În ultimul timp tot mai mulţi părinţi refuză să-şi vaccineze copiii. În limbaj oficial, se reduce nivelul de imunizare a populaţiei.
Mai mult, acest fenomen ia amploare nu doar în Moldova. Printre adversarii vaccinării este şi preşedintele SUA, Donald Trump. De ce oamenii se tem de vaccinuri? Am încercat să ascultăm opiniile „pro” şi „contra” vaccinării.
Ce vaccinuri primim
În Moldova se desfăşoară al cincilea Program naţional de imunizare (2016-2020), aprobat de Guvern. În anexa acesteia se află calendarul imunizărilor în RM în această perioadă. Maturii sînt vaccinaţi doar împotriva difteriei şi a tetanosului (ADSM), iar copiii – contra a 12 infecţii – hepatită virală B, tuberculoză (BCG), poliomielită, infecţie cu rotavirus, Haemophilus influenza b (Hib), pneumococ, tuse convulsivă-difterie-tetanos (DPT), diftero-tetanos (DT) și rujeolă-oreion-rubeola (ROR).
Nou-născuţii din Moldova primesc primul vaccin în prima zi de viaţă – împotriva hepatitei B. Tot la maternitate sînt vaccinaţi şi de tuberculoză. Iar mai departe – după orarul stabilit – la două luni de viaţă, patru, şase, 12 luni, 22-24 luni, 6-7 ani şi 15-16 ani. Totodată, se recomandă, inclusiv contra plată, imunizarea fetelor de la vîrsta de 12 ani contra virusului papiloma, cîte două doze la un interval de şase luni, şi a membrilor familiei şi persoanelor care îngrijesc nou-născuţi şi bebeluşi - contra gripei, meningitei, vărsatului de vînt, hepatitei A, tusei convulsive cu componentă acelulară.
Cum e în alte ţări
În Germania planul de imunizare este elaborat de comisia pentru vaccinuri a Institutului „Robert Koch”. Dacă în primele luni de viaţă copilul e sănătos, atunci primul vaccin i se administrează în a noua săptămînă, concomitent împotriva a şase infecţii – difterie, hepatita B, Hib, tuse convulsivă, poliomielită şi tetanos. Pînă la şase luni se fac trei vaccinări, a patra – la doi ani. De la 11 luni se administrează vaccinul ROR, cu intervale de patru-şase săptămîni. Acest vaccin îl primesc 90% dintre copiii din Germania. Fetelor cu vîrste de 12-17 ani li se recomandă vaccinul împotriva virusului papiloma uman (HPV). Obligatoriu, împotriva gripei – copiilor cu bronşită cronică, dereglări ale schimbului de substanţe, maladii cardiovasculare şi renale (de la vîrsta de şase luni) şi gravidelor, începînd cu trimestrul doi.
Autorul acestui material a studiat calendarele de imunizare din diferite ţări. În general, peste tot se fac aceleaşi vaccinuri. Dar din această listă, în maternitate copiii sînt vaccinaţi doar în Israel (hepatita B) şi Polonia (hepatita B şi BCG), iar în celelalte – de le 2-3 luni. Doar în Franţa în prima lună este administrat BCG, dar se poate şi mai tîrziu. Adică, în alte ţări copiii nu sînt vaccinaţi în maternităţi, iar în Moldova – din prima zi de viaţă.
Profesorul virusolog Galina Cervonskaia, fiind membru al comisiei de etică a Dumei de Stat din RSFSR, a scris:
„Nicio maladie infecţioasă nu poate fi „lichidată” „doar cu ajutorul vaccinurilor”. Adică te vaccinezi şi vei fi în siguranţă pentru tine şi cei din jur. E puţin spus mit, este o utopie despre «fericirea generală» într-un paradis luminos fără infecţii, obţinută doar cu ajutorul vaccinurilor. Este oiluzie că toţi agenții patogeni vor fi învinşi, e suficient să-i vaccinăm pe «toţi la rînd», adică o problemă – o singură soluţie generează o abordare criminală faţă de această imixtiune medicală de profilaxie în natura omului. Însă anume acest sistem «din punct de vedere organizatoric», continuă să fie promovat de armata de medici şi funcţionari din domeniul sănătăţii, care sînt implicaţi într-un fel sau altul în vaccinare, dar nu în vaccinarea bazată pe imunologie. Apare o obsesie diabolică: fără vaccinuri copilul parcă nu e integru, deşi în realitate, totul e invers”.
În acest sens, este interesantă opinia imunologului rus, doctorului în ştiinţe medicale Galina Kiriliciova, care activează toată viaţa în cadrul laboratorului de imunitate naturală, se ocupă cu studierea preparatelor imunotrope – preparate ce influenţează asupra sistemului imunitar. Un loc aparte în cercetările ei îl ocupă vaccinarea copiilor.
Potrivit ei, nou-născuţii au un sistem imunitar slab şi vaccinarea lor este absolut inoportună, deoarece, dacă mama îl alăptează, atunci el dispune de protecţia maternă. De aceea, în multe ţări nou-născuţii nu sînt vaccinaţi. La vaccinare se reduce sensibilitatea la unele infecţii, dar sporeşte faţă de ceilalţi factori nefavorabil. În consecință poate apărea cancer, autism şi alte boli ale sistemului imunitar.
„Slăbirea imunității copiilor este un proces inventat, spune Galina Kiriliciova într-o intervenție televizată. El este îndreptat spre dezvoltarea unor copii slabi, bolnăvicioși, deci dependenți de medicamente. Noi am desfășurat un experiment pe două grupuri de șoareci. Un grup – de control – nu a primit vaccinuri, iar al doilea a primit. După aceasta, acționam asupra lor cu un factor nociv, de exemplu le introduceam toxine. Toți șoarecii care au fost vaccinați, sub influența dozelor mici de toxine, au murit. Iar în șoarecii din grupul de control au rămas vii. Scopul răspîndirii vaccinurilor este să ne facă ostatici ai firmelor farmaceutice și medico-biologice. În urma acțiunii vaccinurilor este distrus sistemul imunitar natural și noi nu mai putem trăi fără preparatele imunotrope.
Astăzi, în Rusia funcționează o lege ce le oferă părinților posibilitatea de a decide să facă sau nu vaccinuri copiilor lor. Deși în mediul medical există mereu dispute privind necesitatea obligativității imunizării sau nu, mulți cercetători insistă asupra alegerii benevole. Dacă va exista o vaccinare totală, atunci anume prin intermediul acesteia va putea fi efectuată mai ușor implantarea cipurilor. Acest mecanism este cel mai accesibil. Or, în multe țări copiii se nasc și imediat le sînt implantate cipuri”.
Benevol sau obligatoriu?
În Moldova, pe de o parte, vaccinarea este obligatorie, dar pe de alta poartă un caracter benevol. Dacă în maternitate mamele nu sînt întrebate cînd nou-născuților le sînt administrate vaccinuri, atunci, ulterior, este necesar acordul în scris sau refuzul acestora. Dar, potrivit Legii privind supravegherea de stat asupra sănătății publice, adoptată în 2009, „accesul copiilor în colective, instituțiile de învățămînt și cele curative este condiționat de prezența vaccinurilor”. În baza acestei legi, ministrul Educației de atunci, Maia Sandu, a emis ordinul controversat.
Apoi această chestiune a fost examinată de Curtea Constituțională, la care au apelat avocații parlamentari. Însă instanța a considerat că prevederea legii despre vaccinarea copiilor pentru frecventarea instituțiilor preșcolare nu contravine Constituției RM.
În multe țări obligativitatea vaccinării nu poartă un caracter strict, adică se poate refuza. „Iar în Belgia, pentru neprezentarea la vaccinare puteți primi citații la judecată, relata o mamă de acolo. Achiți amenda și oricum veți fi obligat să faceți vaccinul. Eu nu am vrut să-i fac vaccinurile fiului la două luni, intenționam să aștept pînă mai aproape de un an. Iar cînd copilul a împlinit trei luni, a venit poliția cu avertizarea, iar la cinci luni am primit citație în instanță și imediat am mers la medic. Cînd am făcut ultimul vaccin la 15 luni, ni s-a eliberat certificatul că copilul a fost vaccinat împotriva poliomielitei și l-am dus la oficiul stării civile”.
Directorul Centrului Național de Sănătate Publică (CNSP), Iurie Pînzaru, a comunicat că în Franța a fost adoptată recent o lege care permite aplicarea amenzilor de pînă la 30 de mii de euro pentru refuzul imunizării. Adepții acțiunii antivaccinuri au apelat la Curtea Constituțională, pentru că acolo, conform legii, părinții sînt obligați să-și imunizeze copiii pînă a merge la grădiniță sau școală. Iar Curtea Constituțională a declarat această prevedere. Mai mult, instanța a stabilit o amendă de 30 de mii de euro, iar în unele cazuri va fi examinată posibilitatea de retragere a drepturilor părintești.
Care este situația privind maladiile infecțioase
În Programul național de imunizare se arată: „Sub influența propagandei antivaccinuri, care a căpătat amploare în țară, începînd cu anul 2009, se observă o tendință de reducere a nivelului de imunizare de la 95-98% în 2003-2008 pînă la 90-92% în 2015, acesta fiind mai jos în municipii, precum și în stînga Nistrului (80-90%)”.
Vicedirectorul pentru supravegherea maladiilor infecțioase din cadrul CNSP Nicolai Furtună consideră că, din cauza unor ambiții sau confuziilor părinților, mulți copii rămîn cu handicap.
- Priviți ce se întîmplă în România cu rujeola pe fundalul scăderii nivelului de imunizare, pornind de la considerente religioase, prostie și speculații, spune interlocutorul. Rujeola a fost adusă, inițial s-a răspîndit printre cei nevaccinați, iar ulterior printre cei vaccinați. Printre aceștia sînt deja 3 mii de cazuri, dintre care 17 cazuri de deces al copiilor. Mi se pare că e un păcat, avînd un instrument atît de bun și ieftin ca vaccinul, să admiți ca în secolul XXI copiii să moară din cauza unor ambiții ale părinților.
Eu, în principiu, sînt de acord cu autoritățile franceze, cînd ei discută posibilitatea retragerii drepturilor părintești, pentru că îngrijirea copilului prevede și responsabilitatea pentru starea lui de sănătate. De exemplu, dacă copilul se îmbolnăvește de poliomielită, aceasta înseamnă pentru el aflarea în scaunul cu rotile sau deces. Consecințele rujeolei pot fi și pneumonia, și meningita, și encefalita, și otita, și alte complicații, ce pot lăsa sechele pe viață. Parotidită epidemică (oreionul) poate provoca sterilitatea la bărbați. Mama care era împotriva vaccinării băiatului său nu va avea nepoți. Oamenii trebuie să înțeleagă acest lucru.
Prin implementarea programelor anterioare, noi am urmărit, în primul rînd, ca în Moldova să fie certificată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) ca o țară liberă de poliomielită. La noi, pe parcursul multor ani nu sînt înregistrate cazuri de îmbolnăvire cu această maladie, provocată de poliovirusul sălbatic, datorită acoperirii ample. În al doilea rînd, noi urmărim eliminarea rujeolei și rubeolei în regiune. Prima infecție lichidată pe globul pămîntesc este variola naturală (în decembrie 1977 OMS a anunțat despre aceasta). A doua infecție – poliomielita, urmată de eliminarea rujeolei și rubeolei.
În anii 1990, în Moldova erau înregistrate cîte 1000 de cazuri de hepatita B doar printre copii. Printre copiii de pînă la doi ani, era cîte un caz de hepatită în anii 2008-2010, iar în anii anteriori – cîte 3 cazuri din acest grup. Printre copiii de la 3 pînă la 6 ani – cîte un caz în 2010 și de atunci în acest grup nu au fost înregistrate maladii, datorită vaccinurilor. Împotriva hepatitei B sînt vaccinați în mod obligatoriu toți copiii.
Ce situație am avut, de exemplu, cu rujeola. Pînă în 2002 noi nu vaccinam împotriva acestei maladii. În 2002 erau 171,7 cazuri la 100 de mii de populație. În același an am introdus în programul de imunizare vaccinul împotriva rujeolei și rubeolei și am desfășurat o amplă campanie de vaccinare. Nivelul a scăzut treptat, iar timp de cîțiva ani noi nu avem cazuri de îmbolnăvire cu această maladie. Dacă pe parcursul cîtorva ani avem zero cazuri de rujeolă, atunci reiese că 10 cazuri deja e mult, pentru că nu e posibil doar un caz de rujeolă, ca și de variolă, deoarece acestea sînt infecții foarte contagioase. Dacă există un caz și oameni nevaccinați, atunci el se răspîndește rapid, ceea ce s-a și întîmplat în România și se întîmplă în Ucraina.
În 2012 noi am introdus vaccinul împotriva infecției cu rotavirus. Noi am început supravegherea acestei infecții în iulie 2008, cînd a fost introdusă monitorizarea de laborator. Acum sînt 200 de cazuri pe an și acestea printre cei nevaccinați.
În 1995 au fost 418 cazuri de difterie. Începînd cu anul 2002, noi înregistrăm zero cazuri. În 2002 existau multe cazuri de rujeolă și rubeolă. Împotriva lor se face un vaccin combinat împotriva variolei, rujeolei și parotiditei epidemice. În 2005 au fost șase cazuri, în 2006 – 34, în 2007 – 10, în 2008-2011 nu a fost niciun caz. În 2012 – 11 cazuri, în 2013 – 27, în special în Transnistria. În 2014 – două cazuri, dintre care unul din afară și s-a îmbolnăvit fratele nevaccinat al persoanei bolnave. În 2015-2016 și începutul anului 2017 nu sînt cazuri de variolă.
Noi am calculat că în fiecare an, datorită vaccinării, noi prevenim circa 43 de mii de cazuri de îmbolnăviri cu aceste infecții și pînă la 350 de cazuri de deces printre copii. La un nivel jos de imunizare, morbiditatea este înaltă, însă imediat ce crește imunizarea, scade și nivelul de îmbolnăvire. Și invers. Un focar de difterie a existat, deoarece imunizarea a scăzut pînă la 70%. Cei bolnavi (gastarbeiterii) erau veniți din Rusia, unde la fel a fost un nivel jos de imunizare. Și doar după o campanie de vaccinare și atingerea unui nivel de vaccinare de 95% printre maturi, nivelul morbidității a scăzut. Însă mă îngrijorează faptul că în ultimii ani avem o tendință de scădere a imunizării, spune Nicolae Furtună.
De ce oamenii renunță la vaccinuri
Mulți de tem de complicațiile cauzate de vaccinuri. La întrebarea – care este ponderea complicațiilor după vaccinuri în Moldova, Furtună a răspuns că noi avem doar reacții ușoare – de exemplu febră, convulsii, care dispar în 12-24 de ore – de regulă, după componenta tusei convulsive. Celelalte vaccinuri – rotavirus, poliomielită, hepatită – fără reacții nedorite. Iar referitor la celelalte reacții, noi avem indicatori buni în regiune. În Moldova nu există cazuri grave.
Însă există și o altă realitate, neoficială. Sînt copii care, potrivit afirmațiilor părinților, au devenit invalizi după vaccinarea cu ROR (rujeolă-oreion-rubeolă). Ei povestesc același lucru ca și părinții copiilor din SUA afectați de același vaccin – MMR (measles, mumps, rubella – rujeolă, oreion, rubeolă).
Adăuga comentariu