Cum să învăţăm copiii să nu facă gunoi?

Un bărbat povesteşte cum şi-a învăţat fiul să respecte curăţenia şi să nu facă gunoi în locurile publice.

Cînd fiul meu avea şapte ani şi noi cu familia noastră mergeam undeva în afara oraşului, am intrat într-o benzinărie, am cumpărat îngheţată şi mergem, savurăm vara: căldură, îngheţată, soţia, fiul.

Fiul meu deschide fereastra şi aruncă ambalajul. Viteza automobilului nu era mare şi eu am parcat repede maşina.

Am ieşit din maşină, am deschis portbagajul, l-am eliberat de produse o pungă, am scos fiul din automobil şi i-am cerut să strîngă tot gunoiul de pe acostament. Feciorul îşi demonstra mîndria, iar soţia i-a luat apărarea.

Dar femeia a fost expediată în maşină să asculte muzică, iar feciorului i-am explicat că pînă cînd nu-mi va aduce punga plină cu gunoi, nu vom merge mai departe şi, respectiv, nu vor fi îndeplinite toate promisiunile făcute de noi.

Fiul, iniţial cu lacrim în ochi, apoi cu un anumit entuziasm, a început să strîngă gunoiul. Eu am luat a doua pungă şi am venit lîngă el.

În aproape jumătate de oră, am curăţit un sector mic de drum de urmele activităţii umane şi am revenit în maşină.

Ulterior i-am explicat fiului de ce a mers să strîngă gunoiul – pentru că Rusia este Patria lui, iar Patria trebuie s-o iubească. Am vorbit mult, cu exemple, ca să înţeleagă.

Iar la final, fiul m-a întrebat:

– Dar de ce ai mers împreună cu mine?

– Faptul că ai aruncat ambalajul peste geam, este în primul rînd greşeala mea. Eu am scăpat ceva în educaţia ta şi de aceea trebuia să ispăşesc pedeapsa alături de tine.

Degrabă fiul va împlini 13 ani, el are două surori mai mici, iar ieri eu am urmărit cu plăcere cum el le învăţa să nu facă gunoi.

Andrei Terentiev