Leul ieftin induce economia Moldovei în recesiune

Foto: noi.md

Comentariul observatorului economic al agenţiei "Infotag", Alexandru Tanas.

Afluxul relativ slab de schimb valutar din exporturi şi a populaţiei în casele de schimb valutar (CSV) nu a putut sprijini corectarea planificată spre o apreciere nesemnificativă a leului moldovenesc faţă de dolarul SUA.

După cum menţionează dealerii băncilor "forţele proprii" ale leului au fost suficient doar pentru câteva zile de tranzacţionare, după care din nou a început să cedeze poziţii faţă de moneda americană.

"După faza de fortificare a cursului oficial de schimb de la nivelul de 14,7153 MDL:$1, moneda naţională a putut urca până la poziţia de 14,5483 MDL:$1, de la care trendul cursului de schimb s-a întors spre devalorizarea leului", a declarat unul din dealerii bancari, subliniind că la slăbirea leului a contribuit şi moneda euro în scădere.

În acelaşi timp, participanţii la piaţa valutară cred că situaţia nu prevede "salturi" mari în cursul leului în raport cu dolarul SUA şi euro, chiar şi cu un aflux slab de valută.

"Afluxul de valută din partea populaţiei în CSV a slăbit, inclusiv, şi din cauza vremii ploioase, ceea ce în principiu poate fi înţeles: în acest timp oamenii sunt reticenţi în a merge la cumpărături, respectiv, cumpăra mai puţin şi mai puţin schimbă valută", a spus dealerul.

Alţi analişti valutari presupun că rata leului în valuri nesemnificative, abia vizibile va ceda cu câte 1-2 bani pe zi poziţiile în raport cu moneda americană.

"Cursul leului este influenţat indirect şi de activitatea de afaceri, care scade din cauza campaniei electorale. În această situaţie, să scadă brusc cursului leului moldovenesc nu-i vor permite semnalele de repatriere de către exportatori fie şi a unui flux mic de valută. În Moldova a început să vină valuta pentru exportul de grâu, floarea-soarelui şi soia", a spus dealerul.

Volumele de veniturile din export vor fi suficiente pentru a satisface cererea de pe piaţă pentru dolari şi euro, atât timp cât pe piaţă nu au ieşi jucători mai mari, care vor avea nevoie de valută stabilă în volume mari la sfârşitul lunii noiembrie, precum şi în decembrie, când operatorii de pe piaţa energetică vor plăti pentru importurile de energie.

Astfel de jucători ca "Moldovagaz" şi Gas Natural Fenosa vor avea nevoie de cantităţi mari de valută, care va fi imposibil de satisfăcut doar din repatrierea valutei de către exportatori, deoarece volumele date nu sunt suficiente. Într-o astfel de situaţie va trebui involuntar de umflat cursul de cumpărare a dolarului SUA pentru a trezi interesul celor care cu o rată favorabilă sunt dispuşi să se despartă de valuta pe care o au.

De exemplu, astăzi cursul de cumpărare al euro de 18,4 MDL nu atrage oamenii, dar nu putem spune că deloc nu trezeşte interes. De îndată ce cursul va trece limita de 18,5 MDL pentru 1 euro, imediat vor apărea cei care vor începe să vândă euro.

O situaţie similară se va manifesta şi în privinţa dolarului SUA, atunci când cei care îl cumpărau cu 14,25-14,50 MDL: $1 la oferta de piaţă de 14,85-15,00 MDL: $1 vor începe a vinde, stabilind un profit bun datorită diferenţelor de curs de schimb.

Leul în scădere are două feţe ale monedei, care pe cât de benefice, pe atât şi de periculoase sunt pentru Guvern. Cu mâna pe inimă, autorităţile trebuie să aibă curajul şi să admită că datorită deprecierii leului cresc veniturile la bugetul de stat. La urma urmei, doar din plata accizelor, taxelor vamale şi taxele aprobate în valută şi plătite de agenţii economici lei, creşterea veniturilor de zi cu zi la trezoreria statului poate fi observată cu ochiul liber. Şi aici, cum se spune, Ministerul Finanţelor şi Guvernul ar trebui să fie recunoscători Băncii Naţionale. Formal, scuzându-se prin realizarea obiectivului său strategic - controlul inflaţiei, el, cum s-ar spune, a lăsat baltă cursul de schimb al leului moldovenesc.

Deşi, ca să fiu corect, şi să recunosc faptul că banca urmăreşte cu regularitate ca în cursul monedei naţionale să nu fie salturi, care inevitabil vor duce la evenimente nedorite pe piaţa valutară - agitaţie şi panică. Indicele preţurilor de consum, de care deja de trei ani este responsabilă banca, îi permite cu îndrăzneală să admită devalorizarea leului, pentru a ţine la distanţă procesele deflaţioniste.

Cu toate acestea, Guvernul nu ar trebui să piardă din vedere şi cealalată parte a medaliei, conştientizând că deprecierea leului conduce economia în recesiune. Chiar şi fără multă analiză este clar că având un leu ieftin este tot mai greu de achitat datoriile externe (publice şi private), să asiguri cu materie primă şi piese componente producţia pentru export, achiziţionarea de echipamente şi tehnologii pentru modernizarea agriculturii. Iar fără tehnică şi tehnologii moderne în agricultură în condiţiile unui regim de comerţ liber cu UE situaţia va pune fermierii moldoveni în genunchi.

Nu vreau să ne bag în sperieţi, dar un leu în depreciere şi creşterea inflaţiei pot dezechilibra un sistem financiar şi bancar destul de stabil, ceea ce din nou va duce la rate ale dobânzii mai mari, care au fost cu greu reduse şi la depozite şi la credite, şi la valori mobiliare de stat.

Nu poate să nu îngrijoreze şi partea psihologică a problemei. Într-o situaţie de depreciere a leului, chiar şi controlată de Banca Naţională, populaţia a pierdut încrederea în moneda naţională, ceea ce duce în mod automat la trecerea populaţiei la valută. Şi aici nu trebuie să fii om de ştiinţă. Un simplu calcul aritmetic arată că, o depreciere a leului faţă de dolar într-un an, de exemplu, de 8%, luând în considerare rata anuală a inflaţiei de 5%, un depozit în bancă în lei cu 8% nici pe departe nu egalează nivelul pierderilor monedei naţionale de 13% (devalorizare plus inflaţiei).

Iar populaţia este în căutarea unei soluţii simple pentru situaţia de pe piaţă, încercând să se protejeze de deprecierea monedei naţionale, chiar şi controlată, sau, mai bine zis, dozată de Banca Naţională. Un calcul simplu arata ca un depozit bancar în valută sub 5%, luând în considerare deprecierea leului şi inflaţia oferă într-un an 13%.

De aceea în procedura de depreciere "dozată" a leului există o anumită limită, care din moment ce a fost depăşită involuntar va fi încălcată stabilitatea relativă a ratelor dobânzilor. Şi chiar dacă din punct de vedere administrativ acest fapt nu va fi salutat de regulator, situaţia în sine va obliga participanţii să schimbe regulile de joc.

Judecând după comportamentul încrezător al regulatorului pe piaţă, el lasă impresia un jucător care ştie unde este acea linie de care cursul leului nu poate trece. Deşi, noi nu trebuie să ignorăm faptul că un astfel de comportament al regulatorului - este doar o faţă bună într-un joc prost, când banca nu consideră necesar ca statul să irosească rezervele sale valutare pentru o fortificare dubioasă a monedei naţionale. Recunoscând că Banca Naţionale are mulţi adversari din cauza acestei poziţii, trebuie să recunoaştem că banca are şi susţinători, inclusiv FMI, care apreciază pozitiv "formarea flexibilă a leului pentru a atenua impactul din urma presiunilor externe".