Schimbări importante azi, la NATO. Rusia, principalul punct în agenda

1 oct. 2014,, 13:00 Externe

5140 1

Foto: vdmsti.ru

Fostul premier norvegian Jens Stoltenberg va prelua miercuri conducerea NATO, alianţă care va trebui să demonstreze în anii următori că poate limita eficient agresivitatea Rusiei şi să convingă ţările aliate să investească mai mult în armate, relatează AFP.

Stoltenberg, în vîrstă de 55 de ani, îi va succeda danezului Anders Fogh Rasmussen, al cărui discurs dur împotriva Rusiei de la începutul crizei ucrainene a contribuit la schiţarea imaginii unei Alianţei care revine la originile ei, apărarea colectivă în faţa Rusiei amintind de Războiul Rece.

În urmă cu un an, Alianţa Nord-Atlantică îşi căuta o nouă raţiune de a fi în apropierea retragerii soldaţilor săi din Afganistan, unde au luptat timp de 13 ani fără succes în eradicarea talibanilor şi fără a permite instalarea unui regim stabil.

"Dar tocmai am traversat un an de turbulenţe", a observat ambasadorul Estoniei la NATO, Lauri Lepik, citînd atitudinea Rusiei care a anexat Crimeea la începutul lui martie, apoi a trimis trupe să lupte alături de separatişti în estul Ucrainei, şi emergenţa islamiştilor ultraviolenţi în Irak şi Siria.

În acest context, baza structurală a bugetelor apărării "face ţările NATO subdotate pentru a disuada cu adevărat Rusia în estul Europei, în timp ce se confruntă cu tulburări tot mai mari în Africa de Nord şi Orientul Mijlociu", subliniază Alexandra de Hoop Scheffer, de la institutul american German Marshall Fund.

Cei 28 de lideri aliaţi au decis la începutul lui septembrie, în cadrul summitului din Ţara Galilor, să doteze NATO cu un "plan de reacţie" care să permită mobilizarea de trupe în cîteva zile în caz de agresiune, de consolidare a bazelor din Ţările Baltice şi Polonia şi de a asigura o "prezenţă continuă" a aliaţilor în est organizând rotaţia trupelor şi prepoziţionând arme şi echipamente.

Ei au promis, de asemenea, să sporească cheltuielile militare la 2 la sută din PIB în zece ani, răspunzînd unei cereri a Statelor Unite, în timp ce Washingtonul finanţează trei sferturi din bugetul NATO.