Transnistria stiri: 1406
Eurovision stiri: 504

Vladimir Voronin: „Posibil, va mai fi o moţiune de cenzură împotriva Guvernului”

22 apr. 2014,, 17:10   Politică
14856 22
Foto: evz.md
Deşi s-a aflat cinci ani în opoziţie, Partidul Comuniştilor rămîne cea mai mare şi cea mai cu perspectivă formaţiune politică din Moldova – dacă e să ne referim la alegerile parlamentare din acest an. Despre viitorul luminos, vectorul extern, egalitatea universală şi clonele politice, liderul Partidului Comuniştilor RM Vladimir Voronin i-a relatat într-un interviu Irinei Astahova.

- Vladimir Vladimirovici, este adevărat că anul acesta comuniştii vor sărbători 9 mai la Bălţi?

- Cine a spus asta? Oraşul Bălţi a oferit pur şi simplu o variantă de alternativă, văzînd ce intrigi se ţes la Chişinău în jurul măreţei Zile a victoriei asupra fascismului. E o şarlatanie, un huliganism. Primarul Chişinăului încă în decembrie trecut a emis o dispoziţie, potrivit căreia, pe 9 mai, Piaţa centrală este rezervată de Partidul Liberal. Cum e posibil aşa ceva ?

- Din cîte ţin eu minte, europenii erau de acord întotdeauna să amîne cu o zi sărbătorirea Zilei Europei, ei nu au mers niciodată la conflict şi la confruntarea sărbătorilor.

- Ei şi acum sînt gata să marcheze pe 10 mai. Noi nu am scos de pe ordinea de zi problema privind 9 mai. În primul rînd, în discuţii, oamenii uită cum are loc, de obicei, această zi. Pe 9 mai oamenii se duc la Memorialul gloriei militare „Eternitate”, pentru a depune flori în memoria celor căzuţi. Partidul nostru şi susţinătorii noştri – noi ne adunăm lîngă Arcul de Triumf în Piaţa Centrală a Chişinăului şi mergem în coloană organizat, cu orchesra, spre Memorial. Aşa va fi şi în acest an. Nu ne poate interzice nimeni acest lucru. Dar sînt şi alte manifestaţii tradţionale, ce vor fi desfăşurate în această zi, inclusiv concertul, dedicat participanţilor la război şi noi vom decide cum şi unde va avea loc acest concert.

- Unul dintre cele mai mari obstacole, pe care îl văd partidele de guvernare este Partidul Comuniştilor şi o spun deschis că principalul lucru este lupta cu comunismul şi PCRM. Ce prezintă Partidul Comuniştilor astăzi, după cinci ani de aflare în opoziţie?

- Anul acesta, partidul nostru împlineşte o vîrstă solidă – 22 de ani. În 1992 ne-am născut din nou, ca un partid al comuniştilor, pe un puternic val anticomunist după destrămarea Uniunii Sovietice. Toţi aceşti ani ne-au însoţit tentativele de a discredita partidul, de a ne acuza că noi, pe de o parte, renaştem ideea comunisă, iar pe de alta – nu sîntem fideli vechii teorii comuniste, de care se ghida PCUS.

În pofida tuturor acestor lucruri, noi am reuşit să construim o organizaţie serioasă de partid. Noi am încheiat structura ei verticală şi acum o încheiem pe cea orizontală. Sarcina pusă era crearea organizaţiilor de partid pe lîngă fiecare secţie de votare. Această sarcină a fost, practic, îndeplinită.

Astăzi, în partidul nostru avem trei generaţii: prima – sînt oamenii care ştiau ce este PCUS, ce este Uniunea Sovietică, şi poate mulţi dintre ei au fost membri ai PCUS din acele timpuri. A doua generaţie – sînt oamenii care au intrat în partid după destrămarea URSS, din anii 90 pînă în 2001, cănd noi am venit la putere. A treia – tînăra generaţie, care vine în partid din 2001 pînă în 2014.

La 1 ianuarie curent, potrivit datelor noastre statistice, vîrsta medie a membrilor de partid era de 38,5 ani. Adică, este vorba despre un partid tînăr cu perspectivă, bine organizat, structurat, asigurat cu un bagaj idelologic solid.

Astăzi, sînt circa 24 de mii de membri de partid. Dar sînt şi din cei care au 90 de ani şi mai mult. Partidul sprijină activitatea organizaţiei comsomoliste. Noi ne bucurăm şi ne mîndrim cu ei – este generaţia noastră în creştere, viitorii membri ai partidului. Împreună cu noi activează şi Ogranizaţia Republicană de femei de orientare socialistă, Uniunea Ofiţerilor de orientare socialistă, Consiliul Republcan al Veteranlor, Uniunea Veteranilor Războiului din Afganistan şi alte organizaţii.

- Aţi spus „cu un bagaj ideolofic solid”. Dar care este astăzi ideologia partidului? Ea nu este considerată comunistă, în esenţă. Ce viitor luminos le promiteţi alegătorilor voştri?

- În privinţa viitorului, pe care îl promitem, vom vorbi puţin mai tîrziu, la sfîrşitul lunii aprilie – începutul lunii mai. Acum, noi finalizăm elaborarea strategiei electorale a partidului – pe 24 aprilie, în cadrul şedinţei comitetului executiv politic o vom examina în prima lectură.

Un pic de istorie. Cînd am început să construim partidul şi l-am numit „comunist”, noi conştientizam că ne luăm o responsabilitate foarte mare asupra noastră pentru activitatea anterioară a PCUS, inclusiv pentru partea ei ideologică. Şi noi trebuia nu doar să revizuim, dar şi să elaborăm un asemenea program ideologic, care ar corespunde cerinţelor de azi.

În primul rînd, noi activăm în baza statului independent şi suveran Republica Moldova, reieşind din Constituţie, în condiţiile democraţiei şi economiei de piaţă. Aceasta este realitatea noastră, de care trebuie să ţinem cont. Am avut probleme foarte serioase, de asemenea, cu ateismul. Noi cu asta am început. În actualele programe, fiecare membru al partidului este în drept să creadă sau nu.

Mai departe – noi am recunoscut egalitatea tuturor formelor de proprietate, iar în baza lor – economia de piaţă. Noi am recunoscut normele statului democratic: alegeri libere, drepturile şi egalitatea tuturor cetăţenilor în faţa Constituţiei, a legilor ţării, şi multe alte lucruri.

- În ce constă atunci ideea comunistă, dacă recunoaşteţi relaţiile prădătoare de piaţă?

- Relaţiile de piaţă sînt făcute de pradă de către prădători şi oameni corupţi şi de către cei, care încalcă normele statului. Orice normă ideologică poate fi denaturată şi discreditată. Pentru noi este importată ideea echităţii sociale şi a egalităţii. Ea este veche de cînd lumea.

- Dar oamenii nu sînt egali, de la naştere.

- Cum de nu. Noi, de la naştere avem aceleaşi drepturi şi posibilităţi. Apoi statul ne împarte în clase diferite, cu studii diferite, cu nivel de trai diferit. Însă noi am fost născuţi egali.

- Ce fel de posibilităţi egale şi echitate socială pot fi într-o societate capitalistă, unde veniturile sînt diferite, studiile sînt cu plată, medicina e cu plată?

- Dar noi, cînd am condus ţara opt ani, am realizat în practică multe principii ale echităţii sociale. Grija faţă de copii, faţă de generaţia în vîrstă, faţă de persoanele cu dizabilităţi – prin pensii, indemnizaţii, alte forme ale ajutorului material din partea statului. Am indexat pensiile, am stabilit salariul minim, mai jos de care întreprinderile nu au dreptul să le plătească oamenilor. Noi am făcut schimbări majore în medicină. Doar noi am introdus asigurarea medicală obligatorie, conform căreia toţi pensionarii, invalizii, copiii au fost scutiţi de procurarea poliţei de asigurare medicală, dar au obţinut acces la servicii medicale garantate. Noi ne-am ocupat serios de problemele învăţămîntului. Noi nu am închis nicio şcoală, nicio grădiniţă. Noi am reconstruit şi am amenajat peste 450 de instituţii de învăţămînt în perioada guvernării noastre. Noi am realizat în viaţă programul echităţii sociale. Da, în condiţiile capitalismului şi concurenţei, a divizăriii societăţii în bogaţi şi săraci. Dar statul trebuie să-i garanteze omului condiţii minime de viaţă.

- Ar trebui să crească rolul statului?

- Da, dar totodată, statul nu ar trebui să intervină în activitatea business-ului.

- Cu alte cuvinte, partidul nu intenţionează să distrugă totul şi să constriască pe ruine o societate comunistă într-un stat aparte?

- Despre aceasta nici nu poate fi vorba şi nimeni nu ştie cum aceasta trebuie construită. Dacă e să vorbim cinstit, nici eu nu ştiu. Dar trebuie să le asigurăm oamenilor o existenţă normală, ca fiecare să se simtă om în orice condiţii, indiferent cum i s-a stabilit viaţa, iar ea e scurtă, în realitate. Statul trebuie să-i ajute pe toţi.

- Cum să facem asta în condiţiile cînd majortatea populaţiei active a plecat, cînd nu are cine să creeze baza fiscală, din contul căreia trebuie achitate pensiile şi indemnizaţiile, cînd statul nu este capabil să asigure sfera socială?

- Acest lucru este posibil doar dacă va dori întreaga societate. Dacă poporul vrea să-şi reorganizeze viaţa, el trebuie să se gîndească cui să ofere dreptul de a conduce ţara. Noi putem face acest lucru doar aflîndu-ne la putere. Fiind în opoziţie, sîntem blocaţi în Parlament şi în guvern. Iar coaliţia de guvernare va decide toate problemele aşa cum face pe parcursul ultimilor cinci ani, fără a se gîndi la nimic. Cînd a mai fost posibil ca femeile însărcinate şi mamele cu copii mici să iasă la acţiuni de protest? Cînd a mai protestat atît de organizat corpul profesoral? Cînd au ieşit medicii? Astăzi noi sîntem martori la toate acestea, din cauza că statul s-a întors cu spatele la popor şi nu soluţionează problemele lui.

- Dvs. vorbiţi despre venirea la putere, despre susţinerea populaţiei. Dar o parte a societăţii vă susţine categoric, iar alta – pledează categoric împotriva comuniştilor. Divizarea societăţii este atăt de profundă, încît este greu să ne imaginăm cum o vom putea depăşi. Ar putea partidul Dvs. să consolideze societatea? Poarte, pentru început, are sens să mergeţi la compromis cu „trădătorii”?

- Poporul singur nu se divizează. Cine şi pentru ce împarte poporul? Cine este interesat să divizeze societatea noastră. Ei asta şi fac. Oamenii au trecut deja peste atîtea alegeri, atîţia activişti se perindează, încît este timpul să ne determinăm: cine şi ce prezintă şi ce costă vorbele şi faptele lui.

Societatea a fost divizată timp de 23 de ani, deoarece noi nu ne putem lămuri – cine sîntem în realitate? Ce reprezintă statul nostru suveran şi independent, ce naţionalitate sîntem, ce limbă avem? Toate ideile ne sînt aruncate de peste Prut, prin intermediul unor renegaţi, naţionalişti, ulrareacţionari şi alţii, de acolo ni se inspiră totul.

Eu sînt aproape convins că la preconizatele alegeri, programele, deciziile, principiile partidelor nu vor avea un rol hotărîtor, iar politicienii se vor împărţi în cei ce susţin Uniunea European şi cei ce sunt pentru Uniunea Vamală. Aceasta va fi iarăşi o provocare pentru societatea moldovenească. O provocare foarte serioasă.

- Dar comuniştii de asemenea, oscilează, ba ei sînt pentru Uniunea Vamală, ba pentru Uniunea Europeană. La plenul CC al partidului din 24 martie, a fost adoptată decizia de a fi „prieteni cu toţi”. Pe cît de real este acest lucru în acel mediu extern în care ne aflăm?

- Noi ne-am determinat foarte demut: noi luptăm, împreună cu societatea moldovenească, pentru interesele ţării, pentru interesele poporului. De aceea, noi trebuie să fim acolo, unde sînt interesele Moldovei, unde ea va obţine cele mai favorabile condiţii pentru dezvoltarea sa. Noi nu sîntem categoric împotriva UE, deoarece noi, într-adevăr, în 2002 am arborat drapelul integrării europene, şi am făcut foarte multe în această direcţie.

Dar dacă e să vorbim la temă. Pentru noi integrarea europeană înseamnă mult mai mult decît o lozincă politică. Noi vedem în acest proces dezvoltarea multilaterală a statului, inclusiv dezvoltarea potenţialului industrial al ţării, revenirea acasă a cetăţenilor noştri, care lucrează în diferite ţări ale lumii, iar acum cei mai mulţi – în Rusia.

Apropo, cînd noi am venit la putere în 2001, peste hotare se aflau 570 de mii de moldoveni. Către anul 2009, cînd am plecat de la putere, peste hotare mai rămîneau 220 de mii. Acum, această cifră a depăşit 1 milion. 1,1 milioane de oameni, potrivit datelor, pe care guvernul nu vrea să le publice.

Şi dacă modernizarea europeană va conduce la deschiderea locurilor noi de muncă, sporirea investiţiilor, creşterea potenţialului industrial, va impulsiona dezvoltarea agriculturii şi producţia fermierilor va fi solicitată în ţările UE, cine va fi împotrivă? Noi doar nu sîntem nebuni?

Dar, din păcate, noi deocamdată, nu vedem nimic în afara declaraţiilor şi delegaţiilor zilnice – dintr-odată asemenea dragoste s-a trezit. Dar aceste declaraţii nu pot fi unse pe pîine. Iar partenerii strategici pot fi pierduţi foarte uşor.

Nu trebuie să invocaţi Uniunea Vamală, haideţi să vorbim despre relaţiile cu Rusia, Belarusul, cu alte ţări ale lumii. Haideţi să vedem ce piaţă ne oferă ele, ce cîştigăm de pe urma cooperării cu ele.

Noi trebuie să fim foarte atenţi şi precauţi: să nu renunţăm la colaborarea cu europenii, deoarece de la ei noi avem ce învăţa. În primul rînd, în domeniul perfecţionării legislaţiei, este foarte important schimbul de experienţă în domeniu juridic.

Europa are mari realizări în domeniul soluţonării problemelor sociale, problemelor minorităţilor naţionale. Noi trebuie să preluăm tot ce este bun, atîta timp cît ni se oferă. Şi nu trebuie să ne contrapuneţi.

Noi nu sîntem împotriva Uniunii Europene. Noi sîntem categoric împotriva Acordului cu UE, ce ni se impune pentru semnare urgentă. Acordul este extrem de neavantajos, pentru economie, pentru sfera socială, pentru statalitatea moldovenească. Reprezentanţii guvernului moldovean, care au purtat negocieri cu UE pe marginea acestui text, au cedat toate poziţiile, cele mai sensibile, inclusiv suveranitatea constituţională şi posibilitatea potenţială a Moldovei de a se integra în Uniunea Vamală.

Deşi, dacă e să reieşim din ultimele declaraţii ale liderilor unor asemenea ţări ca Germania şi Franţa, această nebunie nu făcea parte din scopurile UE. Cu alte cuvinte, noi pledăm pentru un alt Acord cu EU, pentru un alt fel de parteneriat. Noi într-adevăr avem nevoie de ajutorul Europei în asemenea domenii ca reforma sistemului judecătoresc, lupta cu corupţia, în învăţămînt.

Cît priveşte aderarea Moldovei la Uniunea Vamală, aici poziţia noastră este categorică. Da, Modova trebuie să adere la această uniune, dar această problemă trebuie soluţionată în cadrul referendumului. Aceasta nu poate fi decizia unui partid, fie el cît de autoritar şi numeros. Noi am pus această întrebare în repetate rînduri, inclusiv în Parlament. Dar autorităţile, presimţind rezultatele unui asemenea referendum, pur şi simplu se tem să-i ofere poporului cuvîntul.

- Iar voi sînteţi gata să uniţi ţara? Evenimentele din 7 aprilie au arătat că există o rezistenţă a unei părţi a societăţii faţă de comunişti.

- Principalul scop al evenimentelor din 7 aprilie era să nu fie admişi comuniştii la putere. Deşi noi am obţinut 60 de mandate parlamentare, ei şi-au atins scopul. Aceştia sînt cei care au cheltuit trilioane de dolari pentru distrugerea Uniunii Sovietice, cei, care nici în cel mai urît vis nu-şi puteau închipui că, în centrul Europei, comuniştii vor veni a treia oară la putere.

- Ţinînd cont de atitudinea conducerii de la Tiraspol, a celor din Sudul ţării, cum credeţi, la noi s-ar putea repeta scenariul din Crimeea?

- Eu sînt categoric împotrivă. Asemenea variante au ca bază componenta obligatorie de forţă, iar eu sînt categoric împotriva acesteia.

- Dar Crimeea s-a dezlipit fără sînge.

- Crimeea s-a dezlipit, dar uitaţi-vă ce se întîmplă în regiunile vecine? Locuitorii acestor regiuni se uită la exemplul Crimeii. Pentru a anihila asemenea aspiraţii, trebuie să acordăm mai multă atenţie relaţiilor interetnice, autonomiei găgăuze, raionului Taraclia. Pentru ca legile să funcţioneze, ca oamenii să fie reprezentaţi în organele puterii centrale, să fie soluţionate problemele economice, de dezvoltare socială a regiunlor, poate chiar mai repede decît în centru. Noi am ţinut cont de aceasta. şi prima a fost asigurată cu gaze Găgăuzia, au fost asigurate cu calculatoare, în primul rînd, şcolile din autonomia găgăuză, a fost deschisă universitatea de la Comrat.

Astăzi, problemele dezvoltării regionale sînt abordate în toate raioanele. De exemplu, în raioanele conduse de comunişti, nu sînt alocate mijloace bugetare nici pentru necesităţile elementare. Acolo unde sînt cei „verzi” şi „albaştri” sînt investiţii suficiente. Dar ce legătură are primarul sau populaţia acestui sat sau raion?

De aceea, eu vreau ca alegerile să aibă loc nu în baza divizării: UE-UV, dar în baza intereselor RM. Este cel mai important. Şi cel mai important lucru în strategia noastră şi în sarcinile electorale este dezvoltarea Moldovei. Dacă integrarea – oricare ar fi ea - va contribui la acest fapt, noi o vom susţine. Suntem oare noi în măsură să influenţăm politica strategică a liderilor mondiali? Nu, desigur, nici nu avem nevoie.

- Plenul CC al PCRM a decis reluarea acţiunlor de protest? De ce, dacă degrabă vin alegerile?

- Noi vom acţiona, reieşind din hotărîrile guvernului.

- Veţi continua practica iniţiativelor privind demisia guvernului?

- Demisiila sînt necesare, inclusiv pentru a atrage atenţia asupra problemelor, de examinarea cărora guvernul se eschivează şi nu ştie cum să le soluţioneze. La fiecare şedinţă a parlamentului, noi propunem includerea pe ordinea de zi de la 5 pînă la 15 chestiuni, dar majoritatea le respinge. Ce ne rămîne? Noi trebuie să atragem atenţia poporului asupra acestor probleme. De aceea, facem uz de dreptul constituţional: o treime din deputaţi poate cere demisia. Este singurul lucru ce ne mai rămîne. Posibil, va mai fi o iniţiativă privind demisia guvernului – în problema dezvoltării social-economice a ţării. Eu deja am vorbit despre aceasta la şedinţa fracţiunii.

- Dar Dvs, nu contaţi pe faptul că Guvernul va demisiona?

- Noi ştim că acest lucru nu se va întămpla, deoarece coaliţia este legată nu doar de interesele ei, dar şi de factorul extern, de eforturile celor care au creat-o. Ei nici pe departe nu s-au unit de bunăvoie în această coaliţie. Deşi ei spun că au făcut acest lucru în numele unor scopuri măreţe. Dar, precum se ştie, druml spre iad este pavat cu incenţii bune. Un moment de control – ce vor face ei la alegeri? Fiecare partid trebuie să răspundă pentru el. Vor merge ei oare la alegeri în coaliţie? Lor le este mai convenabil să meargă separat – pot să arate cu degetul unul la altul: democraţii vor spune că „premierul nu a fost al nostru, el a uzurpat puterea”. Liberal-democraţii vor spune că democraţii şi-au subordonat sistemul de drept, de aceea ei nu pot lupta cu corupţia. Şi pensiile nu s-au achitat, deoarece ministrul este democrat. Ghimpu deja s-a spălat pe mîini, dar el poate, în genere, să nu facă campanie electorală. La liberali au venit alegătorii Frontului Popular, aceşti alegători nu vor pleca nicăieri. Iar ceilalţi trebuie să lupte.

- Cum PCRM se va opune partidului cu aceeaşi denumire şi abreviatură? Alegătorii nu sînt prea versaţi în nuanţele intrigilor politice.

- Pe 3 ianuarie, Ministerul Justiţiei a refuzat să înregistreze un nou partid-clonă – cel al liberal-democraţilor reformatori. Minstrul Justiţiei, Olg Efrim este din partea PLDM. Şi la începutul lunii ianuarie el îşi justifică refuzul de a înregistra noul partid prin faptul că sînt încălcate prevederile Codului civil, ale Legii cu privire la partide, ale altor legi. Însă Ministerul Justiţiei constideră posibilă înregistrarea clonei PCRM. Iniţial au încercat cu liberalii. Eu i-am înmînat o scrisoare şefului Delegaţiei Europene, domnului Pirkka Tapiola, în care am indicat asupra atitudinii selective în aplicarea legislaţiei. Acum noi cerem un răspuns în scris de la Ministerul Justiţiei, apoi vom contesta în instanţă.

- Cum credeţi, va apărea oare partidul democrat-reformator?

- Eu condamn asemenea acţiuni distrugătoare. Trebuie de reflectat cum să dezvolţi partidul ca oamenii să vină din convingere, cu dorinţa de a schimba ceva, constructiv, democratic, în interesele ţării şi ale poporului, dar să nu te găndeşti cum să vii la putere prin asemenea căi mafiotice. Aşa a fost coruptă întreaga ţară, iar acum este coruptă şi politica. Or, după trecerea dintr-un partid în altul oamenii nu au plecat în neant. Dacă omul ar fi spus că s-a dezamăgit de politică, e clar. Dar cînd el pleacă deoarece a fost cumpărat pentru a crea o altă formaţiune.... Ei şi ce? De ce aceşti liliputani trebuie să facă atîta confuzie în rîndul alegătorilor?

Am o întrebare către alegători: de ce ei se leagă cu aceşti liliputani? Oare ei nu înţeleg că aceste partide mici nu vor nimeri în Parlament? Iată Ghimpu are deputaţi în parlament şi ce hotărăşte el? Caută coaliţii şi prosteşte alegătorii. Poporul va vota pentru partid, dar politicienii nu le spun alegătorilor: dacă noi vom accede în Parlament, vom face o coaliţie. Şi avem coaliţie: de la democraţii de stănga pînă la cei mai radicali liberali. Ce politică va promova această asociaţie? Nici politica primului partid, nici a celui de-al doilea, nici a celui de-al treilea, dar politica intereselor clanurilor corupte şi ale elementelor criminale, care le finanţează campaniile electorale. Iar ei lucrează şi cîştigă, cîte puţin pentru ei, sărmanii şi orfanii.
0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Cum evaluați decizia de a indexa pensiile cu 6% începînd cu 1 aprilie?