X 
Transnistria stiri: 1352
Eurovision stiri: 497

Problemele geopolitice și social-istorice ale lumii – 2

21 sep. 2017,, 09:01   Politică
17692 3

Veaceslav Matveev

(Continuare. Începutul articolului – aici)

Critica lumii occidentale contemporane, examinată în partea întîi a studiului nostru, poartă un caracter sistemic și profund, deoarece guvernarea din umbră mînă locomotiva Occidentului spre prăpastia apocaliptică. Conștient și motivat, ea distruge temeliile pe care se baza lumea.

Pentru a-și atinge scopurile, vechea elită, cu etica și tradițiile sale, este devalorizată conștient. Și înlocuită cu o contra-elită destructivă, a cărei menire este să nimicească vechea orînduire a lumii. Hoardele de coloniști din est, cercurile marginale și renegații sociali o vor ajuta în realizarea acestei cauze dificile și ingrate. Dar, înainte de a merge mai departe, să examinăm cîteva momente importante din trecutul nostru istoric și cîteva provocări ale prezentului nostru jalnic.

Occidentul mizează pe marginali


Așa dar, Occidentul și-a construit propriul univers ani în șir. Ieșit din Evul Mediu ca margine de lume, după o serie de descoperiri geografice, după titanii Renașterii și progresul economic, Occidentul a ocupat ferm pozițiile de lider mondial. În sec. XVIII el a devenit elita sistemului geopolitic universal, oprimînd elitele regionale din Asia. Treptat, el a format aparatul puterii. A creat o nouă temelie și a construit pe ea clădirea timpurilor Noi. Dar, trecînd prin creuzetul problemelor istorice, prin două războaie mondiale, astăzi, în ajunul celui de-al treilea, el pierde puterea.

Moare discret și liniștit, deoarece treptat elitele care l-au structurat au fost îndepărtate de la putere. În Rusia s-a întîmplat în anii războiului civil. În Occident – în cîteva etape, dintre care prima a fost revoluția burgheză din Anglia (a.a.1640-50), mai exact – revoluția olandeză (a.a.1566 – 1648). Ultima etapă au constituit-o evenimentele anului 1968. Anume atunci elita de stînga a început să demoleze corpul vechii Europe. Această elită a fost formată de școala din Frankfurt, ai cărei reprezentanți considerau că societatea burgheză s-a transformat într-un sistem totalitar monolit, în care, în lipsa proletariatului revoluționar, rolul transformării societății revine intelectualității și celor din afară. Peste 40 de ani ea a obținut ceea ce și-a dorit.

Conform pozițiilor lui Herbert Marcuse, Teodor Adorno, Max Horkheimer – principalii reprezentanți ai școlii din Frankfurt, această elită trebuie să fie revoluționară. Din punctul nostru de vedere însă, ea a fost și este o forță antisocială profund destructivă, deoarece următoarea etapă a zguduirilor sociale o vedea în marginalii sociali și politici. Această școală, care considera că istoria o fac revoluționarii progresiști, înțelegea că muncitorul american sau european sătul nu va merge împotriva puterii, nu va merge nici burghezul. Și atunci au decis să mizeze pe marginalii sociali. Împreună cu minoritățile sexuale și cele religioase-sectante (în esență, aceste pături sociale sînt un bordel uman neintegrat în societate) au primit carte-blanche pentru revoltă și transformări revoluționare.

Periodic înaintau încet. Periodic chemau la vărsări de sînge, cum a fost pe baricadele anului 1968. Și iată rezultatul – hippy și marginalii anarhiști de ieri, acum crescuți și deveniți burghezie occidentală, au devenit fortăreața socială a așa-numitului Occident progresist. Astăzi ei constituie majoritatea în mașinăria economică și de stat. Eu sînt capi de familii, partide și firme. Întrebarea este: ce pot ei da generației viitoare? Au învățat ei oare să construiască și să creeze? Nu, ei constituie o clasă în agonie și putrefacție. Acum este evident că nu e o problemă să fie înlăturați.

Reîncarnarea califatului arab

Concomitent, în Est se formează lumea islamului – orientată spiritual, fanată, pasionară (care impune anumite acțiuni contrare instinctului de autoconservare). Ea are forță și putere. Ea poate fi blamată, însă nu poate fi negat tradiționalismul și conservatismul ei spiritual. În felul său, această lume este mai onestă decît cei care vorbesc despre Patrie, Europa, dar se predau la mila învingătorilor. Această lume așteaptă Mîntuitorul și este credincioasă poruncilor strămoșești. Această lume nu a interpretat baladele formațiilor «The Beatles», «The Rolling Stones», «The Doors» și «Pink Floyd», nu a fost exaltată de psihanaliza lui Freud, teoria economică a lui Marx și social-darvinismul, care a fundamentat aiureala despre aceea că omul provine de la maimuță. Această lume nu a distrus străzile Parisului în 1968 г. și nu căzut în patima beției în puburile din Liverpool.

Astăzi această lume s-a format și a prins la puteri. Este voinică și sănătoasă, a crescut pe lecturile din Coran și Sufi. Crede în sine și în misiunea proprie. Principalul – crede în Dumnezeu, însă îl numește Allah. Această lume este cea de-a doua, mult mai puternică, reincarnare a califatului arab, deoarece acestuia nu i se opun aristocrații spirituali care disprețuiesc moartea, din rîndul templierilor și maltezilor, a cavalerilor teutonici sau dragonilor polonezi ai lui Ian Sobieski în 1683, lîngă Viena, care au oprit înaintarea turcilor spre Occident cu prețul morții aproape totale a cavalerilor. Nu este Ștefan Cel Mare, Vlad Țepeș, Mihai Viteazul, Miloș Obilici, Janoș Hunyadi și Richard Inimă de Leu, nu este Napoleon și Suvorov. Astăzi nimeni ne le stă în cale. Nu există cetăți pe care nu le-au luat, căci ei sînt deja aici, în pragul vostru. Voința voastră nu-i poate opri, iar Occidentul și Europa nu au această voință.

Așadar, Europa a decedat, nu mai are cine o apăra. Cei care, precum Mary Le Pen, apără identitatea națiunilor europene, azi sînt defăimați și profanați.

Timpul prorocilor și a mesiilor

În SUA e ceva mai bine. Dar și acolo are loc o divizare socială, dirijată de sus. Peste ocean există mai multă voință și forțe, deoarece ei au o elită religioasă și independentă economic. Și ei se pot apăra. Trump este o dovadă vie. Iată de ce acolo problema nu este soluționată. În Europa moartea civilizației, după cum evoluează lucrurile, este doar o chestiune de timp.

Elita periferică, ieri marginală, a Estului bate la ușă și își așteaptă ceasul – misiunea, trezirea și actualizarea politică. Ea își așteaptă urcarea pe Olimpul politic și social al vechiului continent. Aceste evenimente sînt mistice, deoarece au loc pe fundalul profețiilor eschatologice.

Timpul nostru este cel al prorocilor și mesiilor. În Est o știe toată lumea, de la Ierusalim la Bagdad. N-o știu doar europenii-manechini, care lipăiesc pe podiumul istoric, copiii Domnului Negru, elemente antropologice mai mult moarte decît vii, care și-au pierdut voința și identitatea. Diagnoza lor socială este amnezia și anorexia. Le stă împotrivă omul puternic cu cartea într-o mînă și arma automată în alta. El cunoaște esența timpului. El știe că azi e timpul prorocilor, Mahdi (ultimul succesor al profetului Muhammad, un mesia, care va apărea înainte de sfîrșitul lumii), Timpul Venirii și al marii bătălii. Și dacă acest om nu va vedea în voi voință și putere, el va distruge civilizația voastră putredă prin spiritul său pasionat. El vă va impune să uitați trecutul, valorile marginale și faptul că mai sînteți stăpîni în nefericita casă europeană care își blestemă strămoșii și istoria.

Cum putem rezista

Ce putem propune constructiv și rațional? Pînă a răspunde la această întrebare, voi cita spusele prințului Charles, moștenitor al tronului britanic. Acest aristocrat este unul dintre puținii occidentali care înțelege esența lucrurilor și conștientizează tragedia timpurilor noastre și a ultimelor generații europene. Prințul a scris într-un articol recent următoarele: «Cred că, pentru a înfrunta problemele care amenință omenirea, care sînt rezultatul aceluiași progres, și a garanta popoarelor din țările în curs de dezvoltare, dar și copiilor și nepoților noștri un viitor decent, trebuie să ne revedem imediat viziunile despre lume și locul nostru în ea. Este vorba despre reunirea cu jumătatea pierdută a esenței noastre umane».

Despre ce vorbește prințul? De reunirea cu care jumătate? Prințul se referă la sufletul nostru – temelia metafizică a existenței noastre, care este dată afară din viața societății moderne.

Sufletul este parte a personalității noastre, însă principalele școli științifice moderne nu recunosc acest fapt. Sufletul este parte a Dumnezeului negat de știința noastră progresistă. El este rațiunea supremă și forța care generează fluxul vital de voință. Este adevărat că această forță nu-i interesează pe cei care se află în vîrful piramidei puterii, deoarece poate trezi în om valorile eterne, care au fost eliminate și uitate de el. Această forță poate trezi cunoștințele despre ciclurile de reincarnare și poate influența chestiunea puterii. În prezent, doar în Tibet, în problemele ce țin de putere și ereditate, se iau în calcul reîncarnările anterioare și dreptul la proprietate, pierdut odată cu moartea, cu sfîrșitul ciclului de viață dat.

Anume această forță – sufletul nostru – sistemul o nimicește și o neagă. El pur și simplu nu o vede și nu o recunoaște. Astfel, întoarcerea dreptului la suflet, a dreptului la eternul eu, a dreptului la viața spirituală este urît de sistemul politic contemporan. Dar asta este metafizică, însă există lucruri simple și întoarcerea omului la valorile spirituale este calea unică a salvării și armoniei. Există dreptul de a fi, căci ființa și sufletul sînt profund interconectate. Aristotel a spus: «Spiritul este prima entelehie (forță interioară, care potențial întrunește în sine scopul și rezultatul final – nota red.) a corpului firesc, care posedă capacitatea de a trăi».

Dar Occidentul astăzi cunoaște un om dezmembrat, deoarece progresul și valorile materiale au jertfit demiurgului (creatorului) sistemului o parte din ființa umană – inutilă și profund dăunătoare. Armonizarea lumii este și armonizarea omului, revenirea la unitatea esențială originală a lui și la integritatea primei încarnări.

Dar sistemul strigă: «Este imposibilă, de neconceput întoarcerea la începuturi». Cu acestea nu este de acord școala tradiționaliștilor – Rene Guénon, Julius Evola. Sînt solidari cu ei savanți notorii, inclusiv Mircea Eliade. În lucrarea «Mitul despre revenirea eternă» acest mare savant, compatriotul nostru, născut în Moldova de dincolo de Prut, scria că esența precede existența și pierderea esenței inițiale sparge și distorsionează lumea noastră integrată cîndva. Această deformație are loc din cauza pierderii integrității omului și îndepărtării voinței și rațiunii lui de modelul inițial. Această îndepărtare, cred eu, influențează și asupra deformării societății noastre, care degradează, pierzînd legăturile cu rădăcina, tradiția, revelația inițială și misiunea reală a omului.

Nimic dintre acestea nu i se întîmplă omului din societatea tradițională. Acolo valorile patriarhale, nițel forțat, dar totuși unesc omul și societatea într-un tot întreg, misiunea și revelația. Ele îi redau omului unitatea spirituală pierdută de noi. Ele îi dau omului posibilitatea și dreptul la tradițiile activității sociale. La noi acest drept a fost nimicit. La noi orice om care tinde să restabilească valorile tradiționale, admisiunea spirituală și plinătatea vieții este declarat, în cel mai bun caz, reacționar și obscurantist.

Europa este «minată»

O astfel de societate nu poate exista, ea va fi distrusă de un nou Turan (regiune istorică în Asia, populată în antichitate de triburile turcice) sau de fundamentalismul islamic reînnoit. O astfel de Europă este o putere care neutralizează masele conștient și care își pregătește popoarele pentru viitoarea invazie. Coborînd nivelul omului nostru, această putere coboară în mod conștient acele părți ale voinței lui, care pot deveni baza rezistenței, a viitoarei opoziții altor invazii civilizaționale. Iar aceste invazii sînt realitatea zilei de mîine.

Există programul revoluției Mahdi. Există scopul brigăzilor militarizate de la est, care azi se antrenează pe cîmpurile de luptă cu rămășițele regimurilor popular-socialiste din Maghreb și lumea arabă în întregime. Cînd vor cădea ultimele focare de rezistență, deoarece cineva din Occident a plătit pentru căderea lor, aceste mase instruite, profund religioase, vor merge spre Europa. Ele pot merge și în spațiul postsovietic, unde au numeroși confrați etnici și religioși.

Iar Europa, în care încă pe timpurile lui Conrad Adenauer erau aduși, în condițiile șomajului total de după război, mase de muncitori veniți din Est, astăzi este ”minată”. Aceste mase nu recunosc valorile moral-etice ale civilizației liberale muribunde, din punctul lor de vedere. Ele nu recunosc nici tradițiile iudeo-creștine. Ele sînt gata de un război de partizanat. Este o ”minare” conștientă a Occidentului, care se face decenii la rînd, împotriva națiunilor autohtone.

Cum să salvăm ceea ce moare? Azi Europa și Occidentul moare. Ele sînt ucise metodic și sistematic de elitele marginale de ieri, și salvarea noastră este nimicirea acestui jug, exilul acestor elite, respingerea spiritualității marginale, revenirea la valorile creștine și antice ale lumii vechi – noblețe și voință, libertate și onoare. Salvarea civilizației este revenirea la lumea progresului spiritual adevărat și la umanismul veritabil.

Filosoful-tradiționalist italian Iulius Evola scria: „«Civilizația» modernă a Occidentului are nevoie de o răsturnare cardinală, fără de care este sortită pieirii. Această civilizație a denaturat orice ordine rațională a lucrurilor. Ea s-a transformat în domnia cantității, materiei, banilor, mașinilor, în care nu mai există aer, libertate, lumină… Occidentul nu mai știe de stat… Europa și-a pierdut simplitatea, centrul activității sale, viața”.

Filozoful italian a scris asta cu mulți ani în urmă, iar de atunci situația s-a mai înrăutățit. Dacă ieri cineva închidea ochii la aceasta, preferînd o viață sătulă și liniștită, astăzi este evident că a început distrugerea Europei. Aceeași soartă o vor avea alte regiuni ale vechiului spațiu indo-european. S-a zis cu viața sătulă. Mîine statele europene își vor vinde teritoriile unor proprietari particulari. Ei vor veni din Est și din sud. Mîine, posibil, Grecia va fi exclusă din spațiul unic european și lăsată de una singură în fața problemelor viitoare, invazia hoardelor de fundamentaliști din Est, refugiații din Africa și Maghreb. Mîine, spărgînd hotarele, aceste hoarde vor intra în casele voastre. Ele vă vor aduce alte valori și alte idealuri, și vai de capul celor care își vor aminti vechea lume pierdută.

Pentru ca mîine să nu se întîmple aceste lucruri, pentru ca lumea noastră să nu fie răsturnată, noi trebuie să revenim la vechile valori spirituale supreme ale bunăvoinței umane, onoarei, eticii creștine, la adevărata ierarhie a straturilor sociale. Noi trebuie să creăm o aristocrație spirituală nouă, despre care scria Friedrich Nietzsche. Omul trebuie să fie indisolubil de pămîntul său, căci în el îi este nomosul (interacțiunea spațiului (solului) cu popoarele) , chemarea străbunilor, trupul și sufletul lor. Atunci cînd omul își va aminti semnificația voinței sale și a menirii sale, noi vom putea spera la salvare.

Noi vom supraviețui și vom înfrunta demn noile provocări ale destinului, dacă aerul spiritualității și a veritabilei tradiții strămoșești va sparge actuala duhoare a îndobitocirii maselor. Dacă lumina adevăratei libertăți va sparge barierele tradițiilor pseudospirituale, dacă libertatea va deveni un drept nu pentru perversitate și perverși, grupuri marginale înnebunite de droguri și veșnicul show, nu pentru cei care au pervertit modul de viață al strămoșilor noștri, da pentru cei care țin minte predestinarea suprema a omului. Care țin minte umanismul spiritual veritabil, idealurile lui Hristos, etica și estetica antichității, dragostea pentru natură și tradițiile strămoșilor noștri precreștini.

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ce părere aveți despre inițiativa președintelui Franței, Emmanuel Macron, de a deschide în următoarele luni o misiune permanentă de apărare la Chișinău?