Cine vrea o porţie de mercur proaspăt în plămîni?

Foto: logos.press.md

„De zeci de ani noi otrăvim propriul popor cu aburi de mercur eliminaţi de becurile luminescente vechi, dar nereciclate. Și nici nu întreprindem nimic pentru soluţionarea acestei probleme foarte acute”, a declarat pentru NOI.md, preşedintele Organizaţiei Teritoriale a Mişcării Ecologiste a Moldovei, Vladimir Garaba.

Interlocutorul a recunoscut că a aflat cu mare satisfacţie despre lansarea în Moldova a campaniei de reciclare a utilajului electric şi electronic.

Însă a menţionat că problema reciclării becurilor economice, care treptat, dar sigur scot din uz „lămpile lui Ilici”, nu este mai puţin importantă pentru sănătatea naţiunii şi a mediului.

„La Varniţa activează întreprinderea privată „Ecostan”, care dispune de utilajul necesar pentru reciclarea acestor deşeuri, dar Ministerul Mediului nu recomandă întreprinderilor să transporte acolo deşeurile periculoase din simplu motiv că noi nu putem controla în deplină măsură procesul tehnologic, a explicat ecologistul. – În urmă cu zece ani am propus proiectul unei mici întreprinderi în acest domeniu, a fost şi un agent economic dispus să finanţeze construcţia şi procurarea utilajului şi materialelor necesare. Dar atunci comuniştii aflaţi la putere nu ne-au susţinut. Nu manifestă un entuziasm deosebit nici actuala conducere a Ministerului Mediului”, a comunicat expertul.

„Noi, desigur, nu stăm cu mîinile încrucişate. Purtăm negocieri cu posibili sponsori din Germania, Belgia. Însă, în opinia mea, problema ar putea fi soluţionată mai rapid de acelaşi Fond ecologic, ce dispune de resurse enorme în comparație cu o organizaţie neguvernamentală. Noi, pe timpul nostru, am început colectarea becurilor luminescente, am colectat o cantitate enormă – le păstrăm pînă în prezent. Dar imaginaţi-vă, cît se aruncă la rampele de gunoi şi ce cantităţi de mercur ajunge în sol. Mai bine să cheltuim astăzi o sumă de bani pentru a soluţiona problema decît să cheltuim mîine de sute de ori mai mult pentru tratamentul oamenilor şi a naturii”, a conchis Garaba.