea lui Ponta și Năstase (fostului premier) la mituirea și abuzul de serviciu, legate de eliberarea licențelor pentru concernul Microsoft.

Astfel, urmărind logica lucrurilor, spunînd „a” în cadrul campaniei electorale (promițînd să lupte împotriva corupției), Klaus Iohannis acum trebuie să spună și „b” și să-l demită pe premierul Victor Ponta. Apropo, alegătorii așteaptă anume acest lucru de la el: imediat după anunțarea rezultatelor preliminare, în țară au avut loc mitinguri cu cererea de demisie a actualului guvern.

Opoziția unită – Alianța Creștin Liberală, al cărei candidat este Iohannis, de asemenea, insistă asupra demiterii șefului executivului, invocînd eșecul politicii cabinetului de miniștri și organizarea nesatisfăcătoare a alegerilor.

Însă Klaus Iohannis, care urmează să intre în noua sa funcție, nu ar trebui să se certe definitiv cu Ponta și social-democrații. Oricum ai da-o, în camera inferioară a Parlamentului României (Camera Deputaților), PSD deține majoritatea – 187 de mandate, plus aliații lor – conservatorii (35 de mandate) și „progresiștii”. Alianța Creștin Liberală (ea constă din Partidul Național Liberal și cel Liberal Democrat) are doar 110 mandate.

În cadrul campaniei electorale, Klaus Iohannis l-a criticat destul de dur pe Victor Ponta pentru conflictul îndelungat cu Traian Băsescu și nenumăratele încercări de a-l demite pe președinte, fapt ce a condus la creșterea dispersării în societate și la știrbirea imaginii țării pe arena mondială.

Dacă Iohannis în calitate de președinte îl va înlătura acum pe Victor Ponta, atunci pînă la alegerile parlamentare din 2016 el își va asigura un conflict continuu cu Parlamentul. Precum deja a declarat Ponta, coaliția de guvernămînt de centru-stînga, ce deține majoritatea parlamentară, nu are de gînd să se destrame și va lucra pînă în 2016. Totodată, organul legislativ cu siguranță va refuza să susțină o nouă candidatură înaintată de președinte la funcția de prim-ministru și noua componență a guvernului. Astfel, conflictul dintre Iohannis și Ponta va adînci și mai mult divizarea societății.

Apoi, înlăturarea lui Victor Ponta este, practic, ireală: președintele nu-l poate demite pe premier fără acordul Parlamentului. Conflictul îndelungat al lui Băsescu cu liderul PSD este un exemplu elocvent. În pofida relațiilor complicate ale actualului președinte cu Victor Ponta, Traian Băsescu așa și nu a reușit să-l înlăture pe premier din funcție.

Victor Ponta înțelege foarte bine situația. De aceea, chiar după înfrîngerea sa în turul doi, Ponta, precum menționează experții, s-a purtat destul de liniștit, avertizînd că nu are de gînd să demisioneze. „Eu resping orice zvonuri privind demiterea mea, deocamdată nimeni dintre colegii mei nu mi-a cerut acest lucru. Nu am motive să-mi părăsesc postul”, a declarat premierul într-o emisiune televizată.

Iar puțin mai tîrziu a declarat că și-ar dori foarte mult ca „în România, președintele și premierul să lucreze împreună pentru țară”. Așa că, dacă Victor Ponta va fi totuși demis, atunci doar după o înțelegere cu PSD, pentru a menține stabilitatea politică în țară. Iar în locul lui va fi numit un alt reprezentant al Partidului Social Democrat, pentru a nu încinge spiritele.

Reformatarea puterii în România și consecințele ei pentru Moldova

Felicitîndu-l pe noul șef al statului român cu ocazia victoriei obținute în alegeri, președintele moldovean, Nicolae Timofti, l-a invitat să viziteze Moldova. Klaus Iohannis a promis că vină în cel mai apropiat timp.

În cadrul campaniei electorale, candidatul opoziției spunea că una dintre prioritățile sale va fi susținerea vectorului european al Republicii Moldova. Potrivit politologilor, această susținere va purta un caracter pragmatic și respectuos, dar nu populist, ca în cazul lui Victor Ponta.

Unul dintre analiștii politici din Moldova l-a numit pe Klaus Iohannis în raport cu Republica Moldova „cel mai mic rău”.

În virtutea originii sale etnice, Iohannis este un om cu un spirit pragmatic german, care s-a obișnuit să răspundă pentru cuvintele sale. De aceea, el nu va tensiona odată în plus relațiile dintre cele două țări și nu-i va pune pe colegii săi de la Chișinău în situații neplăcute, făcînd declarații politice răsunătoare și lansînd proiecte cu caracter populist, așa cum făcea Traian Băsescu, iar în cadrul actualei campanii electorale – Victor Ponta.

E suficient să vedem ce poziție în problema „unirii celor două state românești” a ocupat Klaus Iohannis în cadrul campaniei electorale. El nu a speculat pe tema unionismului, cum a făcut Ponta, pentru a cîștiga dividende electorale. Dacă Victor Ponta, preluînd de la Băsescu „flamura unionismului”, a anunțat „a doua Mare Unire” drept scopul său principal în cazul victoriei în alegerile prezidențiale și a promis să o realizeze în 2018, atunci Klaus Iohannis a ocupat o poziție mai moderată. „Dacă cetățenii Moldovei vor dori unirea cu România, atunci nimeni nu-i va putea opri. Însă, dacă ei nu vor dori acest lucru, nimeni nu îi va obliga”, a declarat el.

Iar referindu-se la decizia premierului moldovean, Iurie Leancă, de a-l susține în alegerile prezidențiale din România pe Victor Ponta, Iohannis a spus: „Acest fapt ne-a dat motive de gîndit și noi vom clarifica situația”.
Totuși, victoria lui Klaus Iohannis are pentru Moldova atît consecințe pe termen mediu, cît și pe termen scurt. În primul rînd, aceasta a fost o lovitură destul de puternică asupra pozițiilor electorale ale Partidului Democrat, care l-a susținut activ pe Victor Ponta, oferindu-le astfel oponenților politici, în ajunul scrutinului din 30 noiembrie, noi posibilități de a ataca PDM.

O altă posibilă consecință a victoriei lui Klaus Iohannis. În ajunul turului doi al alegerilor prezidențiale din România, preşedinte al Organizaţiei PSD România în Republica Moldova, Victor Alexeev, făcea aluzii că candidatul ACL la alegerile prezidențiale, Klaus Iohannis ar fi fost finanțat de multimilionarul Michael Schmidt, căsătorit cu sora liderului partidului „Patria”, Renato Usatîi, – Veronica.