Va deveni oare Moldova victimă a războiului energetic?

Foto: noi.md

Vladislav Bordeianu

Moldova ar putea cădea din nou victima războiului energetic dintre Kiev şi Moscova. Săptămna trecută, ex-premierul Moldovei Ion Sturza a prezentat un scenariu apocaliptic: el prezice pentru Moldova o „eră glaciară”. Potrivit businessmanului, în regiune se aşteaptă o criză energetică gravă şi Moldova riscă să rămînă în această situaţie nu doar fără gaz, dar şi fără energie electrică. Cît de posibil este scenariul fostului politician şi trebuie oare moldovenii să-şi facă griji în privinţa consecinţelor războiului energetic?

„Planul salvator”

Cunoscutul om de afaceri, Ion Sturza, i-a recomandat guvernului să se pregătească din timp pentru perioada de iarnă, ţinînd cont de situaţia regională complicată, dar să nu soluţioneze problema post-factum, cum s-a întămplat cu fructele, legumele şi conservele moldoveneşti după embargoul impus de Rusia.

„Iarna nu-i ca vara, iar în iarna aceasta nu este exclusă o criză energetică în regiune, din cauza căreia noi riscăm să rămînem fără gaz şi energie electrică”, a scris pe reţelele de socializare Ion Sturza.

El a propus un „plan salvator” pentru Moldova, în cazul unor perturbări în furnizarea gazului şi a energiei electrice. Printre măsurile necesare, el menţionează: suplinirea rezervelor de stat cu 30-400 tone de păcură, conectarea unui număr cît mai mare de consumatori la gazoductul Iaşi-Ungheni şi la LEA cu capacitatea de 10 kWt din România, acordarea ajutorului de stat locuitorilor de la sate pentru procurarea lemnelor şi cărbunelui.

El este convins că „iernarea fără probleme” a Moldovei ar putea costa atîta cît costă o campanie electorală a unui partid important, pe care nu l-a numit. „Eu am fost şocat să aflu că campania electorală a unui partid din Moldova costă 4-5 mil. euro! Cu aceşti bani noi putem să iernăm”, a conchis el.

Colapsul energetic

Securitatea energetică a Moldovei este ameninţată de complicarea relaţiilor dintre Kiev şi Moscova, în special, de sancţiunile ucrainene faţă de Rusia, aprobate de Rada Supremă a Ucrainei, pe 14 august. „Pachetul de măsuri pentru protejarea intereselor şi securităţii statului” prevede 29 de tipuri de sancţiuni, printre care şi limitarea sau sistarea totală a tranzitului de resurse. De facto, Ucraina ar putea sista livrările de gaze ruseşti într-un şir de state europene, inclusiv în Moldova, care depinde, practic, în totalitate de „Gazprom”. Iar cetăţenii moldoveni ar putea rămîne fără gaz, aşa cum s-a întîmplat în 2009.

Atunci, concernul rus „Gazprom”, imediat după Anul Noi, a sistat livrările în Europa timp de 12 zile, prin teritoriul ucrainean, acuzînd Kievul de neachitarea plăţilor pentru gazul consumat. Atunci, autorităţile moldovene au redus de urgenţă temperatura agentului termic şi a apei calde pentru populaţie, au sistat activitatea întreprinderilor cu consum major de energie. Totodată, autorităţile au reuşit să convină asupra livrărilor de gaze din depozitele subterane de gaze din Ucraina.

Deşi experţii pun la îndoială faptul că se va ajunge la interzicerea tranzitului gazului rusesc prin Ucraina. „Aceasta afectează interesele a cinci state europene. Cu toată susţinerea faţă de Ucraina, Uniunea Europeană va spune: „Băieţi, nu vă jucaţi!”, a comentat pentru portalul NOI.md preşedintele Asociaţiei consumatorilor de energie din Moldova, Nicolae Mogoreanu.

Şi politicienii europeni au criticat normele din document, ce permit sistarea tranzitului de gaze în UE. „Livrările sigure a resurselor energetice prin teritoriul Ucrainei trebuie continuate”, citează agenţia surse din cadrul administraţiei UE.

Circa 50% din gazul rusesc (în 2009, acest indicator constituia 80%) livrat în UE şi Turcia, trece prin teritoriul Ucrainei. Volumul gazului tranitat prin Moldova spre Balcani ajunge la 20 mild. Metri cubi (la finele anului 2013).

Gazul livrat în Europa prin Ucraina ar putea fi redirecţionat. Gazoductul Nord Stream, care trece pe fundul Mării Baltice, are capacităţi de rezervă. De asemenea, o cantitate de gaze este pompată în Belarus prin gazoductul Blue Stream, trasat pe fundul Mării Negre. Însă, redirecţionarea gazelor în gazoducte constituie o problemă tehnică complicată. Moldova nu are acces nici la unul din aceste gazoducte.

Experţii susţin că autorităţile moldovene trebuie deja acum să pregătească un plan „B”, în cazul interzicerii tranzitului gazului rusesc. În opinia lor, autorităţile trebuie să poarte negocieri pentru asigurarea cu gaze cu autorităţile ucrainene şi române, care, spre deosebire de Moldova, nu depind sută la sută de „Gazprom” şi au propriile depozite de gaze.

Deşi nu este exclus că în cazul agravării situaţiei în regiune, vecinii vor refuza Moldovei, avînd grijă, în primul rînd, de propria lor securitate energetică. În cazul dat, autorităţile trebuie să facă rezerve de păcură pentru centralele termoelectrice, iar pe locuitori – cu cărbune şi lemne

Dacă criza va lua amploare în toiul iernii, atunci vor fi afectate nu doar întreprinderile, dar şi locuitorii ţării. Un alt factor nu mai puţin important în consecinţele interzicerii tranzitului este perioada de sitare a livrărilor de gaze. Dacă livrările vor fi sistate pe o perioadă neîndelungată, aşa cum a fost în 2006 şi 2009, atunci Moldova practic, nu va simţi lipsa gazelor.

Însă dacă se va repeta criza din 1992, cînd consumatorii Moldovei au rămas vara fără gaz timp de cîteva luni, atunci aceasta va genera o reacţie în lanţ – perturbările furnizării energiei electrice, a produselor alimentare autohtone.

Veriga slabă în lanţul energetic

Introducere de către Ucraina a interdicţiei la tranzitul gazului rusesc nu este singurul pericol pentru securitatea energetică a Moldovei. Cele mai serioase şi mai reale ar putea fi acţiunile „Gazrpom”-ului, care pentru a incendia situaţie şi a încinge şi mai mult spiritele în Moldova în ajunul alegerilor parlamentare i-ar putea cere Chişinăului să achite datoriile pentru gazele consumate, care la finele anului 2013 au ajuns la $5,2 mild. (PIB-ul Moldovei este de $7,3 mild.). Deşi cea mai mare parte a datoriei – aproximativ $4,7 mild. Constituie datoria Transnistriei, aceasta se află la balanţa „Moldovagaz”.

Concernul rus pregăteşte demult terenul pentru recuperarea datoriilor. Astfel, în februarie, concernul rus s-a adresat di nou la Arbitrajul comercial internaţional de pe lîngă Camera de Comerţ şi Industrie din FR, cu cererea de a percepe de la „Moldovagaz” datoriile pentru gazele livrate în 2011. Valoarea cererii - $743,8 mil. Ultima dată, „Gazprom” a cîştigat un dosar similar în această instanţă pentru o datorie de $485 mil. pentru livrările din 2010.

Însă autorităţile moldovene nu cred într-o evoluţie atît de radicală a situaţiei. Unele surse de pe piaţă, care cunosc bine situaţia, au comunicat pentru NOI.md că autorităţile au un plan de slăbire a poziţiilor „Gazprom”-ului în „Moldovagaz” şi redistribuirea cotelor în societatea pe acţiuni. „Gazprom”-ul deţine 50% din acţiuni, Guvernul Moldovei - 35,33%, administraţia de la Tiraspol - 13,44%.

Acestea planifică să facă acest lucru datorită reevaluării unor reţele de gazoducte, care se află în proprietatea autorităţilor locale, gestionate de „Moldovagaz”. Totodată, specialiştii menţionează că această variantă este reală doar în condiţiile în care Uniunea Europeană va ieşi învingătoare din confruntarea du Rusia în domeniul energetic, în special, în condiţiile implementării Pachetului Energetic II şi III, care ar putea slăbi considerabil poziţiile „Gazprom”-ului în ţările-membre ale Uniunii Europene.

Dar „Gazprom”-ul ar putea scoate încă un as din mînecă şi să nu prelungească contractul de livrarea a gazelor Moldova, stabilind şi preţuri europene pentru gazul livrat în Moldova.

Situaţie de impas

Autorităţile intenţionează să slăbească poziţiile furnizorului monopolist de gaze în Moldova şi să diversifice sursele de livrare a gazelor prin intermediul gazoductului Iaşi-Ungheni, care va uni sistemele de gazoducte ale Moldovei şi României şi va fi dat în exploatare de Ziua Independenţei Moldovei, pe 27 august.

Gazoductul va putea asigura la etapa iniţială doar 5% din necesarul de gaze pentru Moldova. este vorba despre 50 mil. metri cubi, faţă de necesarul de 1 mild. Metri cubi pe an. Utilizarea capacităţii gazoductul cu diametrul de 1,5 metri va fi posibilă după investiţii serioase în construcţia staţiei de compresoare şi a gazoductelor pînă la Chişinău, bani pentru care Moldova, deocamdată, nu are. De aceea, în cazul scenariului pesimist, nu trebuie să contăm prea mult pe acest gazoduct. Acesta îi va putea ajuta doar pe locuitorii oraşului Ungheni.

Totodată, însăşi România, potrivit datelor din anul 2012, depindea de gazul rusesc în proporţie de 86,1%. În 2012, România a importat 24,3% din gazul consumat. La finele anului 2013, acest indicator s-a redus pînă la 15,3%, iar celelalte cantităţi erau asigurate din resurse proprii.

Nu este clar cum va fi format preţul la gazul livrat şi care va fi tariful pentru consumatorii finali. Guvernul României afirmă că gazul livrat în Moldova nu va fi mai scump decît în România. Astfel, pentru consumatorii români (www.gdfsuez.ro), tariful la gaze variază între $352 şi $473, în Moldova, tariful la gaze pentru consumatorul final constituie de la $368 pînă la $453,9. Preţul gazului importat de România în primul trimetru era mai mare ca în Moldova - $380,6 faţă de $374,4.

Deocamdată este greu de spus la ce preţ Moldova va procura gaze din România şi dacă tariful va fi mai mare pentru consumatorii finali. Deşi mai mulţi specialişti susţin că acesta va fi mai mare, iar consumatorii vor trebui să achite mai mult pentru diversificarea surselor de livrare a gazelor.

Pregătiţi-vă lemnele vara

Nicolae Mogoreanu consideră că autorităţile moldovene trebuie să urmeze recomandările domnului Sturza şi să se pregătească de eventualele probleme privind livrarea gazelor şi energiei electrice. „Limitarea livrărilor de gaze va avea un impact negativ asupra producerii energiei electrice”, a spus el. Totodată, în cazul perturbărilor în livrarea gazelor, va creşte cererea la energia electrică, iar în consecinţă pot apărea şi perturbări în reţelele electrice. Potrivit rezultatelor din anul 2013, livrările din Ucraina în Moldova au constituit circa 35% din volumul consumat. Producţia proprie constituie circa 20%, iar restul 45% sunt asigurate de Centrala de la Cuciurgan (Moldavskaia GRES).

Însă, precum menţionează specialiştii, pentru a evita riscurile pentru securitatea energetică a Moldovei, sunt necesare măsuri pe termen lung. În special, ei amintesc despre vechea idee de construcţie a depozitelor de gaze, care ar permite nu doar sporirea securităţii ţării, dar şi asigurarea unui tranzit sigur al gazelor.

Academicienii din Moldova au propus în 2012 să fie construit un depozit de înmagazinare a gazelor în sudul ţării, care este cel mai vulnerabil în cazul sistării livrărilor de gaze. Savanţii consideră localităţile Baurci şi Chioselia drept cele mai optime pentru construcţia acestor depozite. De asemenea, „Moldovagaz” examina posibilitatea construcţiei în satul Cazaclia a unui depozit subteran de gaze. Documentaţia de proiect a fost propusă spre finanţare Consiliului comunităţii energetice anul trecut, însă, deocamdată, nu a fost aprobată.

În Moldova însă problema construcţiei depozitelor de gaze este discutată doar în timpul crizelor. Anterior, preşedintele Consiliului de administraţie a SA „Moldovagaz”, Alexandr Gusev, a explicat că construcţia este „un proces tehnologic complicat”, care necesită „investiţii solide” de 100-150 mil. euro.

Atîta timp cît în Moldova nu va exista o alternativă, ea va rămîne ostaticul războaielor energetice dintre Kiev şi Moscova, Bruxelles şi Moscova. Avînd în vedere situaţia de impas, experţii le recomandă autorităţilor să se pregătească acum de eventualele perturbări în livrarea resurselor energetice, dar să nu „stingă incendiul care deja mocneşte” în toiul iernii.