X 
Transnistria stiri: 1406
Eurovision stiri: 504

Acuzația de plagiat ca mijloc de promovare personală

23 ian. 2017,, 08:45   Politică
13673 5

Ion Munteanu

Luna trecută, portalul NOI.md a publicat un articol despre faptul cum businessmanul și, prin cumul, primarul Ilan Șor, prin firmele controlate de el, pe parcursul ultimilor 10 ani, a intrat în posesia patrimoniului sindicatelor sovietice la un preț derizoriu.


Articolul a avut o mare rezonanță socială, a fost discutat activ pe rețelele de socializare și alte resurse de internet. Însă oricît de straniu ar suna, au apărut persoane care au dorit să-și atribuie dreptul exclusiv la publicarea informației despre implicarea lui Șor în înstrăinarea averii sindicatelor și în schemele aplicate.

Este remarcabil faptul că oponenții au preferat lupta exclusiv online. În pofida intențiilor anunțate, luna trecută, pe adresa redacției nu a parvenit niciun mesaj oficial – nici prin telefon, nici în formă scrisă, nici prin email. Iar asta are o explicație destul de logică: nu poți interzice spre publicare ceea ce nu-ți aparține.

Pe de altă parte, este evident că scopul acestei campanii nu consta în stabilirea adevărului. Deseori acuzațiile de plagiat sînt doar o metodă de promovare a propriilor creații și un fel de acțiune de PR.

Plan „artificial”

Tema plagiatului în literatură, jurnalism, domeniul științific nu este nouă. Unii critici susțin că toate creațiile în aceste domenii, într-un fel sau altul, sînt construite pe inspirații, citate, prelucrări. În sprijinul acestei teze controversate, de regulă, sînt aduse un șir de exemple din istorie, cînd mulți scriitori și poeți consacrați au fost acuzați de plagiat.

De-a lungul veacurilor, această problemă a purtat un caracter etic și doar în ultimele decenii problema a căpătat un caracter juridic. În prezent, practic în toate țările sînt în vigoare legi ce interzic atribuirea drepturilor de autor. În RM asemenea prevederi sînt în Codul penal și Codul contravențional, iar pedeapsa variază în funcție de mărimea daunei cauzate autorului sau altui deținător de drept.

În prezent, în Moldova și peste hotare, drept plagiat este considerată utilizarea ilegală sub numele propriu al unei creații străine, complet sau parțial, fără indicarea sursei de inspirație. Un semn obligatoriu al acestui fenomen este atribuirea calității de autor. Plagiatul nu trebuie confundat cu continuitatea ideologică, dezvoltarea sau interpretarea operelor. Fenomenul de plagiat poate fi recunoscut doar în instanță.

Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe atribuie obiectelor dreptului de autor creații și părți din ele, dar nu elemente separate ale creației. Dacă ar fi fost altfel, atunci ar fi trebuit condamnați de plagiat o mulțime de scriitori, savanți și jurnaliști ale căror lucrări, într-un fel sau altul, au lucruri comune. Cu alte cuvinte, legea apără nu ideile, ci o anumită formă de exprimare a lor – adică în ce mod și în ce limbaj este redat subiectul.

În țările dezvoltate plîngerile privind plagiatul sînt privite sceptic, deoarece în multe cazuri „acuzatorii” operează cu date neconfirmate, transformînd intenționat pretențiile lor în scandaluri. În realitate, deseori, acuzațiile de plagiat sînt doar o metodă de promovare a propriilor creații și un PR personal. O anumită asemănare a operelor, uneori este privită nu doar drept o posibilitate de a face publicitate, dar și o metodă de a cîștiga bani.

Nu trebuie să uităm că legislația privind protecția drepturilor de autor poate fi utilizată ca un mijloc al concurenței neloiale. Totodată, sînt cunoscute exemple ale înțelegerii prealabile dintre autori – în unele cercuri acesta este un fenomen destul de răspîndit. În asemenea situații, instanțele europene, de regulă, califică reclamațiile drept o cauză „artificială”, obligîndu-i pe reclamați să achite cheltuielile de judecată.

Un scandal de proporții a avut loc în 2010

La cîteva zile de la apariția articolului pe tema înstrăinării averii sindicatelor, președinta Centrului de Investigații Jurnalistice, Cornelia Cozonac, a plasat pe pagina sa de pe o rețea de socializare o postare cu acuzații de plagiat. În opinia ei, textul articolului de pe site-ul NOI.md în mare parte repetă informația publicată anterior în materialele Centrului. Chiar și parcurgerea sumară a detaliilor acestui litigiu trezește multe întrebări privind temeiul pretențiilor enunțate și a tentativelor de a-și atribui exclusivitatea unei informații publicate, de interes public.

În replică, redacția NOI.md a explicat că la pregătirea acestui articol au fost folosite o mulțime de materiale, inclusiv un șir de surse proprii. În special, autorul a utilizat informații de la conferința de presă organizată la Chișinău de foștii șefi ai pensiunii „Flora”, a Bazei de Odihnă „Nistru” din Vadul lui Vodă, a complexului sportiv „Iunosti” și conducerii Comitetului republican al angajaților din domeniul turistic și sanatorial. Evenimentul a avut loc în septembrie 2010, adică cu mult înainte de apariția materialelor Centrului de Investigații Jurnalistice privind averea sindicatelor.

De asemenea, Cornelia Cozonac a fost informată că articolul conținea de la bun început și conține informații despre investigațiile jurnalistice pe această temă – pentru ca cititorii să aibă posibilitatea de a se familiariza cu aceste materiale. Deoarece pe portalul informațional articolul este plasat concomitent în două limbi, în una dintre versiuni s-a pierdut linkul activ, însă această inexactitate tehnică a fost înlăturată în mod operativ.

În pofida explicațiilor oferite, lupta pe rețelele de socializare a continuat inclusiv pînă la cererea de a șterge articolul plasat pe NOI.md. Cornelia Cozonac a declarat că în cadrul conferinței de presă nu a fost menționat numele lui Șor, iar legătura cu el a fost depistată în cadrul investigației jurnalistice desfășurate de Centru. Potrivit ei, exclusivă este și informația privind creditele și detaliile tranzacțiilor. Însă aceste declarații doar au confirmat că pretențiile sînt neîntemeiate.




Pretenția asupra „exclusivității”

Anume pe Ilan Șor participanții la conferința de presă îl acuzau de toate, fapt confirmat de un șir de articole și știri de la acest eveniment. De exemplu, în unul dintre articole se comunică că obiectele sindicatelor „au fost procurate de concernul businessmanului Șor, ale cărui interese în cadrul tranzacțiilor erau reprezentate de fostul angajat al sindicatelor, fostul membru al Guvernului Valerian Cristea”. Ex-administratorii averii înstrăinate și conducătorii comitetului republican al angajaților din domeniul turistic și sanatorial au făcut publice multe detalii ale tranzacțiilor, precum și informația privind creditele obținute ulterior.

Spre deosebire de „acuzatori”, autorul a asistat personal la această conferință de presă, despre care se vorbește în articolul NOI.md, și a obținut comentarii exclusive de la persoanele menționate mai sus și din alte surse. Referitor la un șir de probleme, în articol sînt prezentate date mai ample și mai actuale decît cele din materialele Centrului de Investigații Jurnalistice.

Despre netemeinicia pretențiilor asupra „exclusivității” vorbește și faptul că în acea perioadă, în afara conferinței de presă, foștii administratori ai pensiunilor, bazelor de odihnă, complexului sportiv și ai altor obiecte au expediat mesaje Parlamentului, Guvernului și organelor de drept, în care erau expuse toate schemele de înstrăinare a averii sindicatelor în favoarea firmelor afiliate lui Ilan Șor.

Astfel, scandalul de amploare s-a iscat înainte ca Centrul de Investigații Jurnalistice să se intereseze de acest subiect. Reprezentanții acestei organizații cu siguranță au efectuat un anumit volum de lucru, fapt ce însă nu poate fi considerat drept motiv pentru atribuirea dreptului exclusiv asupra informației privind schemele de dobîndire a averii sindicatelor, o mare parte dintre care deja au fost dezvăluite în cadrul conferinței de presă și în mesajele publice către organele de stat.

Totodată, precum s-a constatat, materialele Centrului de Investigații Jurnalistice la fel nu indică sursa informației. Astfel, se vorbește despre interviul lui Șor, în care el îl menționa pe Valeriu Romanov drept unul dintre conducătorii proiectelor sale. Despre ce surse este vorba, cititorilor investigațiilor jurnalistice nu li s-a comunicat. Aceeași informație, apropo, a fost utilizată și în articolul NOI.md, dar deja cu trimiterea la ziarul „Evreiskoe mesteciko”, care l-a intervievat pe Șor.

Abordare neechilibrată

În această situație trezește un șir de întrebări poziția Consiliului de presă, care, imediat după adresarea Corneliei Cozonac, a publica pe platforma sa online – „Media forum” – o informație nedovedită, fără a solicita explicații de la redacția portalului, pentru a afla opinia părții opuse și a încerca să stabilească dacă acuzațiile de plagiat corespund realității. Totodată, nu a fost menționat cum anume a fost stabilită această circumstanță juridică și a fost dată aprecierea textului publicației, dacă a fost sau nu desfășurată expertiza prevăzută de lege și care au fost concluziile experților.

Este remarcabil faptul că în articolul de pe „Media Forum” au fost invocate fragmentele din articolele scrise de NOI.md și Centrului de Investigații Jurnalistice, care, se pare că în opinia reprezentanților platformei online, permit identificarea fragmentelor preluate. Însă în aceste fragmente informația este diferită, o mare parte din care lipsește în materialele Centrului de Investigații Jurnalistice. Detaliile tranzacției și schemele utilizate au fost făcute publice în cadrul conferinței de presă și au apărut pe Internet încă în 2010.

Toate acestea denotă cel puțin o abordare formală a problemei, lipsa dorinței de a clarifica situația și de a urma regulile ce presupun audierea ambelor părți. Totodată, este evidentă lipsa unei abordări echilibrate la examinarea unui litigiu și reglementarea insuficientă a relațiilor în cazul suspiciunii de încălcare a drepturilor de autor în domeniul jurnalisticii. Instruind jurnaliștii să aibă o abordare profesionistă, ce presupune cunoașterea opiniei ambelor părți ale conflictului, organele de autocontrol al presei în unele cazuri singure „uită” să urmeze aceste principii.

În activitatea sa, redacția NOI.md respectă principiile unei politici editoriale inovative și independente, de stimulare a unui sistem activ și informat al relațiilor sociale și vieții sociale, precum și posibilitatea de exprimare a varietății de idei, puncte de opinie într-un cadru legal. În acest context, redacția nu poate fi de acord cu tentativele de limitare a drepturilor presei la libertatea răspîndirii informației, analiza critică a autorităților și figurilor publice, informarea cititorilor despre încălcarea legii, în special cînd este vorba despre subiectele de o importanță socială înaltă.

„Problema necesită o examinare minuțioasă”


Comentariul Serviciului juridic al NOI.md

În ultimul timp, în Moldova este tot mai des abordată problema privind preluările excesive în presă, care deseori degenerează în plagiat sau, vorbind în limbaj juridic, în utilizarea ilegală a materialelor fără linkuri, fără permisiunea autorului, fără remunerarea ce i se convine în asemenea cazuri. Această problemă trebuie examinată minuțios, deoarece criteriile sînt destul de neclare, iar limita dintre încălcarea dreptului de autor și utilizarea onestă este foarte fină și subiectivă.

Parametrii normativi cuantificați, care permit să vorbim despre prezența sau lipsa semnelor de plagiat, în Moldova nu sînt stabiliți. Legal nu este stabilit nici numărul de cuvinte sau rînduri preluate, nici raportul procentual dintre fragment și textul complet ce ar putea fi utilizat legal. Acești parametri nu sînt stabiliți nici de practica judiciară, deoarece această chestiune este examinată mai mult la nivelul societății civile decît în ședințele de judecată.

Principala problemă privind plagiatul constă nu doar în imperfecțiunea reglementării juridice, dar și în caracterul abstract al acestei categorii. Noțiunea de plagiat nu are un conținut determinat, iar în cazuri concrete nu întotdeauna acesta poate fi separat de alte noțiuni conexe: imitare, preluare și alte cazuri de asemănare. Nu se blamează preluarea procedeului, gîndului, stilului, subiectului… Totodată, chiar și fragmentele identice de text ar putea să nu fie plagiat, dar o particularitate a genului, inclusiv a investigației jurnalistice.

Există un număr mare de tipare ce pot fi întîlnite în multe articole jurnalistice. Dacă în publicație într-adevăr au fost folosite fragmente de texte străine, ce se deosebesc prin originalitate și care au un stil de autor, atunci asemenea preluări pot fi depistate în fiecare caz concret doar printr-o expertiză. Totodată, sînt luate în calcul semne precum construcția expresiilor autorului, stilul de prezentare a materialului etc. În asemenea cazuri controversate nu este suficientă declarația „victimei” și așa-zisa concluzie a experților, ce nu corespunde cu cerințele înaintate față de expertize, ci sînt necesare dovezi obiective.

În alte situații, acuzațiile publice privind atribuirea drepturilor de autor (iar aceasta, în esență, este o acuzație de săvîrșirea unei contravenții, pedepsite în mod administrativ sau penal) pot fi calificate drept temei pentru înaintarea unei acțiuni civile. În cadrul procesului, în special, se stabilește dacă acuzarea de plagiat este greșită sau falsă de la bun început (defăimare).

Dacă vorbim despre ideea investigației pe tema utilizării diferitor scheme de vînzare-cumpărare a patrimoniului sindicatelor, atunci ideile nu sînt creații, prin urmare pot fi utilizate liber. Chiar și fiind noi, ideile nu pot constitui obiectul protecției sau atribuirii. Sub protecție se află doar forma palpabilă a materializării ideii, dar nu ea însăși, indiferent în ce mod este prezentată această idee.
0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Cum evaluați decizia de a indexa pensiile cu 6% începînd cu 1 aprilie?