Dezvăluiri emoționante ale unui fost președinte al RM

Ex-Președintele R.Moldova, Petru Lucinschi, a vorbit despre cum a întîlnit-o pe aleasa sa, Antonina, dar și cum a fost nunta lor.

„Aveam 24 de ani şi eram lider al organizaţiei de tineret la Bălţi. Atunci tinerii se căsătoreau mai devreme. Prietenii mă cam tachinau cu întrebări de genul: Cînd te căsătoreşti? Cine este ea? Ce mai aştepţi? Dar la acel moment nu aveam o relaţie de dragoste. Şi cum lucrurile importante se întîmplă atunci când cel mai puţin te aştepţi, totul s-a schimbat în timpul Forumului de tineret din URSS, organizat la o bază de odihnă de lîngă Moscova. Nu prea vroiam să merg, dar funcţia mă obliga s-o fac. Era un noiembrie foarte geros. În una din seri am mers la un spectacol la Teatrul Bolşoi. Stînd la coadă după bilete, privirea mi s-a oprit asupra unei fete. Era Antonina. O rusoaică frumoasă, cu rădăcini georgiene, care reprezenta Ceceno-Inguşetia la întrunirea tinerilor. Zece zile au fost de ajuns ca să ne îndrăgostim. Apoi ea a plecat… După zece zile de vis, m-am întors la Bălţi cu dorul încolţit în piept. Mă copleşise acest sentiment, fără să-l fi aşteptat sau chemat. Idila noastră a continuat în scrisori de dragoste”, a povestit Lucinschi, pentru Revista Nunta by Aura, mărturisind că regretă dispariția scrisorilor de dragoste, scrise cu cerneală.

„Ne scriam în fiecare zi, iar de Revelion am invitat-o în Moldova. Pe 30 decembrie, cînd trebuia să vină cu trenul la Ocniţa, după cum ne înţelesesem, am primit o telegramă: „Întîlneşte-mă la Odesa!”. Era ceaţă, drumul – impracticabil. Nimeni nu vroia barem să audă, dar mite să se aventureze într-o călătorie atît de lungă. Un şef bun mi-a dat în cele din urmă o maşină, un ZIM, dar era clar că nu voi ajunge la timp. Am rugat un prieten, părinţii căruia locuiau în Odesa să le expedieze o telegramă: „Întâlniţi trenul cutare, vagonul cutare, Tonia, blondă.” Mama, sora şi fratele lui au mers la gară şi au găsit-o pe Tonia tocmai în momentul în care căuta să-şi ia bilet de cale întoarsă”, a mai povestit fostul Președinte.

Petru Lucinschi a spus că Odesa a fost o peripeție cu final fericit. „Da, a fost o peripeţie cu final fericit. Am luat-o pe Tonia la Bălţi, am petrecut Revelionul şi… am decis să fim împreună toată viaţa. Rămînea de rezolvat problema plecării ei de la serviciu, din Groznâi. Nu era ceva atît de simplu pe atunci, trebuia să invoci un motiv destul de serios. Mai serios decât căsătoria ce putea fi? Zis şi făcut! Şefa de la Starea Civilă ne-a intrat în situaţie şi i-a aplicat Antoninei în acte ştampila „căsătorită pe 3.01.1965”. Iar la sfîrşitul lunii, pe 30 ianuarie, cînd de fapt am făcut nunta, în paşaportul miresei mele s-a adăugat un zero lîngă cifra 3, iar în paşaportul meu – ştampila „căsătorit”, a dezvăluit el.

Ex-Președintele a spus că nunta a fost ca o conferinţă, în ospătăria Casei Ofiţerilor din Bălţi. „Înregistrarea căsătoriei a avut loc într-o sală, masa festivă – în alta. Mai în glumă, mai în serios, a început totul cu statistică, de genul la nuntă sînt prezenţi atîţia bărbați, cu atîtea femei, „x” holtei şi „y” fete, atîţia cu studii superioare şi alţi cîţiva – fără, cu prezentarea tuturor în parte, cu replici hazlii la fiecare categorie menţionată. A fost foarte interesant, ţinînd cont de faptul că 90% dintre invitați erau tineri”, a povestit Lucinschi, precizînd că a fost o nuntă comsomolistă – fără naşi și nici bani nu s-au strîns.

Petru și Antonina Lucinschi s-au cununat mult mai tîrziu. „Ne-am cununat, atunci cînd Antonina s-a îmbolnăvit. Copiii au fost botezaţi la bunici, dar noi ne-am cununat după anul 2000”, a precizat ex-șeful statului.