În Elveția problema deșeurilor a fost soluționată dur, dar eficient

De regulă, turiștii care vin în Elveția, admiră curățenia orașelor și satelor din țară, dar foarte rar se întreabă cum se obțin toate acestea. Totul este foarte simplu, datorită dorinței de a trăi în curățenie și a legilor.

Sistemul de sortare a gunoiului, practicată în multe țări ale lumii, în Elveția a fost perfecționată pînă la extreme. Aproape pînă la absurd. Este sortat totul, ce poate fi sortat.

În acest sistem nu există excepții – toți sînt obligați să depoziteze gunoiul în diferite containere. Este o democrație totală, la care participă toți. Și e o lipsă de democrație, unde obiecțiile și discuțiile nu se acceptă: nu ești de acord – plătește amendă. O asemenea abordare față de procesarea deșeurilor este posibilă doar în Confederația elvețiană.

Faptul că ești bogat nu te pune deasupra legii. Deseori vezi cetățeni care ies din Porsche și fără complexe de inferioritate aduc sticle la punctele de colectare. Elveția este lider în lume după sticlele returnate – aproape 60% din ambalaj revine la uzinele de procesare a sticlei. Programul de colectare și procesare a sticlei uzate a început în 1972 și este implementat cu succes pînă în prezent.

Doar la returnarea unor sticle de bere la magazin, poate fi obținut gajul. În celelalte cazuri, cei care returnează sticlele nu primesc nimic. În plus, ei trebuie să scoată capacele și să sorteze sticlele în funcție de culoarea sticlei. Albă, maro, verde – separat.

Hîrtia se procesează separat de carton (prelucrarea cartonului este mai scumpă), de aceea, cetățenilor li se cere să colecteze hîrtia separat. Aproape o treime din producția editorială din țară se întoarce la punctele de colectare a materiei prime uzate. Nimănui nu-i trece prin cap să arunce bateriile uzate în tomberon. De aceea 60% din toate bateriile vîndute în Elveția sînt returnate și nu se aruncă în căldarea cu gunoi.

Separat sînt predate sticlele PET, separat, aparatele electrice vechi și electrocasnicele, separat – deșeurile din construcție, separat – lămpile, separat – borcanele de conserve (oamenii sînt obligați să le preseze cu ajutorul unei prese magnetice ), separat- cadavrele animalelor (pentru asta se plătește, dar se interzice înhumarea lor), separat – reziduurile uleiului vegetal, separat resturile de ulei de mașină (schimbarea uleiului în propriul automobil cu forțele proprii este interzisă – acest lucru se face la stațiile de deservire tehnică contra 50 de franci). E strașnic doar să privești această listă.

Puteți să nu faceți acest lucru și să aruncați totul în căldarea de gunoi, veți spune. Da, se poate, dar va trebui să achitați impozitul perceput de la fiecare kilogram de gunoi. Pe fiecare pachet cu gunoi se încleie o marcă, ce denotă achitarea impozitului. Aruncarea a cinci kilograme de gunoi costă 2-3 franci (prețul variază în funcție de canton). De aceea, majoritatea localnicilor aduc tot ce se poate la punctele de colectare a materiei prime uzate, unde nu costă nimic să predai un calculator vechi sau un cărucior vechi.

Există un exemplu exagerat cum să arunci corect un pachețel de ceai: eticheta – la carton, pachetul – la hîrtie, ceaiul – la compost, clama – la metal uzat, iar ața – într-o pungă marcată. Am putea spune că e o glumă, dar nu în Elveția.

Au fost și mai sînt șmecheri care încearcă să scape de deșeuri fără a încleia marca. Dar și pentru aceștia s-a găsit ac de cojoc – poliția deșeurilor. Specialiștii, cu ajutorul tehnologiilor moderne, analizează gunoiul aruncat în locurile interzise sau fără achitarea impozitului – găsesc contravenientul și îl amendează. Amenzile sînt mari. Un ziar de la Zurich relata un caz cînd un bărbat, în drum spre serviciu, a aruncat din fereastra automobilului deșeurile menajere în pachete din hîrtie. Poliția l-a găsit.

Contravenientul a fost judecat și amendat: 6000 de franci pentru procesarea gunoiului și curățirea carosabilului, 3000 de franci pentru încălcarea legii și 530 de franci pentru cheltuieli judiciare. În total, 9530 de franci! Este o pedeapsă foarte dură în termeni elvețieni, pentru că acolo fiecare numără cu dragoste fiecare rappen. Așa e mentalitatea.

În anii 80, al secolului XX, situația ecologică în Elveția era catastrofală – toate rîurile și lacurile erau poluate de fosfați și nitrați, pămîntul – de metale grele, biodiversitatea se reducea rapid, iar societatea de consum producea o cantitate enormă de gunoi. Foarte repede, locuitorii au început să se sufoce în deșeuri menajere, industriale și agricole. Pe un asemenea teritoriul mic nu erau suprafețe extinse pentru a putea fi aruncate deșeurile.

Atunci a apărut problema elaborării unei noi politici ecologice, care a început să fie implementată cu pedantism. A durat două decenii, dar rezultatul a depășit toate așteptările. În prezent, Elveția este una dintre cele mai curate țări din lume, cu o rețea de transport public bine dezvoltată și cu un aer curat de munte. Apa din orice lac și, desigur, de la robinet, poate fi băută fără frică.