”Dreapta” incorectă și ”stînga” incorectă

”Dreapta” incorectă și ”stînga” incorectă
Xenia Florea
 
În politica moldovenească nu există centriști. Cîndva erau, dar, din cauza polarizării societății, deja demult s-au dizolvat sau au căzut într-o anabioză politică de durată. A rămas sau dreapta, sau stînga, de diferite nuanțe și semi-tonalități – de la moderate pînă la radicale.
 
Un loc aparte în această listă îl ocupă PDM – un exemplu de un așa-zis partid „universal”, „vinegretă” politică. Partidul Democrat se poziționează din punct de vedere ideologic drept o formațiune politică de centru-stînga, însă acționează în cele mai bune tradiții ale dreptei moldovenești și unește un public politic foarte pestriț – de la ex-comuniști pînă la reprezentanți ai dreptei extreme (fostul liberal reformator, ministrul tineretului și sportului Octavian Bodișteanu sau veteranii de război de pe Nistru).
 
În Registrul partidelor politice din RM, în prezent sînt 45 de formațiuni politice. Active – cel mult 20-25. Numărul celor de dreapta și de stînga este aproape egal. Însă paradoxul constă în faptul că noțiunile de stînga și de dreapta, acceptate în Moldova modernă, diferă semnificativ de ceea ce înseamnă aceste termene în Occident. De exemplu, politicienii moldoveni care se numesc cu mîndrie „de dreapta” nu au nimic comun cu „dreapta” în sensul european. Același lucru se referă și la partidele de stînga.
 
De exemplu, oricît de trist ar fi să conștientizeze liderul Partidului Liberal, Mihai Ghimpu, care nu digeră categoric tot ce ține de stînga, anume liberalii au fost primii reprezentanți de „stînga”, iar mai tîrziu, liberalismul a început să fie perceput drept centru politic. Astăzi, pentru mulți dintre liberalii europeni termenul de „dreapta” sau „extremă dreapta” este ofensator. Iar Partidul Democrat din SUA – unul dintre cele două partide politice din Statele Unite ce se poziționează anume ca o formațiune liberală – se află pe eșichierul de centru-stînga.
 
”Dreapta” în Occident
 
Împărțirea politică în cei de dreapta și cei de stînga a început pe timpurile Marii Revoluții Franceze. Totul a ieșit întîmplător: în adunarea constituantă (parlamentul Franței din acea perioadă) în aripa dreapta s-au instalat feuillantii – deputații care doreau să mențină orînduirea monarhică, dar limitată cu ajutorul Constituției, în centrul – girondinii – adepții moderați ai republicii, iar în aripa stînga ședeau iacobinii – adepții schimbărilor radicale. Așa au apărut partidele de dreapta, de stînga și de centru.
 
Partidele de dreapta, conform tradiției politice europene, sînt conservatorii, adepții valorilor tradiționale (Patrie, biserică, familie, patriotism, respectarea propriei istorii). Ele insistă asupra păstrării tradițiilor naționale, politice și guvernamentale, caracteristice unui popor concret și unei societăți concrete. Adică ele vor să vorbească în limbile lor naționale să aibă familii tradiționale, să marcheze sărbători tradiționale. Partidele de dreapta europene nu iubesc paradele gay, nu acceptă avorturile, căsătoriile persoanelor de același gen și se revoltă cînd autoritățile liberale le interzic să sărbătorească Crăciunul pentru a nu traumatiza sentimentele migranților – în primul rînd, ale musulmanilor.
 
Dreapta europeană pledează împotriva pierderii identității naționale și suveranității țărilor lor, împotriva standardizării culturale, pentru memoria istorică națională, pentru businessul privat, economia de piață concurență, politică externă dură, individualism, introducerea cotelor de migrație, deportarea migranților șomeri, precum și împotriva dictatului Bruxelles-ului.
 
De exemplu, una dintre lozincile partidului politic tradiționalist din Franța „Mișcarea pentru Franța” (MPF) este „Oui à l’Europe, non à Bruxelles” (“Pentru Europa, dar nu pentru Bruxelles”). Iar programul economic al acestei formațiuni politice este bazat pe ideea protecționismului la nivel european, ce poate fi caracterizată drept un patriotism economic.
 
Un alt partid francez de dreapta – „Frontul național”, care se considera mult timp ca fiind de ultra-dreapta, la alegerile europene din mai 2014 a ocupat primul loc pe țară (25%) aducînd în Parlamentul European 24 de deputați – pledează pentru revizuirea acordurilor cu Uniunea Europeană și ieșirea țării din NATO; sistarea procesului de imigrare din țările non-europene și înăsprirea cerințelor pentru obținerea cetățeniei franceze; anularea minimului de existență și ajutorului medical de stat pentru cetățenii străini; pentru reducerea avorturilor; încurajarea familiilor cu mulți copii, păstrarea culturii franceze, precum și promovarea politicii protecționiste.
 
Temele de bază ale platformei politice a partidului de guvernămînt din Ungaria – populistul de dreapta Fidesz (Uniunea Civică Maghiară) – sînt valorile creștine, susținerea ramurilor industriale tradiționale și prioritatea intereselor maghiare în fața celor europene. Inclusiv prin reglementarea consolidată a activității băncilor internaționale și a corporațiilor transnaționale.
 
Iar conservatorii alați la putere în Marea Britanie, cu ajutorul referendumului, acum își scot țara din Uniunea Europeană: britanicii conservatori nu au dorit să renunțe la o parte semnificativă a suveranității lor în favoarea organizației create fără participarea Britaniei și contrar regulilor britanice, și să achite în bugetul UE cel mai mult – 15 miliarde de euro pe an cu reducere.
 
Și dreapta din Moldova
 
 
În tradiția politică moldovenească, împărțirea în cei de dreapta și cei de stînga are loc după un alt principiu – geopolitic. În RM, de dreapta sînt cei care susțin Occidentul, iar de stînga – cei care susțin Rusia.
 
Totodată, spre deosebire de dreapta europeană, dreapta moldovenească în mare parte este adepta fără compromisuri a integrării europene, care, de dragul dividendelor politice și avantajelor financiare, sînt gata să renunțe la o parte a suveranității țării și interesele ei economice. Acordul de asociere cu UE, semnat de Guvernul Leancă, care este dezavantajos pentru Moldova, este un exemplu elocvent.
 
În esența lor, cei din dreapta moldovenească nu sînt niște conservatori-tradiționaliști, ca și colegii lor europeni, dar liberali, cu toate consecințele de rigoare. Totodată, ei sînt dependenți financiar de curatorii lor occidentali. De aceea, în timp ce dreapta europeană pledează împotriva paradelor gay, căsătoriilor persoanelor de același sex și pentru familii tradiționale, dreapta moldovenească, sub presiunea Bruxelles-ului și „în numele valorilor europene”, adoptă controversata lege despre egalitatea șanselor (cu privire la asigurarea egalității), care a fost calificată de biserică și enoriași drept o propagandă a homosexualismului și legiferarea desfrîului.
 
O altă deosebire cardinală a dreptei moldovenești de forțele de dreapta din Europa este atitudinea față de memoria istorică națională și păstrarea statalității. Dacă dreapta moderată din Moldova, ocupînd o poziție prooccidentală, nu afișează deschis declarații proromânești și antirusești și sînt împotriva aderării țării la NATO, atunci extrema dreaptă din Moldova este reprezentată de unioniști, atlantiști și rusofobi, în timp ce extrema dreaptă din Europa – de stataliști și chiar de adepții ieșirii țărilor lor din NATO.
 
O altă diferență substanțială: dacă în tradiția politică europeană, viziunile de dreapta se caracterizează prin critica dură a reformelor, atunci în Republica Moldova anume în perioada aflării la putere a partidelor de dreapta au fost efectuate cele mai radicale reforme.
 
Așa că dreapta din Moldova și dreapta din Occident sînt niște constante politice cu totul diferite. Totodată, dreapta moldovenească aflată la putere se deosebește de colegii săi din Vest prin lipsa totală a pietății față de buchea legii și printr-o concentrare maximă a puterii. Politologul rus Pavel Sviatenkov a numit această variantă a dreptei postsovietice drept liberalism colonial.
 
„Închinarea în fața Occidentului și grosolănia față de propriul popor este un indicator al culturii coloniale din țară, în care sînt sahibii albi, sînt oligarhii Raja pe elefanți albi, purtători de narghilea și evantai, din rîndul inteligenței creative, iar mai departe – un strat gros de dobitoace, care trebuie bătuți cu ranga de fier, pentru că nu aru cultură în gene. Liberalii „coloniali” jură credință valorilor occidentale. În interiorul țării însă guvernul liberal promovează nonstop reforme, ce consolidează o economie denaturată și sărăcia. Iar sărăcia și economia denaturată sînt consolidate de regimul politic condus de liberali. Un asemenea sistem de guvernămînt poate exista sute de ani”, a scris Pavel Sviatenkov acum 12 ani.
 
Ce-i drept, precum menționa el atunci în 2005, nu e totul atît de rău: „Oricît de săracă ar fi țara, oricît de mizerabilă ar fi economia, mai devreme sau mai tîrziu apare burghezia națională, adică o pătură de întreprinzători ocupați cu producția, dar nu cu dobîndirea materiei prime, și de aceea interesată în subminarea dictaturii liberalilor. Din acest moment, liberalii se transformă în ceea ce sînt – principala frînă în calea dezvoltării capitalismului, o castă feudală aristocratică, care, cu toate forțele, împiedică democratizarea țării. Iar capitalul național cheamă la viață o nouă ideologie de dreapta”.
 
Apropo, primăvara trecută circulau zvonuri că în Republica Moldova iată-iată va apărea dreapta corectă în persoana unei formațiuni politice de dreapta, cu viziuni patriotice. Însă pînă la organizarea oficială a dreptei corecte încă nu s-a ajuns.
 
Stînga occidentală
 
Noțiunea de stînga în Moldova și în Occident la fel diferă semnificativ. Stînga, fiind antipodul dreptei conservatoare și tradiționaliste, este considerată adept al schimbărilor radicale. Valorile lor clasice sînt reglementarea la maximum a economiei de către stat, declararea egalității generale, cosmopolitismul, orientarea socială la maximum și îmbunătățirea condițiilor de trai pentru păturile mai puțin privilegiate ale societății. Precum a menționat unul dintre experții politici, stînga, considerînd că toți oamenii sînt frați, este internaționalistă și deseori iubește întreaga omenire, iar pentru propriul popor nu-i ajung forțe.
 
După căderea zidului Berlinului și distrugerea URSS-ului, ideologia comunistă, iar, împreună cu ea, ideea stîngii în Europa au fost puternic discreditate. Multe partide de stînga nu au rezistat în timp și s-au burghezit, au luat-o spre dreapta și s-au transformat în cei mai fervenți adepți ai cursului neoliberal. Totodată, în cadrul acestei evoluții, partidele de stînga au pierdut legătura cu alegătorii săi tradiționali: proletariatul industrial și fermierii au început să voteze dreapta. În căutarea noului electorat, socialiștii europeni au mizat pe migranți.
 
În ultimele decenii, o parte considerabilă a electoratului partidelor de stînga din Franța constituia și constituie anume migranții și descendenții lor, care au primit cetățenie franceză. În prezent, stînga franceză cîștigă, în mare parte, datorită susținerii minorităților naționale de origine africană și asiatică. Nu trebuie să ne mirăm că atunci cînd în februarie 2016 Senatul Franței a examinat Legea privind prelungirea regimului situației excepționale în țară din cauza acțiunilor teroriste în masă din noiembrie 2015, anume stînga franceză s-a opus cu înverșunare măsurilor restrictive, deoarece măsurile de securitate „limitează drepturile și libertățile străinilor”.
 
Și stînga din Moldova
 
Stînga moldovenească este departe de un asemenea „internaționalism”, ca și de un șir de „valori” promovate astăzi de stînga europeană. Anume așa-zisa noua stîngă din Europa și SUA a determinat creșterea rapidă a unor asemenea mișcări ca hippy, feminismul sau apărarea drepturilor minorităților sexuale.
 
Partidele moldovenești de stînga (PSRM, PCRM, „Partidul Nostru” și un șir de alte formațiuni politice mai mici) sînt, mai degrabă, tradiționaliști, adepți ai păstrării valorilor tradiționale (Patria, biserica, familia, limba, respectarea propriei istorii), fapt ce îi apropie mai degrabă de dreapta europeană. Un alt punct de tangență a partidelor de stînga din Moldova și a celor din Europa este patriotismul. Stînga din Moldova se poziționează drept stataliști, în opoziție față de extrema dreapta ce pledează pentru lichidarea statalității moldovenești și unirea Moldovei și României.
 
Iar în plan economic, stînga moldovenească s-a dovedit a fi chiar mai liberală decît actuala putere liberal-democrată. Spre exemplu, în 2007 PCRM, care se afla la putere, a lansat un șir de reforme liberale, a desfășurat amnistia fiscală, legalizarea capitalului și a introdus cota zero la profitul reinvestit. Liberalii, ajunși la putere în 2009, au pledat împotriva acestei liberalizări și au anulat cota zero.
 
Așa că oricît ar părea de paradoxal, pe un șir de probleme, pozițiile partidelor de stînga din Moldova sînt apropiate de pozițiile dreptei din țările vestice și invers – dreapta moldovenească deseori acționează ca stînga europeană.
 
Totuși, precum susține politologul rus Alexandr Dughin, nu există formațiuni politice curat de dreapta și curat de stînga. Unul și același partid poate avea o poziție de dreapta în aspectul cultural-politic și de stînga – la nivel economic. De aceea, potrivit lui Dughin, forțele politice nu trebuie împărțite simplu în cele de dreapta și de stînga, ci de dreapta-dreapta (ca de exemplu – Frontul Național din Franța), „dreapta-stînga” (fasciștii), „stînga-dreapta” (liberalismul clasic, ce apără valorile de stînga în cultură și politică și de dreapta – în economie) și de stînga-sînga (marxiștii ortodocși și anarhiștii).
 
În acest haos moldovenesc al doctrinelor politice (sau a lipsei totale a acestora) și al terminologiei de dreapta-stînga, care în practică nu definește nimic, ci doar aduce mai mult haos, se pare că ultimul cuvînt îl vor avea alegătorii. Iar noi, alegătorii, trebuie să fim foarte atenți, să nu acordăm atenție terminologiei de dreapta-stînga, ci să încercăm să aflăm care este esența „luptătorilor” pentru voturile noastre: cine sînt ei, ce au făcut în viață, pentru ce pledează și ce sînt capabili să facă pentru țara noastră. Și doar după asta să votăm.
 

Ați găsit eroarea în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Comentarii Adăugați un comentariu40 comentari

Che Guevara 15 ian. 07:43

Мне на самом деле наплевать как себя позиционируют партии, левые или правые, важно чтобы они не воровали и работали исходя из интересов страны и народа. К сожалению партии которые сейчас в большинстве у власти, не обладают такими качествами.

mare rumen 15 ian. 00:20

daca yn romenia (romania) se cynta " made yn romenia" este asa cyntec...de ce eu ar trebui sa numesc (scriu) altfel si fugiti de raspuns desigur toti stiu ca romenii cersesc si tylharesc yn europa cu miile poate si mai multi si ...romenii synt tigani --tiganii synt romeni yn orce caz asa asociaza europenii daca nu crezi yntreaba-i si te vei convinge si ce legatura are rusia cu romenii ce cersesc si tylharesc??? si ce legatura are rusia cu romenii de la conducerea Moldovei care la fel cersesc si apoi tylharesc ceia ce au cersit ...parca mai nu demult Ghimpu, Chirtoaca erau cei mai mare eroi de romenia din tara dar acum chiar voi "fratii" lui yi trimiteti yn PI... masii sireacul primar de Chisinau chiar si olite cu pamynt moldovenesc a carat poclon yn romenia dar sa vedeti ca "fratilor" de romenia nu le ajunge ei vor totul...

адвокат 14 ian. 19:51

Попытки ФРГ стабилизировать еврозону, а также политика Франции и Италии несут риски для ЕС. Вице-канцлер и министр экономики Германии Зигмар Габриэль заявил о возможности распада Евросоюза. Об этом он сказал в интервью Der Spiegel, передает Reuters. Отметим, что Габриэль является возможным соперником Ангелы Меркель на предстоящих выборах канцлера ФРГ. Габрэиль заявил, что позиция Берлина по стабилизации еврозоны "оставила ее разделенной более, чем когда-либо", и что теперь перспектива развала ЕС больше не выглядит чем-то, что невозможно представить."В этом случае наши дети и внуки нас проклянут, потому что сейчас Германия - главный выгодоприобретатель в ЕС и в экономическом, и в политическом плане", - подчеркнул политик. Министр назвал попытки Франции и Италии удержаться в рамках положенного дефицита политическими рисками для европейских стран. Напомним, что о развале Евросоюза стали часто говорить после Brexit - решения Британии покинуть блок. Американский финансист Джордж Сорос заявил в Европарламенте, что решение Британии покинуть ЕС "развязало" кризис на финансовых рынках, как в 2007-2008 годах. Вот вам и еврозона ! Через сколько веков мы туда всунемся

moldoveanu 14 ian. 18:20

romelu
in risca romi-tigani sunt mai multi cit in toata europa.
tu nu esti capabil, mare rumel.
dar de la imbicili nu se cere mult, dar si raspundere nu este.

agramatului din 14 янв. 11:54 14 ian. 13:36

Când ai sa inveți să scrii corect românește atunci o să primești un și un răspuns. Dar pâ atunci ești mic, mic de tot.

mare rumen 14 ian. 11:54

vrei sa zici ca ROMenii synt mai harnici ca au umplut europa cu tylhari si cersetori?? "FA soro" ciocana vrei sa zici ca nu romenii cersesc si tylharesc yn europa??

dyoma 14 ian. 08:34
Deleted
moldoveanu 14 ian. 07:28
Deleted
moldoveanu 14 ian. 07:26
Deleted
Как строят румыны 13 ian. 18:02

Румыны строят единственное здание в Молдове - Банка Ромыне. Строят уже десять лет и конца стройке нет. Так в Молдове строят румыны. Это позор!

Mai multe

Adăugaţi Comentarii

captcha

Întrebarea zilei Toate

load