În așteptarea războiului civil

Foto: noi.md

Vasilii Balan

Situația în ajunul alegerilor parlamentare din Moldova, preconizate pentru sfîrșitul lunii noiembrie, devine tot mai tensionată. Autoritățile moldovenești se pregătesc pentru diferite scenarii ale evoluției evenimentelor, inclusiv, de posibile provocări, dezordini în masă, proteste de amploare.

De acutizarea situației politice din țară a fost legată, se pare, și ultima ședință a Consiliului Suprem de Securitate (CSS), convocată săptămîna trecută de către președinte, pentru a discuta problemele stringente. Printre acestea se numără: situația tensionată din regiune și impactul ei asupra situației interne din Moldova, precum și măsurile, ce urmează a fi întreprinse pentru asigurarea securității în cadrul campaniei electorale, în timpul alegerilor și după scrutin.


De ce ar putea începe războiul?

De remarcat că la ședința CSS au participat primele persoane în stat și conducătorii structurilor de forță, însă, contrar tradiției, nimeni dintre ei nu a făcut declarații la sfîrșitul ședinței. În fața presei a ieșit doar consilierul președintelui în domeniul apărării și securității naționale, secretarul CSS, Alexei Barbăneagră, care, practic, a refuzat să facă comentarii: „Desigur, există pericole. Eu nu voi fi corect, dacă voi spune că nu e așa. Însă astăzi sunt atîtea riscuri, încît e dificil să le comentăm. Structurile de forță întreprind măsurile corespunzătoare”.

Totodată, consilierul șefului statului a anunțat despre contracararea de către poliția de frontieră a tentativelor de intrare ilicită în Moldova a unui grup din cîteva zeci de persoane. Potrivit lui, peste 30 de pasageri, care au sosit în Aeroportul Internațional Chișinău, nu au fost admiși pe teritoriul țării. Consiliul de Suprem de Securitate nu precizează din ce țară sunt aceste persoane și scopul vizitei, anunțat de ei, dar bănuiește că toți acești oameni sunt militari străini.

Potrivit surselor din cadrul Aparatului președintelui, este vorba, în special, de cetățenii Rusiei, care au sosit cu avionul pe cursele Moscova-Chișinău. Potrivit autorităților moldovenești, aceștia se află în serviciu militar în Federația Rusă și au încercat să ajungă în Transnistria, însă, la trecerea controlului de frontieră, ei au ascuns adevăratul motiv al vizitei. Chișinăul consideră că autoritățile ruse trebuiau să avertizeze prin canalele oficiale despre sosirea militarilor, care, se pare că trebuiau să înlocuiască o parte a contingentului miliar al forțelor de pacificare din Transnistria.

Tema securității regionale nu este discutată pentru prima dată în cadrul ședințelor la Președinție. În cadrul ședinței CSS din aprilie, președintele Nicolae Timofti i-a ordonat ministrului Apărării să pregătească Armata Națională de eventuale amenințări asupra securității statului. În următoarele luni au fost întreprinse un șir de măsuri privind întărirea capacității de luptă a subdiviziunilor militare și de pregătire a armatei de situații extreme. Președintele, de asemenea, a dispus verificarea nivelului de înzestrare a ostașilor.

Printre principalele măsuri figurează și sporirea securității informaționale a țării, lupta cu escrocheriile pe Internet, atacurile cibernetice și furtul de date. În timpul apropiat, spațiul virtual autohton va fi monitorizat intens din partea organelor competente. Autoritățile moldovene țin foarte bine minte că dezordinile în masă din aprilie 2009 au început anume cu apeluri pe internet. Totodată, în perioada electorală, în Moldova, sunt înregistrate regulat atacuri cibernetice asupra serverelor instituțiilor de stat.

Precum a fost menționat la ultima ședință a CSS, Moldova și țările vecine, România și Ucraina, figurează printre cele zece țări, împotriva cărora sunt îndreptate cele mai multe atacuri cibernetice din regiune. În pofida acestui fapt, în țară nu există pînă în prezent o politică de stat în domeniul securității informaționale. În acest sens, CSS i-a recomandat parlamentului să examineze în primul rînd proiectele legislative din domeniul securității informaționale, prevenirii și combaterii infracțiunilor cibernetice și din telecomunicații.

Și față de Serviciul de Informații și Securitate a Moldovei au fost expuse unele doleanțe. Conținutul lor nu a fost făcut public, însă, potrivit informațiilor noastre, este vorba despre sporirea vigilenței și combaterea oricăror tentative de realizare a scenariilor, similare celor din aprilie 2009. Serviciile speciale vor informa conducerea țării despre orice încercare de a influența procesele electorale.

Unii experți explică acest comportament al autorităților nu doar prin grija față de securitatea națională, dar și față de propriul viitor după alegerile parlamentare. Puterea actuală, ce constă în mare parte din persoane, ce au obținut această putere prin organizarea demonstrațiilor stradale și participarea la ele, înțelege foarte bine cu ce s-ar putea confrunta după alegeri. În joc este pusă propria securitate, precum și integritatea activelor imobiliare și a altor active, dobîndite „prin muncă silnică”, în perioada aflării la cîrma statului.

Temerile autorităților sunt împărtășite și de majoritatea partenerilor occidentali, care au pariat pe alianța pro-europeană și au investit multe forțe și mijloace pentru a o susține. Occidentul înțelege foarte bine că dacă după alegeri puterea va ajunge în mîinile forțelor pro-ruse, atunci vectorul extern al Moldovei va suporta schimbări esențiale. În joc sunt puse carierele multor funcționari din America și țările Uniunii Europene, ce promovează „agenda moldovenească” și devizele de cheltuieli pentru implementarea ei.

Mai ales, de aceasta se tem în România. Premierul țării vecine Victor Ponta a anunțat drept principalul său obiectiv în cazul obținerii victoriei în alegerile prezidențiale - a doua Mare Unire a României pînă în 2018. În cadrul recentei vizite la Kiev el a anunțat despre „lansarea noului model al parteneriatului în regiune” și despre faptul că România ar putea deveni o „punte” pentru Ucraina și Moldova în calea lor spre UE. Evident că înfrîngerea alianței pro-europene de guvernămînt nu este în interesul autorităților române.

„Este mare probabilitatea că după alegerile parlamentare majoritatea va fi obținută de către comuniști și forțele pro-rusești, - menționează unul dintre experții noștri. – În aceste condiții, actuala putere, ce deține resursa administrativă și oameni în teritoriu, ar putea întreprinde tentative de falsificare a rezultatelor alegerilor, pentru ca unii jucători politici sau alții să nu treacă pragul electoral.

Iar Occidentul nu va protesta împotriva acestor tentative. Mai mult, va contribui la realizarea lor. Cu acest scenariu ar putea să nu fie de acord, spre exemplu, Partidul Socialiștilor și alte formațiuni pro-ruse, care vor scoate oamenii în stradă.


Vor participa oare comuniștii în manifestațiile în masă? Cel mai probabil, nu. Și nu pentru că comuniștii și-au pierdut „forța combativă” în persoana lui Tkaciuk și echipa lui. Liderul comuniștilor, Vladimir Voronin are suficientă experiență și simț politic, de aceea nu va merge la participarea la evenimente capabile să aducă la ciocniri armate. Acest fapt l-a demonstrat în repetate rînduri: în 1999, 2003, 2005 și 2009.

În același timp, Partidul Socialiștilor, reieșind din comportamentul liderilor acestuia, este gata să-și scoată adepții în stradă, în cazul unui scenariu nefavorabil pentru el. În stradă, în ajunul alegerilor, și-ar putea scoate adepții și Renato Usatîi, pe care CEC (deja în componența partidului „Patria”) ar putea să nu-l admită la alegeri, din motive deocamdată, neclare.

În consecință, ar putea avea loc dezordini în masă – și serviciile speciale occidentale și cele rusești, pe parcursul ultimilor ani au învățat foarte bine procedeele de organizare a acestora în cazul unei adunări masive de oameni. Și unele persoane din partidele puterii au asemenea experiență. Este posibilă realizarea unui scenariu, în care alianța, care încă se află la cîrma țării, să utilizeze forța, acuzînd de toate Rusia și forțele pro-rusești.

Își amplifică acțiunile și România, structurile de forță ale căreia au încheiate diferite acorduri cu MAI și Ministerul Apărării din Moldova privind acordarea sprijinului în asemenea situații. Nu trebuie să excludem nici susținerea din partea Alianței Nord-Atlantice, care poate întreprinde măsuri pentru a ajuta alianța pro-europeană să reinstaureze ordinea publică.

În problema alegerii vectorului extern, populația este împărțită, practic, în jumătate, de aceea orice amestec din afară ar putea întîmpina rezistență din partea unei părți considerabile a ei. În aceste condiții, există un risc major că în țară va avea loc o confruntare militară deschisă dintre adepții puterii și opoziția, care a învins, la care vor adera numeroși voluntari străini.

În fața politicienilor și funcționarilor de care depinde realizarea unui sau altui scenariu, inevitabil apar următoarele întrebări: Ce este mai important – propria putere sau viețile conaționalilor? Pentru ce am venit în politică – pentru a ne satisface amorul propriu sau pentru îmbogățirea personală? Sau nu doar atît, ci și pentru asigurarea unei vieți pașnice și sigure pentru cetățenii țării sale?


Cum să evităm războiul

Să-i enumerăm pe cei, care și-au asumat responsabilitatea pentru țară și de cine personal depinde: „Va fi sau a nu război în Moldova”.

Aceștia sunt reprezentanții puterii: Vladimir Filat, Vladimir Plahotniuc, Iurie Leancă, Nicolae Timofti, Iurie Cecan, Dorin Recea, Valeriu Troenco. Toate aceste persoane poartă responsabilitate în fața poporului pentru ca alegerile parlamentare să aibă un sfîrșit pașnic sau pentru posibile ciocniri armate și moartea conaționalilor. Figurile mai mici nu le menționăm, deși în partide există și alți politicieni, capabili să influențeze asupra evoluției evenimentelor.

Reprezentanții opoziției: Voronin, Dodon, Usatîi. Toate aceste persoane nu doar ar putea influența asupra situației, dar și ținînd cont de poziția și nivelul lor de informare, înțeleg bine încotro ar putea ajunge țara în urma acțiunilor lor. După acțiunile (sau inacțiunile) fiecăruia dintre aceste persoane în perioada rămasă pînă la alegerile parlamentare (și următoarea perioadă, inclusiv pînă la formarea noului guvern) putem judeca despre rolul lor în problemele de război sau pace.


Ce le propunem acestor persoane?

Unu. Să încerce să se înțeleagă de pe acum, pînă la alegeri, în privința creării în noul parlament a unei alianțe de guvernare, care va avea majoritatea constituțională. Trei partide, capabile să formeze o asemene majoritate, deja sunt cunoscute. Principala idee a alianței trebuie să fie nu orientarea spre Uniunea Europeană sau cea Vamală. Principala idee a noii formațiuni de guvernămînt trebuie să devină perspectiva dezvoltării propriei țări în baza neutralității, unificării malului drept și malului stîng ale Nistrului, precum și dezvoltarea relațiilor reciproc avantajoase cu toți partenerii tradiționali. Totodată, în această variantă ar fi oportun, după exemplul Ucrainei, să convină asupra necesității desfășurării consultărilor cu Rusia și UE, în scopul armonizării angajamentelor Moldovei în cadrul celor două uniuni comercial-economice.

Doi. Să ajungă la un acord privind garanțiile din partea actualei puteri (cu accesul opoziției la controlul îndeplinirii acestora) privind desfășurarea corectă a alegerilor și numărarea rezultatelor.

Trei. Să convină asupra garanțiilor pentru opoziție în cadrul exercitării funcțiilor de control în stat.

Patru. Să ajungă la un acord privind principalele prevederi ale dezvoltării suveranității statului, care în viitor nu vor putea fi utilizate drept monedă de schimb pe plan intern sau extern și vor trebui respectate de către toți membri ai alianțelor de guvernămînt. Este vorba despre denumirea națiunii, limba, istoria, sistemul de învățămînt, prioritățile în economie etc.

Cinci. Să convină asupra reformei constituționale, scopul căreia trebuie să fie întărirea instituțiilor publice și a suveranității țării, perfecționarea sistemului managementului de stat și cel de alegere al președintelui, excluderea posibilității uzurpării puterii de către Curtea Constituțională.

Șase. Să nu organizeze, să nu participe și să nu susțină manifestațiile și marșurile în masă, legate de rezultatul alegerilor parlamentare. Să organizeze o rezistență colectivă împotriva partidelor războiului, care au ajuns în minoritate.

Principiile ar putea fi și altele, însă este important să se ajungă la o înțelegere anume acum, pînă la alegeri, deoarece incertitudinea privind propria soartă, frica de a pierde puterea sau dorința de revanșă și de a obține ceea ce este inaccesibil, deseori stau la baza acțiunilor politicienilor, întunecîndu-le rațiunea. În cazul unei înrăutățiri a situației sau a unui scenariu nedorit, asemenea motive ar putea sta la baza demonstrațiilor în masă cu participarea multor oameni. Dacă acest lucru se va întîmpla, atunci unor indivizi interesați (din interior și din exterior) nu le va rămîne decît să transforme demonstrațiile pașnice în ciocniri cu victime omenești, după care va rămîne doar un pas pînă la o confruntare armată și un război.

În febra electorală, dorind să obțină cît mai multe voturi, politicienii, deseori, nu țin cont de acest pericol. Nouă nu ne rămîne decît să sperăm în imaginația dezvoltată, în simțul și experiența politică, în rațiunea și simțul responsabilității față de popor ale celor, pentru care noi vom vota pe 30 noiembrie.