X 
Transnistria stiri: 1394
Eurovision stiri: 502

Ce stă în spatele apelului Moldovei la ONU

11 sep. 2017,, 11:58   Politică
24875 28

Xenia Florea

Pe agenda preliminară a celei de-a 72-1 sesiuni a Adunării Generale a ONU (care se va deschide la 12 septembrie) nu figurează chestiunea retragerii trupelor ruse de pe teritoriul Transnistriei.

Scrisoarea privind intenția Republicii Moldova de a introduce această chestiune pe agenda celei de-a 72-a sesiuni a Adunării Generale a ONU a fost expediată la sfîrșitul lunii august de către reprezentantul permanent al Moldovei, Victor Moraru.

Chișinăul nu pierde speranța, încercînd să promoveze chestiunea privind „retragerea completă a armatei străine de pe teritoriul RM” prin intermediul ministrului de externe al Slovaciei, Miroslav Lajcak, ales președinte al celei de-a 72-a sesiuni a ONU. Marți, 5 septembrie, ministrul moldovean de externe, Andrei Galbur, s-a intersectat cu Lajcak în cadrul forului strategic de la Bled (Slovenia) și i-a prezentat „argumentele ce stau la baza solicitării Republicii Moldova de a examina constructiv, în cadrul platformei ONU, problema privind aflarea ilegală a trupelor rusești pe teritoriul țării în ultimii 25 de ani”. Și premierul Pavel Filip, care va conduce delegația moldovenească la forum, intenționează să fie activ în culoarele Adunării Generale a ONU.

Transnistria pregătește „un răspuns lui Chamberlain”. Precum a declarat miercuri, 6 septembrie, în cadrul deschiderii sesiunii de toamnă-iarnă a Sovietului Suprem președintele nerecunoscutei republici, Vadim Krasnoselski, Tiraspolul a rugat Moscova să introducă pe agenda aceleiași sesiuni două chestiuni: privind examinarea „blocării unilaterale a Transnistriei de către Moldova” și privind crearea în baza ONU a unei platforme de negocieri, deoarece „formele vechi ale procesului de negocieri nu funcționează”. Liderul transnistrean le-a mai propus parlamentarilor să vină cu o adresare comună la ONU privind conferirea Transnistriei unui statut ca cel al Palestinei.

Obiectul unei „tensiuni permanente”


Chișinăul ”încălzește” de jumătate de an tema prezenței militare ruse în regiune. Inițial a fost luată decizia din luna mai a Curții Constituționale, potrivit căreia Rusia este o țară agresoare, iar contingentul ei militar în Transnistria, ce constă din Grupul Operativ al Trupelor Ruse (GOTR) și un batalion de menținere a păcii, este o armată de ocupație. Apoi articolul din iulie a președintelui PDM, Vladimir Plahotniuc, în ziarul american „The Hill” cu apelul către SUA și Uniunea Europeană de a salva Moldova de Rusia și contingentul ei limitat, aflat la „doar 30 de mile de Chișinău”, precum și hotărîrea din iulie a Parlamentului cu solicitarea retragerii trupelor ruse din Transnistria. Acum autoritățile moldovene încearcă să implice tribuna ONU.

Trupele ruse din Transnistria, a căror evacuare este solicitată de Chișinău, sînt Grupul Operativ de Trupe Ruse (GOTR), ce constă din două batalioane de infanterie mecanizată, batalionul nr.540 și renumitul depozit de artilerie nr. 1411 de la Cobasna.

GOTR a fost creat pe 1 iuie 1995, în urma transformărilor și reformei armatei a 14-a. La momentul înființării, Grupul Operativ consta din 6489 de militari, iar în prezent, din ea fac parte 1500-1700 de soldați. Totodată, o mare parte dintre militari și personal tehnic sînt localnici care au obținut cetățenia rusă. De aceea, la rotație participă un număr mic de militari ce-și fac serviciul în Transnistria.

Inițial, în fața GOTR erau puse trei sarcini. Primele două erau misiunea de pacificare și paza depozitelor cu muniții.

Depozitele din satul Cobasna, raionul Rîbnița, sînt considerate drept cele mai mari din Europa – circa 100 ha cu muniții. În perioada sovietică depozitul de artilerie nr. 1411 era un arsenal strategic al circumscripțiilor militare vestice ale URSS și era prevăzut pentru lupte intense timp de 3-5 ani. În anii 1990, în timpul evacuării grupării militare din țările Pactului de la Varșovia, aici a fost evacuat și armamentul din RDF, Ungaria și Cehoslovacia.

O parte semnificativă dintre muniții se află acolo încă din anii 50 ai secolului trecut, iar mai mult de jumătate (57%) nu pot fi transportate. În prezent, la depozitul de la Cobasna se află de la 19.000 pînă la 21.500 de tone de muniții, pentru a căror evacuare ar fi necesare peste 3500 de vagoane.

Dacă primele două sarcini ale GOTR sînt clare, atunci a treia („Acțiunile în baza deciziei Statului General Major al FR în cazul schimbării situației în regiune”) îngrijorează și Chișinăul, și Kievul. Precum a declarat pentru portalul deschide.md expertul IDIS „Viitorul” Rosian Vasiloi, practic, GOTR este o parte componentă a circumscripției militare de Vest a Federației Ruse, a cărei sarcină de bază este implicarea militară la ordinul Statului General Major al FR în caz de schimbare a situației în regiune.

„Aș dori să menționez că aceste trupe utilizează echipament și armament de ultimă generație. Echiparea a fost realizată în perioada 2010-2014, cînd Ucraina era condusă de Victor Ianukovici. Autoritățile noastre nu aveau posibilitatea de a controla acest flux, deoarece el trecea pe teritoriul Ucrainei”, a subliniat expertul.

Un alt element al tensiunii permanente pentru Chișinău și Kiev este faptul că GOTR participă activ la fortificarea capacității de apărare a RMN – așa cum militarii americani sau cei ai NATO fortifică capacitatea de apărare a Ucrainei și Moldovei. De exemplu, în 2016 au fost efectuate 48 de manevre militare comune a GOTR și Ministerului Apărării din Transnistria, iar pînă la finele lunii mai curent – 32 de aplicații comune.

Privirea din Chișinău

În Moldova din dreapta Nistrului există două poziții de bază privind retragerea trupelor ruse din Transnistria – „patriotică de fațadă” și „patriotică realistă”.

La prima se referă toate cerințele privind „retragerea imediată, necondiționată, ordonată și completă a trupelor militare străine de pe teritoriul național al Republicii Moldova” (așa se spune în scrisoarea reprezentantului permanent al Moldovei la ONU).

Adepții poziției „patriotice de fațadă” invocă tratatul de la Istanbul din 1999, potrivit căruia Rusia trebuia să-și retragă armamentul și întreg contingentul militar din Transnistria încă în 2001-2002. Însă, în afara acordurilor de la Istanbul, mai există și alte momente juridice.

În cadrul unor dezbateri publice, la Agenția de Presă IPN, pe tema „Solicitarea de evacuare a trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova: legalitate, avantaje, riscuri și pericole”(desfășurate săptămîna trecută), deputatul Partidului Democrat Sergiu Sîrbu afirma că declarația Parlamentului din 21 iulie, prin care se solicită evacuarea trupelor ruse, este bazată „exclusiv pe o abordare juridică” și că este vorba despre o „solicitare legală a autorităților moldovene privind retragerea necondiționată a trupelor și munițiilor rămase pe teritoriul țării”. Totodată, analistul politic Igor Boțan a amintit că după ce în iulie 1992 au fost sistate acțiunile militare în Transnistria, premierii de atunci ai Rusiei și Moldovei, Victor Cernomîrdin și Andrei Sangheli, au semnat un document în care era scris clar că retragerea trupelor ruse din regiune trebuie sincronizată cu elaborarea și adoptarea unui statut special pentru Transnistria în cadrul Republicii Moldova.

Totodată, Grupul Operativ al Trupelor Ruse și pacificatorii ruși se află aici nu ilegal, cum afirmă unii funcționari moldoveni, ci în conformitate cu articolele 2 și 4 ale Acordului privind principiile de reglementare pașnică a conflictului transnistrean din 1992. Conform art. 8 al acestui document, acțiunea Acordului poate fi sistată fie „prin acordul părților”, fie „în cazul retragerii unei părți contractante”.

Avînd în vedere poziția principială a Chișinăului în problema prezenței militare a Rusiei în regiune și ultimele decizii ale instituțiilor de stat ale RM (Curtea Constituțională și Parlamentul), ar fi fost logic dacă autoritățile moldovene ar fi anunțat despre denunțarea Acordului privind principiile reglementării pașnice. Însă Chișinăul nu se grăbește să meargă pe scenariul ucraineano-georgian, preferînd să se limiteze la declarații sterile privind îngrijorarea sa. De aceea, experții se îndoiesc de seriozitatea și sinceritatea autorităților în problema retragerii trupelor ruse din regiune.

La rîndul lor, adepții poziției „patriotice realiste” vorbesc despre faptul că prezența militară rusă nu doar este un element de reținere, dar și într-o măsură oarecare un garant al păstrării statalității Republicii Moldova. Totodată, indică asupra impasului în care poate ajunge RM în cazul „retragerii imediate, necondiționate, ordonate și complete a forțelor armate străine de pe teritoriul Republicii Moldova”. În cazul unui asemenea scenariu, spun ei, mijloacele materiale și imensele depozite de muniții, suficiente pentru înarmarea a patru-cinci armate, ar putea ajunge în mîinile părții transnistrene.

Precum a declarat în cadrul acelorași dezbateri deputatul PSRM Vladimir Țurcan, soluționarea problemei transnistrene, ce durează zeci de ani, trebuie să înceapă nu cu declarații, dar cu alte acțiuni. „Populația Transnistriei nu are încredere în conducerea țării, care promovează unionismul, a furat miliardul din sistemul bancar și nu se grăbește să-l întoarcă, și are o atitudine pozitivă față de extinderea sferei de acoperire a NATO. Dacă noi dorim să găsim o soluție pașnică a problemei, atunci trebuie să-i convingem pe oamenii de acolo. Iar declarațiile politice cu cerința de retragere a trupelor de pe malul stîng al Nistrului generează probleme suplimentare. Tentativa de a examina această problemă la nivelul ONU nu este altceva decît o provocare, în urma căreia problema transnistreană, în cel mai bun caz, va fi înghețată și mai tare”.

Privirea de la Moscova

În aprilie trecut, ambasadorul cu misiuni speciale din cadrul MAE al FR Serghei Gubarev a declarat că Grupul Operativ al Trupelor Ruse va fi retras din Transnistria. Dar, potrivit declarațiilor diplomatului rus, acest lucru va avea loc într-o perspectivă foarte îndepărtată.

„Imediat ce va apărea posibilitatea de retragere pentru utilizarea în Rusia a armamentului ce se află la Cobasna, va dispărea și necesitatea existenței, continuării activității grupului de trupe ruse, a spus diplomatul rus. Singura posibilitate de a transporta aceste muniții este prin Ucraina. Dar eu nu-mi închipui cine și-ar putea asuma azi răspunderea de a transporta cîteva trenuri cu această încărcătură mortală prin teritoriul Ucrainei, unde au loc evenimente dramatice”.

Experții din Federația Rusă consideră că angajamentele de la Istanbul din 1999 constituie o trădare a intereselor naționale și spun că acestea i-au fost impuse lui Boris Elțin de Occident într-un moment destul de dificil pentru Rusia, cînd în Cecenia era etapa decisivă, iar în FR avea loc un proces complicat și însoțit de multiple riscuri de transmitere a puterii de la Elțin la Putin.

În anii 2000 Rusia condusă de Putin îndeplinea cum putea aceste angajamente și, totodată, le sabota”, se arată într-un articol publicat pe site-ul specnaz.ru.

Începînd cu anul 1999, din Republica Moldova pe teritoriul Rusiei au fost evacuate 59 de eșaloane cu muniții și patrimoniu militar, 42 dintre care în 2003, cînd între Chișinău și Tiraspol erau purtate negocieri active privind reglementarea și au apărut perspective reale de soluționare a conflictului transnistrean. Însă eșecul semnării Memorandumului Kozak a înrăutățit brusc relațiile dintre părțile negociatoare, fapt ce a oferit Moscovei posibilitatea de a sista evacuarea.

Drept motiv pentru aceasta a servit blocarea de către autoritățile tiraspolene a evacuării patrimoniului militar și munițiilor rusești din regiune. În jurul depozitelor GOTR, la Cobasna administrația transnistreană a instalat atunci posturi înarmate, iar pe calea ferată ce ducea spre depozit au fost instalate blocuri de beton. Președintele de atunci al Sovietului Suprem al nerecunoscutei RMN, Grigori Maracuța, a explicat poziția Tiraspolului prin faptul că Rusia nu-și îndeplinește obligațiile de achitare a compensațiilor Transnistriei pentru evacuarea munițiilor și armamentului. Doar în luna martie 2004, sub formă de excepție, autoritățile transnistrene au permis retragerea a unui tren cu armament.

Experții moldoveni spuneau atunci că Tiraspolul acționează de comun acord cu Moscova, care era interesată în menținerea prezenței sale militare în regiune. Reprezentanții oficiali ai FR, la rîndul lor, declarau că în condițiile unei confruntări dure este greu de asigurat finalizarea sigură și, cel mai important, în siguranță a retragerii munițiilor din Transnistria.

În prezent „confruntarea dură dintre părți” s-a schimbat cu o confruntare globală dură în această regiune. Totodată, Chișinăul și Kievul și-au intensificat presiunea asupra Transnistriei, fapt ce permite Moscovei să nu grăbească evacuarea, invocînd diferite pericole reale pentru încărcătura militară în timpul transportării acesteia pe teritoriul Ucrainei, precum și pericole reale pentru conaționalii ei din Transnistria. Totodată, din punct de vedere obiectiv, pentru Rusia nu este oportună evacuarea bazei sale militare de pe malul stîng al Nistrului, în condițiile cînd în această regiune (România, Moldova și Ucraina) „pătrund în mod concertat” americanii și, în contradicție cu înțelegerile anterioare, sînt create baze militare ale NATO – în România (oficial) și în Ucraina (neoficial).

Așadar, go home?

Deși în ultima jumătate de an, Chișinăul ”încălzește” subiectul prezenței militare ruse în Transnistria, experții se îndoiesc de sinceritatea autorităților în această problemă. În opinia analiștilor Valeriu Ostalep și Igor Boțan, Chișinăul are nevoie în prezent nu atît de retragerea trupelor ruse din regiune (în caz contrar autoritățile moldovene ar fi acționat prin alte metode), cît de crearea unei îngrijorări în presă pentru a cîștiga anumite poziții înaintea alegerilor parlamentare.

„Sînt doar niște declarații politice. Dacă Chișinăul ar fi avut intenții serioase, atunci adresarea către ONU privind retragerea trupelor ruse ar fi fost însoțită de o strategie și un plan de acțiuni, a menţionat Igor Boțan. Să zicem că cerințele Chișinăului privind examinarea problemei prezenței trupelor ruse pe teritoriul RM totuși va ajunge pe ordinea de zi a Adunării Generale a ONU și raportorul va fi întrebat – în cazul în care vor fi retrase forțele armate, ce se va întîmpla cu munițiile? La această întrebare nu există răspuns. Și, deși dl Sîrbu a încercat să mă convingă că autoritățile au elaborat o strategi de soluționare a problemei transnistrene, nimeni nu a văzut acest document”.

Adică, autoritățile nu au un plan de acțiuni real, coordonat cu toate părțile. În varianta soluționării forțate a problemei transnistrene Igor Boțan nu crede. „Moldova din dreapta Nistrului pur și simplu nu dispune de asemenea resurse – nici militare, nici financiare, nici umane. Dacă acum va fi anunțată mobilizarea, cine va alegra să lupte? Da, în 1992 au mers, dar acela era un an deosebit – nu era migrația în masă, oamenii erau acasă și plini de așteptări că pe timpul independenței și democrației va fi mai bine. Acum sînt alte timpuri”. Iar, deoarece Chișinăul nu are ce propune Tiraspolului și mediatorilor, înseamnă că prin declarațiile sale privind „retragerea imediată, necondiționată, ordonată și completă a trupelor militare străine de pe teritoriul național al RM” autoritățile urmăresc alte scopuri decît reglementarea conflictului transnistrean.

Igor Boțan consideră că toate acestea constituie elemente ale jocului electoral îndreptat spre divizarea și polarizarea opiniei publice: „Ca oamenii să vadă că Partidul Democrat este o forță europeană reală, care pledează împotriva prezenței militare a Rusiei și vrea să ducă Moldova în spațiul european. Pe fundalul ei, membrii Partidului Socialiștilor sînt niște «patrioți», care pledează pentru apropierea de Rusia și împotriva aflării Moldovei pe orbita NATO. Eu cred că, într-o măsură oarecare, aceste două formațiuni politice acționează în comun inclusiv pentru că după ce au modificat împreună sistemul electoral, pentru ele este extrem de important să se separe în mod public”.

Potrivit directorului Institutului de Studii Diplomatice, Politice și Securitate, fostului viceministru de externe Valeriu Ostalep, adresarea oficială a Chișinăului la ONU privind prezența militarilor FR pe teritoriul Moldovei este „praf în ochi în ajunul alegerilor parlamentare, cînd autorii adresării știu că, din punct de vedere practic, aceasta nu are niciun sens”.

Astfel, democrații, în primul rînd, sustrag atenția societății de la problemele stringente, iar în al doilea rînd, încearcă să cîștige electoratul de dreapta. „Dar unde să se poziționeze Partidul Democrat în cadrul campaniei electorale? Pe eșichierul de stînga ei nu au ce căuta, iar noțiunea de centru în Republica Moldova pur și simplu nu există. Rămîne eșichierul de dreapta. Dar cum să-l cucerească? Relațiile cu Uniunea Europeană sînt, practic, înghețate, deși acest lucru se ascunde minuțios. Să se laude cu realizări concrete nu e posibil. Le rămîne, ca întotdeauna, să joase cartea antirusească”, spune ex-ministrul de externe.

Potrivit lui, o posibilitate reală pentru evacuarea trupelor ruse din regiunea Transnistreană ar exista doar în următoarele condiții:

  1. Relații foarte serioase și pozitive cu conducerea nerecunoscutei RMN;
  2. Liderii din dreapta Nistrului se bucură de încrederea Tiraspolului;
  3. O discuție directă cu Putin cu probe ce ar demonstra inclusiv primele două puncte;
  4. O viziune complexă a soluționării problemei transnistrene, inclusiv cine va garanta implementarea înțelegerilor atinse.

Dar noi înțelegem cu toții că la etapa actuală niciunul dintre aceste puncte nu poate fi îndeplinit, de aceea nu se poate vorbi despre o evacuare reală a trupelor ruse, spune Valeriu Ostalep. Apropo, dacă în 2003 Chișinăul nu ar fi refuzat, sub presiunea americanilor, să semneze „Memorandumul Kozak”, atunci autoritățile moldovene nu ar fi fost nevoite acum să apeleze la ONU, cerînd evacuarea trupelor ruse, iar Republica Moldova ar fi fost un stat unit.

Punctul 18 al Memorandumului Kozak stipula „amplasarea pe teritoriul viitoarei Federații, la etapa de tranziție, pînă la demilitarizarea completă a statului, dar nu mai tîrziu de 2020, a forțelor de pacificare ale Federației Ruse, cu un efectiv de 2000 de persoane, fără tehnică militară și armament”.

Acest termen – 2020 – era o cedare din partea Transnistriei, care insista asupra menținerii contingentului pe teritoriul său pentru 49 de ani. Dar anume acest lucru – menținerea prezenței militare a FR nu dorea Occidentul. Drept consecință, Memorandumul Kozak nu a mai fost semnat, iar în actualele condiții geopolitice și pe fundalul deschiderii bazelor militare în România și Ucraina, Federația Rusă cu atît mai mult nu-și va scoate militarii din această regiune.

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ce părere aveți despre inițiativa președintelui Franței, Emmanuel Macron, de a deschide în următoarele luni o misiune permanentă de apărare la Chișinău?