X 
Transnistria stiri: 1405
Eurovision stiri: 504

SUA și Marea Britanie: secretele confruntării masonice

23 dec. 2016,, 10:02   Politică
22349 3

Veaceslav Matveev


În lume se așteaptă o restructurare fundamentală. Președintele ales al unei puteri mondiale își începe mandatul prin apropiere de Rusia și confruntare cu China. Declarațiile președintelui Trump dezvăluie seriozitatea intențiilor lui. Vechile scheme și orînduiri clasice rămîn în trecut. În această victorie a liderului de dreapta din SUA mai este o pagină albă.

SUA trebuie să iasă de sub influența Londrei

Patrioții americani și liderii conservatori de dreapta vor direcționa țara spre soluționarea problemelor interne și, probabil, spre renașterea izolaționismului american, cu accentul pe „Doctrina Monroe”. Adică America – pentru americani. Însă aici principala problemă va fi ieșirea SUA de sub influența Londrei. Într-adevăr, ceea ce s-a întîmplat în SUA este victoria elitei de orientare națională asupra elitelor și forțelor ce promovează influența britanică.

Pînă în 2016, toți în SUA înțelegeau că va cîștiva sau elita globală transnațională în persoana doamnei Clinton, și atunci nu putea vorba despre un rol independent al Americii, sau reprezentantul taberei de dreapta. A cîștigat Trump, considerat de mulți drept un nou naționalist american și un patriot de extremă dreapta. Se poate presupune că el își va începe hotărîrile politice cu stabilirea unor noi relații cu Britania, unde o parte considerabilă a elitei consideră SUA drept sfera lor de interese strategice.

Să nu uităm despre abordările diferite ale elitelor vechi americane și britanice față de mai multe probleme mondiale. Foarte des, în istoria modernă și contemporană SUA și Britania ocupau poziții diferite.

Aceasta ține de revoluția franceză, războaiele cu Napoleon, cînd Guvernul Statelor Unite Nord-Americane practic susținea politica împăratului Napoleon, de războiul civil din SUA, recunoașterea URSS etc. În cel de-al Doilea Război Mondial, SUA, de asemenea, au intrat după îndelungate dezbateri și reflectări.

Să nu uităm că singura țară a cărei armată a cucerit capitala americană, Washington, a fost Anglia. Acest fapt istoric important a avut loc în 1814, cînd Europa era sub influența lui Napoleon. În acest război, practic, au existat două fronturi – unul în Estul Europei, frontul rezistenței Franței și Federației Ruse, și frontul confruntării SUA cu Imperiul Britanic. Rusia a fost aliatul Britaniei, iar Washingtonul – aliatul lui Napoleon. De ce noi considerăm eronat Washingtonul drept aliat veșnic al Londrei și monarhiei britanice?

Unde sînt rădăcinile acestui conflict?

Pentru a răspunde la această întrebare, vom apela la trecutul destul de îndepărtat. Pentru a înțelege situația în profunzime, trebuie să înțelegem unele momente conspirologice din istorie.

După moartea Elisabetei I Tudor (1533-1603) – ultima regină engleză din dinastia Tudor – puterea a trecut la ruda ei – regele Scoției Iacob VI Stewart, fiul Mariei Stewart. Prin testamentul său, Elisabeta I l-a numit pe acesta rege al Angliei. De atunci, el a început să se numească Iacob I – fondatorul dinastiei Stewart la tronul englez. Așadar, pentru prima oară un rege scoțian a ajuns să triumfe. Totodată, trebuie să ținem cont de atitudinea reginei engleze față de familia Stewart, or, Elisabeta I Tudor, practic, a executat-o pe Maria Stewart – mama regelui Iacob. Ultima, în afara titlului regal al Scoției, mai era și pretendentă la tronul regal al Angliei și regina Franței (ca soție a regelui Francisc al II-lea). În pofida acestei, să zicem, divergențe, Elisabeta I Tudor i-a lăsat tronul fiului Mariei Stewart.

Datorită acestui fapt, Anglia și Scoția, din 1603, au un singur monarh. Această dualitate va dura 100 de ani, iar la începutul sec. XVIII Anglia, practic, ocupă regatul Scoției. Iacob I Stewart a domnit pînă în 1625 și a transmis puterea fiului său Carol I Stewart. Însă soarta acestui monarh nu a fost la fel de fericită ca și a tatălui său. Regele Angliei și Scoției e unul, dar tradițiile istorice sînt diferite. Prin urmare, sînt diferite și elitele politice. De aceea, anume pe timpul domniei lui Carol I Stewart începe revoluția burgheză engleză, care conduce la căderea regelui. În 1649, regele Carol I Stewart a fost executat prin decizia parlamentului englez, iar puterea s-a concentrat în mîinile clicii conduse de lordul protector al Angliei, Scoției și Irlandei, liderul partidului religios puritan al independenților Oliver Cromwell.

Pentru familia Stewart vin timpuri de restriște și exiluri. Curtea lor se mută la Paris, iar castelul Saint-Germain, de unde Carol al II-lea Stewart încearcă să-și redobîndească tronul, conducînd un șir de răscoale ale aristocraților englezi și scoțieni. El își va întoarce puterea, dar pentru scurt timp, iar ulterior va urma un exil multisecular și dominarea în Anglia, inițial, a dinastiei Orange, apoi Hanovra, care, în timpul războiului cu Germania în sec. XX, își va schimba numele în Windsor, în cinstea castelului omonim.

Împreună cu familia Stewart, din Britania au plecat și membrii lojelor masonice create anterior și o parte a aristocrației engleze, care a jurat familiei Stewart și a intrat în masoneria scoțiană. Aceste loje au avut originile templierilor. Precum se cunoaște, după distrugerea Ordinului Templului, o parte dintre templieri s-au mutat în Scoția, unde i-au ajutat regelui, Scoției Robert Bruce, să distrugă armata engleză în lupta de lîngă Bannockburn în 1314. De atunci, tradițiile templierilor au pătruns adînc în ideile elitei scoțiene. În Scoția practic a avut loc fuzionarea vechilor bresle și a societăților secrete ale templierilor. Regii Scoției le ofereau protecția lor. Astfel, seniorii Saint-Clair de Rosslyn, conform privilegiilor regelui Iacob II, au devenit mari magiștri ereditari ai acestor loji.

Odată cu venirea scoțienilor la Londra, în 1603, aceste idei au început să pătrundă și în tradițiile aristocrației engleze. Scoțienii au început să creeze loji masonice la Londra, York și alte orașe. Regele Iacob I se declară patronul masoneriei. Iar pe Inigo Jones îl numește mare magistru. Odată cu căderea Stewarzilor, aceste loji ajung în ilegalitate sau se mută pe continent. Locul principal de concentrare al lor devine Franța. În loji se coace complotul împotriva dinastiei Hanovra, iar de cealaltă parte, la Londra începe formarea noii masonerii pro-Hanovra.

În 1716, la Londra existau doar patru loji. La Paris – cu mult mai multe. Iată ce scrie în cartea sa „Societățile secrete” Charles William Heckethorn: „Masoneria a fost introdusă în Franța de către adepții lui Iacob, ca mijloc de restabilire a dinastiei Stewart pe tronul englez”.

Paul Naudon în cartea sa „Masoneria” scrie: „Potrivit unor surse serioase, prima masonerie în forma ei contemporană, implementată în Franța, era scoțiană, de tip Stewart. Ea a apărut în Franța, pînă la apariția Marii Loji de la Londra în 1717.

Cu mult mai tîrziu, cu concursul dinastiei Hanovra, G. Anderson elaborează „Cartea statutelor”, punînd fundamentul noii masonerii engleze. Pe 24 iunie 1717, în biserica Sf. Ioan de vară, s-au adunat cinci Loji masonice cu denumiri hilare, de genul „Cupa”, "Coroana", „Strugure”, „Gîscă și Tavă”, "Măr". Anume acestea au format Marea Lojă, iar drept maestru l-au numit pe Antony Seyer. În 1718 el a fost urmat de G. Pen. Această lojă a pus bazele noii masonerii, distinsă de masoneria veche sau iacobină, numită și scoțiană.

Confruntarea dintre vechii și noii masoni

Loja engleză și-a cîștigat mult timp recunoștința printre pietrari liberi. Iacobinii nu o recunoșteau. Lojei de la Londra i se opunea și loja de la York, invocînd originile ei mai vechi. Astfel, în afara presiunii exercitate asupra pietrarilor pro-Hanovra și iacobini, adepților Stewarzilor, a apărut și confruntarea dintre vechii și noii masoni. „Bătrînii” le reproșau noilor loji că neglijează rugăciunile și că au lipsit ritualurile lor de nuanța creștină, că nu recunosc sărbătorile bisericești și vechile tradiții. Dar la bază era vechea confruntare a iacobinilor și a noii masonerii pro-Hanovra.

Vechea masonerie, desigur, se baza pe tradițiile mai aristocratice ale templierilor, despre care scria Chevalier de Ramsay în renumitul său manifest mason. Acest inițiat lega vechea masonerie scoțiană cu străvechile tradiții ale cavalerilor templieri și nu vedea în această organizație secretă nimic meșteșugăresc.

Ramsay spunea: „Potrivit legendelor noastre, ordinul nostru a fost creat de însuși Noe. Fondatorii se străduiau să păstreze, plasînd în mediu puțini aleși, marile mistere ale religiilor antice. Metaforic, ei îi numeau pe predecesorii noștri pietrari sau altfel spus, arhitecții templului viu, dedicat celui de Sus. Potrivit adevăratei noastre istorii, ordinul a fost restabilit de către cei mai înțelepți oameni de pe timpurile cruciadelor, care tindeau prin intermediul simbolurilor, semnelor și cuvintelor foarte puternice, să renască tradițiile ostașilor Crucii, pentru ca ei să țină minte despre cele mai înălțătoare adevăruri, chiar și aflîndu-se printre bucuriile inocente ale societății umane. John, lordul Stewart, marele magistru al curții regale din Scoția, a adus știința noastră de pe Pămîntul Stînt în 1286 și a fondat loja la Kilvin, din Scoția, unde i-a primit în rîndul pietrarilor pe conților de Gloucester si Ulster”.

Astfel, noi vedem poziția iacobinilor – adepților vechii masonerii scoțiene. Este o sinteză de idei și dedicații ale templierilor și tradiției titanice dinaintea potopului. Aceste mistere se deosebeau serios de ideile și ritualurile londoneze. Istoricul francez Paul Naudon scria în acest sens următoarele: „După crearea în 1717 a Marii Loji de la Londra, în Franța se dezvoltă două tipuri de masonerie. Masoneria Scoțiană înflorește, iar cea engleză se confruntă cu mari greutăți”.

Ce influență a avut masoneria în America

De atunci, curentul scoțian a devenit parte componentă a masoneriei franceze. Ea a influențat și soarta continentului american. Mai ales, formarea SUA ca un stat independent. În general, putem presupune că Statele Unite au fost create în baza revoltei masonilor scoțieni americani, succesorii templierilor, împotriva dominației totale a monarhiei britanice și a masoneriei engleze. La baza revoluției americane era mișcarea de rezistență subvenționată atît de Franța, cît și de adepții familiei Stewart.

Să invocăm anumite fapte. Michael Baigent și Richard Lee în cartea lor „Templul și loja” își argumentează poziția astfel: „Nu există nicio îndoială că iacobinii au jucat un rol cheie în dezvoltarea masoneriei – în asemenea măsură, că mulți chiar prezintă masoneria drept organizație secretă a iacobinilor… Iar crearea Marii Loji în 1717 – ulterior ea a devenit principala reprezentantă a masoneriei engleze – a fost nu altceva decît o încercare a dinastiei Hanovra de a distruge monopolul iacobinilor”.

Toate premisele economice ale revoluției erau doar componente economice indirecte, dar nu constituiau o linie strategică. Aceeași linie era construită și în lojele secrete din Boston și Philadelphia. Englezii, desigur, își creau lojele în America de Nord.

În 1732, generalul James Oglethorpe creează colonia Georgia și peste doi ani devine marele magistru al lojei masonicei din Georgia. În 1733, primele loje masonice apar la Massachusetts, unde Henry Price, care deținea competențele Marii Loji a Angliei, creează Loja Sf. Ioan. În 1743, Mara Lojă din Anglia îl numește pe comerciantul din Boston Thomas Oxnard drept mare magistru provincial al Americii de Nord. Bostonul a devenit capitala masoneriei engleze. În anul 1750, acolo deja erau două loji, de asemenea erau și lojele create de Marea Lojă a Angliei.

Dar pe continentul american apar și loji masonice de tip iacobin. Unele – ca scoțiene, altele – ca irlandeze. Au fost și cele asupra cărora a influențat Marele Est al Franței – una dintre cele mai vechi organizații masonice din Europa (creată în 1738).

Anume la Boston, în 1752, a fost creată „loja neregulată, ce nu avea patenta Marii Loji a Angliei. Loja se aduna în taverna „Dragonul verde”, care în 1764 a fost redenumită în „Casa Masonilor”. E curios faptul că anume această lojă a intrat în conflict cu societățile secrete ale masonilor nu din Londra, dar a Marii Loji Scoțiene. Masoneria scoțiană avea grade înalte, pe care nu le avea lojele engleze, de aceea accesul gradelor engleze inferioare era interzis. Astfel, masoneria scoțiană s-a închis pentru aristocrația engleză și generali și a început să devină ceea ce ulterior a fost marea revoluție americană și lupta pentru independență. În curînd această lojă a fost înregistrată drept loja Sf. Andrei, care colabora cu Marea Lojă din Scoția.

Astfel, la Boston existau două sisteme de educație concurente – două loji ce se confruntau între ele. Loja Sf. Ioan a ajuns că le-a interzis membrilor săi să frecventeze adunările confraților pietrarilor liberi din loja Sf. Andrei. Anume această lojă iacobină, pe 28 august 1769 a introdus un nou grad – Gradul de Cavaler al Templului. Prin aceasta, ea a declarat deschis că masoneria de rit scoțian derivă din tradițiile templierilor. Mai de parte e și mai interesant.

„Ceaiul de la Boston”

Se știe că revoluția americană a început de la așa-zisul „Ceai din Boston”. „Ceaiul din Boston” (Boston Tea Party) – este o acțiune de protest a coloniștilor americani, desfășurată pe 16 decembrie 1773, ca răspuns la acțiunile guvernului britanic, în rezultatul căreia în potul din Boston a fost distrus un lot de ceai ce aparținea companiei Engleze Ost-Indiene sau, de facto, monarhiei britanice.

Aceasta a fost prima răscoală a coloniștilor împotriva Britaniei. Ea a fost pregătită de loja Sf. Andrei. În acea perioadă, loja Sf. Andrei își împărțea sediul la „Casa Masonilor” cu organizațiile ce stăteau în spatele răscoalei coloniștilor. Acestea erau „Long Room Club”, al cărui membru era marele magistru al lojii Sf. Andrei Joseph Warren. Mai radicali erau „Fiii libertății” – adepții acțiunilor violente și organizatorii răscoalelor și demonstrațiilor timp de 10 ani. Din această societate făcea parte și Paul River și cel puțin trei persoane din loja Sf. Andrei.

Totodată, Boston Tea Party era susținută de miliția condusă de Edward Procter – membrul lojei scoțiene Sf. Andrei din 1763. Trei subordonați ai lui – Steven Bruce, Thomas Knox și Paul River de asemenea erau membri ai acestei societăți masonice.

Pe 22 aprilie 1775, congresul de la Massachusetts, prezidat de Joseph Warren a publicat un manifest către Marea Britanie, în care se spunea că coloniștii nu au de gînd să accepte persecutările britanice și tirania guvernului. La acest congres a fost creată o armată din 30 de mii de persoane pentru confruntarea cu britanicii și mercenarii lor. Pe 10 mai 1775, în cadrul congresului continental, a fost creată armata americană. Congresul a fost prezidat inițial de Peyton Randolph, iar după moartea sa – John Hancock din loja Sf. Andrei.

Practic, armata a fost creată la inițiativa lojii Sf. Andrei. La propunerea ei, comandant a fost numit George Washington, care făcea parte din loja masonică din Virginia. Ultima era condusă de Randolph. Anume așa au fost puse bazele revoluției și independenței americane. Masoneria scoțiană a jucat un rol important în lupta pentru independența SUA. Iar sciziunea în rîndul masoneriei este factorul determinant în perceperea confruntării SUA și Britaniei.

Concluzii

Considerăm că SUA și Britania sînt două forțe politice și două proiecte geopolitice diferite opuse. E altceva că după ce englezii au cucerit Washingtonul în 1814 și după războiul civil din SUA, influența britanică în SUA a devenit fundamentală. După crearea Sistemului Federal de Rezervă al SUA pe 23 decembrie 1913, bancherii londonezi și-au subordonat practic finanțele și creditul american, provocînd la finele anilor 1920 marea depresie în SUA.

La finalul studiului vom menționa că cea mai puternică organizație masonică de tineret din SUA – Ordinul lui Jaques de Molay numără cîteva milioane de oameni. Jaques de Molay este marele magistru al templierilor, care a murit ars pe rug în 1314. Frații lui scoțieni cinstesc pînă în prezent această personalitate. Și în această organizație se urmărește influența iacobină.

„Ordinul craniu și oase” (Skull& Bones) – o organizație pe lîngă universitatea din York, care a educat mulţi președinți și secretari de stat ai SUA, de asemenea, își are rădăcinile în tradițiile templierilor scoțieni. În anul de studii 1832-1833, secretarul universității de la Yalle William Russel, împreună cu Alfonso Taft și alți adepți, au organizat o nouă frățiune secretă. Potrivit unei versiuni, el a venit cu această idee din Germania, unde a învățat o perioadă de timp, respectiv și noua comunitate era creată după modelul german. Originile acestei organizații se trag din masoneria germană. Apropo, Trump, are strămoși germani.

Masoneria germană era bazată pe respectarea strictă a baronului Hund. Baronul Carol Gotthelf Hund (1722-1776) a introdus noul statut scoțian în Germania, pe care l-a redenumit în „Masoneria corectată”, iar după 1764, - în „Respectarea strictă”. Anume el a declarat că a obținut inițierea în tradițiile templierilor de la cavalerul cu pene. Mulți istorici demonstrează că acest cavaler era regele Scoției în exil. Astfel, și masoneria germană are origini scoțiene iacobine. Aceasta explică zborul adjunctul fuhrerului Rudolf Hess în Scoția pe 10 mai 1941 și încercarea de a-l convinge pe magistrul ducelui Hamilton să blocheze războaiele dintre Britania și Germania (acest fapt a devenit una dintre principalele mistere ale sec. XX).

În încheierea studiului despre confruntarea dintre Britania și SUA, ca o consecință a confruntării masoneriei iacobine scoțiene și celei engleze, vom menționa următoarele. Precum a comunicat aparatul Guvernului Regatului Unit, președintele ales al SUA, Donald Trump, a invitat premierul britanic Teresa May să-l viziteze cît mai curînd posibil, menționînd „relațiile speciale” cu aliatul european.

Se pare că o resetare adevărată a relațiilor SUA cu restul lumii va începe anume din punctul de tangență a elitelor britanice și americane.

Acest punct este destul de serios, or, Sistemul Federal de Rezerve este controlat pînă în prezent de familiile de bancheri prolondoneze și pro-Rotschild. Aici este important de menționat că în timpul cursei electorale Donald Trump a criticat dur SFR.

Într-un interviu pentru Bloomberg, Trump a atins-o pe șefa SFR, Janet Yellen, și a solicitat un audit complet al Sistemului Federal de Rezerve al SUA. Viitorul va arăta dacă America intenționează să se opună serios Britaniei ca dominatoare a lumii, precum s-au opus ei iacobinii scoțieni – luptătorii pentru independența americană. Ca cei care au construit marea republică a templierilor, dar nu au dorit să fie jandarmul Londrei în modelul geopolitic mondial.
1
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Cum evaluați decizia de a indexa pensiile cu 6% începînd cu 1 aprilie?