X 
Transnistria stiri: 1405
Eurovision stiri: 504

Serghei Lazo: de ce a fost ars în focarul unei locomotive eroul războiului civil

19 aug. 2017,, 18:30   Externe
11949 1

Serghei Lazo nu întîmplător este numit uneori Don Quijote al revoluției.

El a renunțat la proveniența sa, de toate ce i s-au insuflat în copilărie, a luptat și a murit la vîrsta de douăzeci și șase de ani peste mări și țări – totul pentru idealuri.

Doar idealurile l-au putut determina pe un nobil, ofițer ar Armatei Imperiale, cu studii bune, să se avînte în bezna activității revoluționare.

Pînă la revoluție

Serghei Lazo s-a născut în anul 1894 în Basarabia, într-o familie de moșieri moldoveni. Pînă la revoluție a studiat la Universitatea Tehnologică din Sankt Petersburg, la Universitatea de la Moscova. Din copilărie se remarca pin maximalism extrem și tendința spre dreptate, de aceea nu e de mirare că în anii de studenție a fost membru la diverse cercuri revoluționare, ce erau mai mult decît suficiente în mediul universitar.


În iulie 1916 Serghei Lazo a fost înrolat în armata țaristă, iar în decembrie a aceluiași an, sublocotenentul Lazo a fost trimis în regimentul 15 de infanterie de rezervă, dislocat la Krasnoiarsk. Aici Lazo s-a apropiat de ocnași, a aderat la partidul socialiștilor revoluționari (eseri) și a început să facă, printre soldați, propagandă împotriva războiului.

În martie 1917, la Krasnoiarsk a ajuns vestea despre revoluția din februarie de la Sankt Petersburg. Ostașii din campania a 4 a regimentului de infanterie au adoptat o decizie la adunarea generală de a-l înlătura din funcția de locotenent pe Smirnov, care a declarat credință jurămîntului și a propus să fie ales comandant Lazo. În iunie Consiliul de la Krasnoiarsk l-a delegat pe Lazo la Petrograd la primul congres al muncitorilor și deputaților militari. În cadrul congresului, Lazo a fost profund impresionat de cuvîntarea lui Lenin, ideile conducătorului proletariatului internațional i s-au părut și mai radicale și deci și mai atractive pentru el decît ideile eserilor. Serghei Lazo a aderat la bolșevici.

În anii războiului civil

La finele anului 1917, la Irkutsk, Omsk, alte orașe din Siberia, a fost instaurată puterea sovietică, iar Lazo a participat nemijlocit. Însă în toamna anului 1918 puterea sovietică în Siberia a căzut și a fost instaurată dictatura amiralului Kolceak. Partidul bolșevicilor se retrage în ilegalitate.

Serghei Lazo devine membru al comitetului regional de rezistență din Orientul Îndepărtat al RKP (b), conduce un detașament de partizani în Primorie.

Detașamentul lui Lazo, ca și majoritatea detașamentelor de partizani de pe timpul războiului civil, era foarte colorat. În mare parte consta din proletariat sărac, adică din plebei, precum și din pușcăriași din Cita, eliberați de bolșevici cu condiția că vor lupta pentru revoluția mondială.

Totodată, în detașament erau și două femei comisar. Una dintre ele era o fostă gimnazistă, fiica guvernatorului din Zabaikalie, o anarhistă convinsă. Ea comunica cu pușcăriași în argoul lor și stăpînea foarte bine un Mauser enorm. A doua – Olga Grabenko – era o tînără ucraineancă foarte frumoasă. Lazo a avut o relație cu ea, care s-a încheiat cu căsătoria. Tinerii și-au petrecut luna de miere, încercînd să iasă din încercuire.

Arestarea

În 1920 guvernul lui Kolceak a căzut. Partizanii au decis că a venit momentul să-l demită pe reprezentantul lui Kolceak la Vladivostok generalul Rozanov. Și Lazo a purces la realizarea ideii.

Pe 31 ianuarie 1920, partizanii, care numărau cîteva sute, au cucerit orașul, ocupînd în primul rînd gara, poșta și telegraful. Rozanov a evadat din Vladivostok. Însă Lazo nu a luat în considerație faptul că Vladivostokul era ocupat de intervenții japonezi. Aceștia au urmărit calm evenimentele o perioadă de timp, însă, după incidentul de la Nikolaevsk, cînd partizanii și anarhiștii au incendiat orașul Nikolaevsk și au distrus garnizoana niponă de acolo, japonezii au trecut la acțiuni.

Lazo a fost arestat în clădirea serviciilor speciale ale lui Kolceak. Împreună cu el au fost arestați alți doi participanți activi ai rezistenței – Sibirțev și Luțki. Ei au fost ținuți cîteva zile în această clădire. Olga Lazo își căita soțul, însă japonezii nu i-au spus unde se află el.

Misterul morții

Potrivit versiunii din manuale, japonezii i-au transmis pe Lazo, Sibirțev și Luțki cazacilor albi, care, după ce i-au torturat, l-au ars de viu pe Lazo în focarul locomotivei, iar adepții lui au fost împușcați și apoi arși. Despre asta ar fi relatat un mașinist anonim, care a văzut cum japonezii le-au transmis cazacilor trei saci, la stația Rujino sau la Muraviovo-Amursk (în prezent stația Lazo). Însă această informație este credibilă cu greu din două motive. Primul. De ce japonezii i-ar transmite pe arestați cazacilor, transportîndu-i la o așa distanță de Vladivostok? În al doilea rînd, gura focarului este prea mică ca să încapă un om. Credem că o asemenea moarte strașnică pentru Lazo nu este decît o legendă.

Încă în 1920 jurnalistul italian Clempasco, angajatul ziarului „Japan Chronicle”, a transmis o știre despre faptul că Lazo a fost împușcat pe capul Egerșeld, la Vladivostok, iar cadavrul lui a fost ars. Deoarece Clempasco era nu doar jurnalist, dar și angajat al serviciilor speciale și comunica cu soldații japonezi, aceste date au un grad sporit de certitudine.

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Cum evaluați decizia de a indexa pensiile cu 6% începînd cu 1 aprilie?