Ziua ONU: Controverse şi necesitatea reformelor

Foto: panorama.am

Organizaţia Naţiunilor Unite a marcat intrarea în vigoare a Cartei Naţiunilor Unite pe 24 octombrie 1945.

Ceremonii de amploare nu au avut loc anul acesta. Ce poate fi sărbătorit în timpul crizei din Ucraina, războaielor din Libia, Irak, Afganistan, epidemiei de Ebola, sărăciei şi foametei în sec. XXI? În mesajul său consacrat acestei date importante, secretarul general al ONU, Ban Ki-moon a recunoscut că ONU nu a avut de-a face niciodată cu atâtea focare de război în întreaga lume, printre care şi cel din centrul Europei, în Ucraina.

Discuţiile legate de reforma ONU, despre care se vorbeşte în ultimii 30 de ani, s-au intensificat o dată cu declanşarea „evenimentelor ucrainene”. În vară, Franţa a propus să fie modificat sistemul dreptului de veto de care dispun cinci membri permanenţi ai Consiliului de Securitate al ONU: Rusia, China, Statele Unite, Marea Britanie şi Franţa. Parisul a cerut „cvintetului” să se abţină de la folosirea dreptului de veto pentru blocarea unor acţiuni care au ca scop prevenirea sau încetarea violenţelor. Iniţiativa, cum spun diplomaţii, nu a găsit înţelegere.

De altfel, în perioada existenţei ONU Statele Unite s-au folosit cel mai mult de dreptul de veto, iar în prezent acuză Moscova şi Beijingul de utilizarea excesivă a acestui drept.
Rusia se pronunţă şi ea pentru reforme. Însă aceste reforme trebuie să se bazeze pe un consens deplin şi nu pe impunerea voinţei celor puternici, a declarat preşedintele Rusiei, Vladimir Putin.

„Eu nu sunt de acord în principiu cu teza cu privire la faptul că ONU nu mai este eficientă. Trebuie să ştim să utilizăm mecanismele şi instrumentele organizaţiei. Trebuie să fim răbdători şi să lucrăm cu profesionalism, să respectăm alte puncte de vedere, să tindem către consens. ONU va funcţiona mai bine dacă va fi un instrument de deservire a intereselor unei ţări? În cazul de faţă, SUA. Eu consider că trebuie să urmăm calea reformelor şi să fie respectate în mod obligatoriu două condiţii. În primul rând, majoritatea participanţilor trebuie să fie de acord cu varianta propusă. În al doilea rând, trebuie să se păstreze în mod obligatoriu bazele eficienţei ONU. Printre altele, prerogativele şi drepturile Consiliului de Securitate al ONU”.

În prezent, situaţia legată de ONU se deosebeşte foarte puternic de cea care a fost în momentul creării organizaţiei şi chiar şi în urmă cu 30 de ani, este convins Aleksandr Tevdoi-Burmuli, profesor la Institutul de Relaţii Internaţionale din Moscova. Utilizarea forţei, ocolind ONU, s-a intensificat în anii 1990 şi 2000 şi organizaţia nu a putut să se opună acestui lucru din cauza divergenţelor dintre membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate.

„Este vorba despre profesionalismul politicienilor, al experţilor. Despre calitatea perceperii situaţiei. Trebuie să începem nu cu reforma ONU, ci cu reforma relaţiilor reciproce. În final, schimbarea vectorului relaţiilor reciproce trebuie să ducă la o nouă structură instituţională. Este inutil să începem cu reforma ONU atunci când nu există relaţii reciproce normale”.