X 
Transnistria stiri: 1365
Eurovision stiri: 499

Nicolas Nicula: Când vorbim despre economie, trebuie să calculăm. Restul sînt emoţii

2 sep. 2014,, 08:15   Economie
16061 3
Foto: businessclass.md
Noi deseori vorbim despre prăpastia dintre putere şi mediul de afaceri, în realitate, însă, noi toţi plutim în aceeaşi barcă, iar business-ul este interesat de aceleaşi probleme ca şi statul în general. Mai mult, se creează impresia că mediul de afaceri, într-o oarecare măsură, merge înaintea puterii, stabilind pe orbecăite priorităţile de stat. Ce au în comun embargoul rus şi capacitatea de a număra banii, corupţia şi monopolurile, mentalitatea şi dezvoltarea, diletantismul şi energo-ineficienţa - despre toate acestea i-a relatat într-un interviu pentru Irina Astahova, preşedintele grupului de companii „Acvila”, Nicolas Nicula.

- Dle Nicula, compania Dvs. este una dintre cei mai mari producători de covoare din regiune. Aveţi relaţii comerciale cu Rusia, Vă confruntaţi cu aceleaşi probleme la export ca şi producătorii agricoli din Moldova şi cum faceţi faţă acestor probleme?

- Cred că răspunsul este foarte simplu: toţi au probleme, pur şi simplu, unii vorbesc despre aceasta, iar alţii nu. Noi livrăm pe piaţa rusă circa 50% din producţia fabricii „Covoare-Ungheni”. Şi noi tot am avut problem – şi în anul acesta, şi acum trei-patru ani în urmă, pe timpul embargoului vinurilor. Dar noi le soluționăm inclusiv, plătind mai multe impozite. Noi am avut litigiu cu departamentul vamal al Rusiei – apropo, am cîştigat procesul. Fără mare gălăgie.

Cînd vorbim despre comerţ, problema trebuie pusă altfel: cum faci afaceri. În ce constă probleme în general? Dacă vinzi la limită, adică preţul la care poţi să-ţi vinzi producţia este de 10 lei, iar costul de producţie este de 9,9 lei, atunci desigur, ai o problemă – eficienţa afacerii. Dar dacă preţul este de 10 lei, iar costul de producţie este 5 sau 3 lei, atunci tu lucrezi mult mai eficient şi ai rezerve pentru a-ţi compensa pierderile. Deoarece, în orice caz, totul se reduce la bani. Cînd vorbim despre business, despre economie, atunci noi trebuie să calculăm. Restul sînt emoţii, discuţii inutile.

Dacă e să vorbim despre fructele moldoveneşti, eu cred că problema nu este în Rusia. Recent eu mergeam cu bicicleta pe lîngă o livadă de piersici, iar lîngă drum se vindeau piersici. Vînzătorii mi-au spus preţul de 24 de lei pentru un kilogram. În Grecia sau Germania preţul la persici e aproximativ acelaşi, dar fructele deja sînt aduse în supermarket, ambalate, vor fi achitate toate impozitele. Preţul angro al persicilor nu este nicăieri mai mare de 50 de cenţi. Dacă revenim la comercianţii de pe drum – ei îmi vînd, practic, piersicile la preţ angro, nu există cheltuieli suplimentare în cost, ei nu achită impozite, nu cheltuiesc bani pentru ambalaj, transport, logistică. Şi aici apare întrebarea: de ce preţul este atît de înalt?

Compania noastră îşi poate permite să-ţi vîndă producţia cu 20% mai scump, în comparaţie cu concurenţii, - din contul calităţii, serviciilor etc. noi avem aceste rezerve. Însă de ce piersicile sînt vîndute cu 24 lei kilogramul pentru mine este o enigmă. Sau producătorii noştri lucrează atît de prost şi costul producţiei este foarte mare. Sau sînt create condiţii cînt pot vinde cu 24 de lei.

Noi vorbim despre faptul că Rusia a introdus embargoul şi că pentru piersicile noastre aceasta este o problemă. Însă dacă preţul mondial la piersici este de 40 de cenţi, la noi piersicile sînt la fel de bune şi noi putem să le vindem cu 30 de cenţi, - atunci care e problema cu embargoul? Eu nu înţeleg. Atunci problema nu constă în embargou, dar în faptul că noi facem ceva incorect, problema nu vine din exterior, ci din interiorul ţării. Cînd vorbim despre comerţul dintre ţări – economie este economice, ea nu poate fi restrînsă de nici un embargou, ea ca pisica, trebuie să cadă în picioare. Aşa trebuie să fie. Da, este greu, dar trebuie să ne suflecăm mînecile şi să facem ceva.

- De ce atunci economia moldovenească nu stă pe patru labe, care este problema principală?

- Problema principală este clară pentru toţi – acesta sînt monopolurile, care sînt create pentru ca anumite grupe să aibă super profituri din contul restricţiei activităţii altor firme. În toate ţările funcţionează o legislaţie anti-monopol foarte dură, cu ajutorul căreia societatea luptă cu acest fenomen. La noi, însă, acestea înfloresc.

- Dar putem spune că Dvs., la fel, deţineţi monopolul în domeniul covoarelor. Compania Dvs. este cel mai mare producător de covoare din ţară şi, deci, cel mai mare vînzător pe piaţa moldovenească?

- Nu este chiar corect. Da, compania noastră este cel mai mare producător de covoare din Moldova, însă pe piaţa internă ea vinde doar 3-7 la sută din producţia sa, restul este exportată. Adică, noi producem de 15 ori mai mult decît consumă piaţa noastră. Totodată, în Moldova se vînd circa 60 de procente din covoarele de import.
Însă este interesant faptul că pe piețele externe eu concurez cu aceeași producători, care sînt prezenți pe piața internă, și acolo eu îi depășesc. Iar pe piața moldovenească eu nu pot concura cu ei. De ce se întîmplă așa¬¬? De aceea că eu merg cu cele 93% la export, iar acolo nu există monopoluri, acolo este o concurență dură.

La noi în Moldova există o noțiune foarte primitivă a monopolului – exact contrarie celei din Europa. La noi se consideră că dacă ai o afacere mare, atunci ești monopolist. Însă și afacerile mari pot activa în cadrul legal. În toată lumea oamenii asociată monopolurile nu cu dimensiunile, ci cu corupția.

Să vă spun ce mi s-a întîmplat în România, spre exemplu. Pe numele companiei noastre a fost înregistrată o plîngere în comitetul anti-monopol din România că noi am fi ocupat piața românească. Și eu am rîs, deoarece noi ocupăm pe piața românească cel mult 7 la sută. Am rîs pînă cînd în oficiul nostru nu au apărut forțele speciale – mascați, cum trebuie, ne-au confiscat calculatoarele și cît pe ce nu ne-au arestat. Pentru ce? Pentru 7 procente din piață?

Ulterior, juriștii noștri mi-au explicat ce înseamnă comitetul anti-monopol. Această structură acționează ca o instituție anticorupție, însă este de 10 ori mai puternică. Or cum pot funcționarii să obțină beneficii economice? Prin monopol: unora să le permită să facă ceva, iar celorlalți să le închidă calea. Iată dacă m-aș fi înțeles cu funcționarii ca doar eu să vînd pe piața locală, iar ceilalți să nu poată face acest lucru, atunci acesta ar fi fost monopol. Deși nu unul prea mare.

În lume, cînd cineva vorbește despre monopol, oamenii se întreabă: oare nu există aici corupție? Monopolizarea pieței, ca Microsoft, de exemplu, este examinată în ultimul rînd. În înțelegerea noastră Nicula e un monopolist, de aceea el produce cele mai multe covoare. Însă el ocupă doar 20% din piața moldovenească. Și să nu iasă că altcineva este monopolist pe piața Moldovei, dar nu Nicula.

- Dar cum s-a încheiat cazul din România?

- Cazul din România nu s-a încheiat cu nimic, totul s-a sfîrșit cu bine, deoarece nu au găsi nicio corupție. Pe mine m-a mirat acest lucru: nu este numaidecît să fii mare ca să fii luat în vizor de comitetul anti-monopol.

Și aș vrea că mai menționez un lucru, caracteristic pentru mentalitatea noastră. În Moldova eu nu aș explica totul prin corupție. Deoarece problemei pentru dezvoltarea afacerilor pot fi create dintr-o simplă neînțelegere, lipsă de cultură, necunoașterea legilor, din cauza neprofesionalismului primitiv. De ce întîmplă așa?

Probabil că la mijloc este invidia provincială, imaturitatea societății. Pînă în 1991, noi am fost mai mult sau mai puțin egali în plan financiar. Astăzi întîlnesc oameni cu care, acum 25-30 de ani în urmă aveam același salariu de 100 de ruble, iar acum situația noastră poate să difere de o sută sau chiar o mie de ori.

Supărarea oamenilor că noi nu ne aflăm în condiții financiare egale, uneori îi împinge la crearea obstacolelor. Și nu întotdeauna este vorba de corupție curată, cînd funcționarii vor să cîștige în urma reglementării manuale. Acestea nu sînt scheme bine gîndite cu rezultate pe termen lung, dar invers, poate fi o simplă confruntare psihologică din cauza problemelor personale.

De aceea, lupta cu corupția și monopolurile nu trebuie să se reducă doar la metode polițienești, în opinia mea. Aici este greșeala. Problema este în mentalitatea noastră, care trebuie schimbată. Și eu cred că statul trebuie să joace aici un rol-cheie. Totul se strică de la cap. În aparatul de stat trebuie să lucreze oameni bine pregătiți, competenți, care nu tractează legile după bunul lor plac.

- Recent, compania Dvs. a obținut tarife la livrarea energiei electrice, pe care o produceți la stația Dvs. de energie solară. De ce Dvs. v-ați apucat de energetica alternativă?

- Noi am început să ne interesăm de energia alternativă cu doi ani în urmă. Interesul a fost generat de studierea riscurilor energetice pentru grupului nostru de companii și de căutarea căilor de prevenire a acestora. În rezultat, noi am stabilit două direcții cu perspectivă, în opinia noastră: producția energiei electrice cu ajutorul bateriilor solare și sistemelor de încălzire geotermală.

Pe prima direcția noi am construit o stație, ce funcționează în baza energiei solare, cu capacitarea de 500 kWt. Este o afacere independentă, energia electrică primită este destinată vînzării. Consumul acestei energii în exclusivitate este problematică- noaptea ea nu există. Cînd însă ea vine în rețele ziua – totul se compensează prin fluxul comun.

- Asigurarea securității energetice este una dintre prioritățile statului nostru. Putem spune oare că compania Dvs. beneficiază de condiții speciale în această sferă?

- Din păcate, noi deja ne-am confruntat cu problemele, care, dimpotrivă, denotă dezinteresul funcționarilor în dezvoltarea acestui domeniu de activitate. Proiectul nostru era finanțat de BERD, noi am obținut un credit pentru cinci ani, valoarea totală a proiectului este de aproape jumătate de milion de euro. Adică, inițial, se preconiza că proiectul se va răscumpăra peste cinci ani. Însă noi am obținut asemenea tarife, datorită cărora cheltuielile pentru proiectul nostru vor fi recuperate de două ori mai lung. Dacă noi am fi știut acest lucru de la bun început, atunci puțin probabil că ne-am fi apucat de realizarea acestui proiect.

Conform legislației, Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) stabilește tariful, la care este procurată energia din surse alternativă. Deoarece producția acestei energii este foarte scumpă, atunci în țările europene este stabilit cel mai înalt tarif pentru energia alternativă, pentru a-i motiva pe producători. Acesta trebuie calculat în funcție de rentabilitatea proiectului.

Potrivit regulilor business-ului, în zonele fără risc, termenul de răscumpărare a proiectului trebuie să constituie 5-7 ani, în condițiile unor economii mai riscante, din care face parte și țara noastră, investițiile se consideră rentabile dacă ele se răscumpără în 3-5 ani. Și desigur, nimeni nu va investi în economia moldovenească, dacă proiectul se răscumpără timp de 10 ani. E clar că o asemenea investiție nu este avantajoasă.

- Dvs. v-ați calculat investițiile. Care era rostul să investiți?

- Aici și este problema. Tariful este stabilit după ce obiectul nu doar a fost stabilit, dar a și for st dat în exploatare. Deși în lege este scris că tariful va fi calculat în funcție de investiții. Și noi înțelegeam că aceasta este direcția viitorului. În țările occidentale, spre exemplu, deja acum se vorbește despre 20-30 la sută de energie electrică. În țara noastră, din cîte știu eu, de asemenea a fost pusă problema majorării cotei acesteia. Însă pe cine ar putea motiva o asemenea situație? Dacă vom dezvolta energetica alternativă cu asemenea ritmuri, atunci chiar 10 la sută le vom produce peste o sută de ani.

- Dar aceste tarife înalte vor avea impact și asupra tarifelor pentru consumatori?

- Practic, nu vor avea. Ele s-ar putea reflecta asupra costului energiei furnizorului – în cazul dat – RED Nord, rețelele acestei companii de stat sînt deservite de Ungheni. Dar cu cît? Or livrările noastre sînt mizere în comparație cu volumul total al energiei electrice. Dacă RED-Nord procură energie electrică din surse tradiționale, să zicem cu 1 leu, iar de la noi vor procura cu 1,9 lei (tariful stabilit pentru noi), atunci costurile s-ar putea majora, cu 0.05 bani. Noi am cerut un tarif la nivelul de 2,2 lei. Diferența este pur și simplu mizeră pentru volumele noastre. De aceea eu nu înțeleg de ce această chestiune prezintă o problemă atît de mare.

Or noi acum punem bazele pentru economia și relațiile economice viitoare. Mîine, gazul, probabil va costa nu 300 și nu 400, dar toate 800. Și atunci energia electrică din surse tradiționale va costa nu un lei, doi, ci trei. În cazul nostru, livrările noastre vor fi chiar profitabile pentru rețele. În lume așa se calculează și se pun bazele viitoarei economii.

- Ce împiedică, în opinia DVS. implementarea tehnologiilor eficiente în Moldova?

- Chiar și cu susținerea declarată din partea statului, noi nu ne vom mișca înainte în nicio direcție, dacă va înflori diletantismul. Eu cred că la guvern trebuie să vină oamenii, care urmăresc studiile științifice, se pricep în tehnologii și sînt interesați în promovarea lor la nivel de stat.

Spre exemplu, am în fața mea răspunsul Agenției pentru eficiență energetică , la propunerea noastră de a elabora un program al sistemelor geotermale, costul încălzirii cu care este de două ori mai mic, față de instalațiile cu gaze. În opinia mea, această direcție este foarte interesantă, eficiența energetică a căreia a fost recunoscută în multe țări ale lumii. În SUA, spre exemplu, începînd cu anul 1992, sînt stabilite cîte 2 mii de sisteme anual.

Totodată, aici sînt unele nuanțe științifice. Deja au apărut rezultatele studiilor științifice privind perfecționarea instalațiilor, iar în timpul apropiat încălzirea cu ajutorul acestor sisteme ar putea fi nu de două, ci de cinci ori mai ieftină, decît utilizarea sistemelor cu gaze. Dacă noi ne gîndim la viitor, atunci trebuie de investit astăzi în asemenea instalații.

Consider că statul ar trebui să fie interesat în această direcție. Însă Agenția pentru Eficiență Energetică ne-a răspuns că pentru ei nu aceasta nu este o chestiune atît de interesantă – în planul eficienței energetice. Dar care este interesant? Sursele alternative de energie din lume pot fi numărate pe degete. Iar dezvoltarea lor trebuie începută astăzi, deoarece este vorba despre securitatea energetică a țării.

Mentalitate ași pregătirea insuficientă a funcționarilor noștri este o problemă care, în opinia mea, frînează dezvoltarea țării. În lume deja totul a fost calculat, noi doar trebuie să preluăm sistemele și schemele convenabile pentru țara noastră. Însă noi de 20 de ani batem pasul pe loc și ne plîngem mereu pe crizele interminabile, pentru că nu putem să identificăm beneficiul nostru sau pentru că nu ne-am învățat încă să lucrăm. Abordarea emoțională fără perspectivă trebuie schimbată pe una pragmatică, noi trebuie să ne învățăm a calcula și să trăim conform regulilor dure ale pieței.
0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Cum evaluați decizia de a indexa pensiile cu 6% începînd cu 1 aprilie?