A obţinut Moldova mai multă idependenţă energetică după 27 august?

Foto: noi.md

Vladislav Bordeianu

De Ziua Independenţei, pe 27 august, autorităţile moldovene au proclamat, deocamdată verbal, independenţa energetică a Moldovei de gazele ruseşti, necesităţile căruia sunt asigurare în proporţie de 100% de către concernul „Gazprom”.

„Acest lucru a devenit posibil datorită lansării gazoductului transfrontalier Iaşi-Ungheni, - a menţionat premierul moldovean Iurie Leancă, în cadrul ceremoniei de dare în exploatare a gazoductului, care a avut loc în satul Zagarancea (raionul Ungheni), în prezenţa premierului român Victor Ponta şi a comisarului european Gunther Oettinger.

„Putem fi siguri că acum nimeni nu ne va ameninţa şi nu ne va crea probleme”, a declarat şeful cabinetului de miniştri de la Chişinău, fără a-şi ascunde satiscacţia.
premierul

Istoria intenţiilor

Pe parcursul a 23 de ani de independenţă, Moldova a întreprins mai multe tentative de a „scăpa de monopolul concernului rus „Gazprom””. Din 1991, autorităţile moldovene au întreprins cel puţin şapte încercări de a diversifica livrările resurselor energetice în ţară. Evident, în toţi aceşti ani de independenţă. Iniţiind diferite proiecte de sporire a securităţii energetice, autorităţile moldovene doar au exersat. Or, vorba proverbului: „De şapte ori măsoare şi odată taie”.

În general, insistenţa autorităţilor moldovene în această direcţie este salutabilă. Prima tentativă eşuată a fost întreprinsă în anul 1992. Atunci, sistarea livrărilor de gaze din cauza conflictului de pe Nistru, care a condus la perturbările în livrarea energiei electrice de la Centrala de la Cuciurgan, a deveni un motiv pentru desfăşurarea cercetărilor privind construcţia unei linii electrice aeriene cu tensiune înaltă (LEA). Însă interconectarea sistemelor energetice ale Moldovei şi României a rămas doar pe hîrtie.

Următoarea încercare a fost întreprinsă în anul 1994, care de asemenea nu s-a încununat cu succes. Este vorba despre cel mai mare proiect investiţional din istoria Moldovei – în valoare de $250 mil. Se preconiza că la Giurgiuleşti va fi construit un terminal petrolier cu capacitatea de 2 mil. tone de petrol, care va fi livrat în Moldova din Iran. Proiectul nu a mai fost finalizat, iar în terminalul construit este păstrată benzina şi motorina unei companii.

Apoi Moldova a vrut să participe la construcţia centralei atomoelectrice de la Cernavodă (în 1994), a încercat să importe energie electrică din România (1998), a iniţiat construcţia gazoductului Drochia-Ungheni-Iaşi (în 2003), a anunţat construcţia LEA (400 kWt) Bălţi-Suceava.

Dar toate acestea au fost în trecut. Acum autorităţile moldovene, române şi europene sunt convinse că gazoductul Iaşi-Ungheni nu este un proiect mort şi îşi leagă de el mari speranţe.

„Asemenea proiecte nu sunt îndreptate împotriva cuiva, toate acestea sunt în interesele Moldovei şi ale consumatorilor finali de gaze. Astfel, noi vom putea fi siguri că nimeni nu ne va ameninţa şi nu ne va crea probleme”, a spus Iurie Leancă, exprimîndu-şi speranţa că sistemele energetice ale Moldovei şi României vor fi interconectate timp de doi ani.

„Pentru a fi cu adevărat independente, Moldova şi România au nevoie de energie. Aceasta sursă de gaze va fi mai ieftină şi mai sigură. Moldova nu va mai trebui să se teamă că nu va avea gaz”, a declarat premierul român Victor Ponta. „Ţara voastră este cu adevărat europeană. Sunt convins că domeniul energetic este foarte important pentru bunăstarea voastră socială. Sperăm că în viitor vor fi construite şi alte gazoducte”, a menţionat Gunther Oettinger.

Ecuaţia cu un număr mare de necunoscute

În pofida acestui optimism, deocamdată, perspectivele gazoductului nu sunt clare. Termenele de dare în exploatare a gazoductului au fost amînate de mai multe ori. Astfel, pentru construcţia a segmentului de 43 km, dintre care 11 km au fost trasate pe teritoriul Moldovei, a fost nevoie de mai mult de un an, deşi, iniţial, autorităţile moldovene asigurau că antreprenorii pot finaliza lucrările timp de patru luni.

Au fost amînate şi termenele primelor livrări de gaze din România în Moldova. Ba era vorba despre iunie, iulie, ba despre 15 august, 27 august. Acum, premierul moldovean promite că livrările vor începe pe 1 septembrie, deşi tot el menţionează că acestea vor fi „nesemnificative”.

Diferă şi estimările reprezentanţilor moldoveni şi a celor români privind volumele planificate de gat livrat pentru Moldova. Autorităţile române vorbesc despre 12 mil. metri cubi, în timp ce Chişinăul – despre 50 mil. metri cubi. În timp ce anul trecut, Moldova a consumat 1,031 mild. Metri cubi de gaze. Astfel, fără investiții suplimentare , livrările din România ar putea acoperi doar 5% din volumul necesar. Totodată, doar locuitorii raionului Ungheni, deocamdată, vor avea acces la sursa alternativă de gaze.

Rămîne nesoluţionată şi problema preţului la gazele ruseşti, deşi potrivit autorităţilor moldovene şi române, acesta va fi mai mic decît la gazul rusesc, care în primul trimestru al acestui an a costat $374,38 pentru o mie metri cubi. Potrivit estimărilor portalului energyreport.ro, preţul gazului exportat din România în Moldova ar putea constitui $317 pentru mia de metri cubi. La efectuarea calculelor s-a ţinut cont de următorii indicatori: cursul de schimb - 3,33 RON/$, preţul mediu pentru transportul gazului prin conductele Transgaz - 80 lei româneşti/Mwt-ora. Astfel, gazul românesc ar putea fi cu 17% mai ieftin faţă de cel rusesc.

Însă experţii se îndoiesc de faptul că pentru consumatorii finali de gaze preţul va scădea. „La calcularea tarifelor, o parte se compensează din contul mijloacelor primite din tranzitul prin Moldova a gazului rusesc în Europa. În cazul României, nu există asemenea posibilitate”, au menţionat experţii.

Specialiştii nu exclud faptul că ar putea apărea probleme cu reperfectarea contractelor cu consumatorii şi furnizorii. Potrivit directorului executiv al Centrului de cercetări strategice şi reforme (CISR) Galina Şelari, în legătură cu regulamentul privind modalitatea de schimbare a furnizorului de gaz natural către consumatorii finali, aprobat recent de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, „locuitorii raionului Ungheni li se propune, timp de 20 de zile, să-şi aleagă furnizorul de gaze şi să încheie contract cu acesta”.

Potrivit modificărilor, consumatorul trebuie să expedieze la „Moldovagaz” o scrisoare că vrea să schimbe furnizorul, iar timp de 20 de zile, specialiştii acestei companii trebuie să verifice dacă contorul funcţionează corect şi dacă consumatorul nu are datorii pentru consumul de gaz. Dacă asemenea încălcări nu sunt depistate, atunci consumatorul poate încheia contractul cu noul furnizor de gaze.

„Este o practică obişnuită în Europa, iar Moldova se confruntă cu ea pentru prima dată. Totodată, la multe întrebări încă nu există răspunsuri. Spre exemplu, din regulament nu este clar cui i se plăteşte pentru gaz în aceste 20 de zile, cine va verifica contoarele, pe ce reţele va fi furnizat”, a menţionat ea.

Galina Şelari nu a exclus faptul că ar putea apărea „un conflict de interese între doi furnizori de gaze – cel nou şi cel vechi”. Astfel, întrebare cum autorităţile noastre vor negocia cu principalul acţionar al „Moldovagaz” – „Gazprom” – referitor la distribuirea gazului în revers prin reţelele interne ale societăţii, rămîne deschisă. Deoarece reţelele se află în gestiunea „Moldovagaz”.

Însă în pofida faptului că, potrivit legislaţiei, „Moldovagaz” este obligată să asigure accesul la reţelele sale, în realitate acest lucru este imposibil. Reprezentanţii întreprinderii moldo-ruse îşi explică refuzul prin lipsa capacităţilor libere, deşi, potrivit specialiştilor, conductele sunt pline doar pe jumătate.

Totodată, actualul furnizor de gaze naturale, „Moldovagaz”, deja şi-a exprimat nemulţumirea faţă de unele prevederi ale regulamentului ANRE. Reprezentanţii „Moldovagaz” spun că li se oferă prea puţin timp pentru verificarea consumatorului în privinţa încălcărilor din partea lui, a consumului fraudulos de gaze, a manipulărilor cu contorul de gaze etc. Ei vor ca termenul de verificare să fie de 45 de zile în locul celor 20 prevăzute în regulament. Reprezentanţii ANRE pun la îndoială temerile „Moldovagaz”.

Perspective neclare

În pofida faptului că gazoductul oferă posibilitatea diversificării surselor de energie, el nu va ajuta Moldova în situaţie de forţă majoră. Or, însăşi România procură din Rusia circa 25% din gazul consumat. Iar furnizorul rus urmăreşte foarte atent ca gazul lui să nu fie utilizat în licările revers. De aceea, ce gaz va fi în gazoduct, nu este clar. Totodată, într-o situaţie dificilă, România nu va vinde propriile resurse de gaze, din considerentele securităţii energetice.

Totodată, experţii afirmă că şi din punct de vedere tehnic, gazoductul nu va putea asigura toţi locuitorii ţării cu gaz natural – în cazul unor probleme cu livrarea gazului rusesc. Utilizarea capacităţii gazoductului de 1,5 mild. metri cubi va fi posibilă doar după investiţii serioase în construcţia staţiilor de compresie şi a conductei până la Chişinău, bani pe care Moldova nu-i are deocamdată.

Potrivit ministrului adjunct al Economiei, Tudor Copaci, următoarea etapă este construcţia gazoductului Ungheni-Chişinău. Costul de proiect al acestuia este de 60 mil. euro. Comisia Europeană a aprobat deja alocarea a 10 milioane de euro în acest sens. „Mai trebuie construită şi staţia de compresie în România, pentru care sînt necesare 40 mil. euro”, a spus el.


Doctorul habilitat în economie, Mihail Posik, are o altă opinie. „Chiar dacă gazoductul va fi trasat până la Chişinău, necesităţile ţării vor fi acoperite doar în proporţie de 10%. Pentru utilizarea capacităţii maxime a conductei este necesară construcţia unei staţii de distribuire şi a reţelelor, investiţiilor în care ar putea fi de două ori mai mari decît costul gazoductului”, a precizat Poisik.

Alţi experţi nu exclud faptul că conflictul dintre noul şi vechiul furnizor ar putea lua amploare. Fapt ce ar putea avea un impact negativ asupra negocierilor cu concernul rus „Gazprom” privind prelungirea contractului de livrare a gazelor naturale în Moldova, care expiră pe 31 decembrie.

Amintim că construcţia gazoductului Iaşi-Ungheni a început pe 27 august 2013. Lungimea lui este de 43,2 km, dintre care 10,5 km trec pe teritoriul Moldovei. Costul total al construcţiei gazoductului Iaşi-Ungheni a constituit 26,5 mil. euro, dintre care 7 mil. euro constituie grantul UE.