Transnistria stiri: 1365
Eurovision stiri: 499

Lucrare de evaluare pentru Ministerul Educației. Partea 1

6 feb. 2018,, 16:51   Societate
18825 2

Xenia Florea

În acest an, Republica Moldova va afla adevărul despre propriul sistem educațional și reformele din domeniu.

În aprilie-mai, elevii din Moldova vor susține testul PISA. Este un program internațional (unul dintre cele mai prestigioase) de evaluare a realizărilor educaționale ale elevilor, ce analizează eficiența sistemului educațional. În baza rezultatelor studiului, care este efectuat la fiecare trei ani, este alcătuit ratingul țărilor privind calitatea învățămîntului mediu.

Pentru Moldova va fi cea de-a treia participare la PISA. Rezultatele testării precedente au demonstrat că școala moldovenească se află mai jos de media mondială. Conform bilanțului PISA-2015, Republica Moldova s-a situat pe locul 50 între cele 70 de state monitorizate.

PISA – o radioscopie a sistemului

La studiul PISA participă adolescenți de 15 ani. Testarea stabilește dacă instruirea își îndeplinește funcția de bază – pregătirea pentru viața de sine stătătoare: PISA apreciază nu însușirea cunoștințelor acumulate la lecții, dar formarea competențelor actuale și a capacităților de utilizare practică a acestor cunoștințe.


Monitorizarea calității educației școlare în cadrul acestui rating are loc în trei direcții de bază – competențele de lectură, matematice și în domeniul științelor naturii. Competențele de lectură presupun capacitatea de a înțelege, a folosi și a reflecta asupra textelor scrise. Competențele matematice – abilitatea de a exprima judecăți matematice întemeiate și a folosi matematica în așa fel, încît să fie satisfăcute necesitățile unui cetățean creativ, interesat și rațional. Cele din sfera științelor naturii – abilitatea de a însuși și utiliza cunoștințele din domeniul științelor naturale în descoperirea și abordarea chestiunilor, însușirea cunoștințelor noi, explicarea fenomenelor naturale etc.

În anul 2015, media celor 5400 de adolescenți cu vîrsta de 15 ani din 229 de gimnazii, licee, școli profesionale și colegii din Moldova, care au participat la testarea PISA, a fost de 428 de puncte la competențele din sfera științelor naturii (media studiului – 493), la competențele de lectură – 416 (punctajul mediu – 493), la competențele matematice – 420 (punctajul mediu – 40). În consecință,în proba competențelor matematice și științe naturale Moldova s-a situat pe locul 50 din 70 posibile, iar la competențe de lectură – doar pe locul 56.

În Europa există termenul „PISA-șoc”, cînd țările-participante la programul de monitorizare sînt surprinse de rezultatele studiului eficienței sistemului lor de educație. Unul dintre funcționarii străini din domeniul educației a numit PISA radioscopia sistemului școlar de educație: tabloul deplin nu-l arată, însă dă de înțeles unde există ”luxații” și “fracturi”. Atunci cînd un asemenea PISA-șoc a suportat Germania, în țară a fost imediat organizat un program național de susținere a lecturii.

E puțin probabil că pentru Republica Moldova rezultatele PISA-2018 vor deveni „PISA-șoc”: cunoaștem cu toții starea de lucruri în școala medie de la noi și calitatea educației în Moldova. Nici nu e nevoie să organizăm cercetări internaționale, e suficient să analizăm rezultatele examenelor de bacalaureat: 92,3% dintre absolvenți au susținut sesiunea de bază în 2011, 88,3% - în 2012, 44% (catastrofal!) - în 2014 și 58,7% - în 2017.

Unii experți susțin că situația nu e chiar atît de rea și că PISA, chiar dacă este cea mai importantă și respectată monitorizare a calității educației școlare, nici pe departe nu este unica. Există și alte ratinguri educaționale internaționale în care Moldova ocupă poziții bunișoare.

Spre exemplu, Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) alcătuiește periodic propriul rating privind nivelul educațional în diferite țări. Indicele nivelului educațional în țările lumii (Education Index) se calculează ca indicele nivelului de alfabetizare a populației adulte și indicele global al procentului elevilor. Conform Education Index-2016, Republica Moldova a ocupat locul 63 între 188 de state. Pornind de la acest indice, putem conchide că nivelul educațional în țara noastră este mai înalt decît media din lume.

Dar dacă ținem cont de faptul că Moldova este urmată în această listă de Kîrgîzstan (locul 65), Trinidad și Tobago (68), Insulele Bahamas (72), iar mai sus se află Mauritius (62), Mongolia (59), Sri-Lanka (57) sau regatul insular Tonga (54), situația arată nu tocmai strălucit. Iar dacă analizăm pozițiile vecinilor apropiați și ale unui șir de state europene (România – locul 52, Bulgaria – 49, Ucraina – 40, Rusia – 34, Ungaria – 27, Belarus – 26, Estonia – 16), reiese că noi sîntem nu doar cei mai slabi din regiune, dar și printre cei mai slabi în Europa.

Iar nivelul tot scădea…

Dacă ținem cont de ratingurile internaționale, pozițiile Moldovei privind calitatea educației devin tot mai proaste, pe măsură ce reforma educațională se ”intensifică” și țara urmează orbește ”standardele” occidentale.

Măsurările internaționale efectuate în 1991 prin sarcini similare îndeplinite de elevi cu vîrsta de 9 și 13 ani, în 20 de țări ale lumii, au demonstrat următoarele rezultate: URSS a ocupat locul 5, după Coreea de Sud, Taiwan, Elveția și Ungaria, devansînd SUA, Canada și Franța. Ulterior, la măsurările internaționale ale nivelului și calității educației din școli au participat deja țările independente ale fostei URSS, inclusiv Republica Moldova.

Cel mai bun rezultat al cunoștințelor elevilor RM l-a demonstrat în 2003, cînd elevii moldoveni au participat la evaluarea TIMSS (Trends in Mathematics and Science Study). Este un alt rating de evaluare a rezultatelor școlare, în cadrul căruia se verifică cunoștințele la matematică și științe naturii ale elevilor din clasele a 4-a și a 8-a.

Atunci elevii moldoveni de clasa a 4-a au luat locul 14 la matematică și 17 – la științele naturii, din 25 posibile, iar cei de clasa a 8-a, în testul la matematică, au luat locul 28 între 46 de țări-participante. După aceea, elevii noștri nu au mai participat la evaluarea TIMSS, iar în 2009, Ministerul Educației a aderat la programul de evaluare internațională PISA, ale cărui rezultate, deja de două ori (testul experimental în 2009 și cel real în 2015), au demonstrat că nivelul de pregătire al elevilor moldoveni către sfîrșitul cl. IX este unul dintre cele mai scăzute din regiune. Cea mai mare parte a adolescenților care au susținut testele nu atinge nivelul de bază al alfabetizării generale și a celei matematice, necesar pentru participarea eficientă și productivă la viața socială și economică. Pentru elevii noștri e dificil să acționeze conform unui model.

Prin urmare, testarea PISA-2018 va fi un fel de test de evaluare pentru Ministerul Educației. Dacă în 2015 se putea da vina pe faptul că programul educațional lansat în anii 2012-2013 este la început și, deocamdată, nu dă rezultatele scontate, atunci în 2018 ar trebui deja să se resimtă unele progrese promise în calitatea și modernizarea învățămîntului. Specialiștii însă nu se așteaptă la succese deosebite.

„Desigur, am vrea să sperăm că elevii noștri vor demonstra rezultate bune în cadrul testării și că Moldova se va ridica în ratingurile internaționale privind nivelul și calitatea procesului educațional, spune consilierul președintelui în domeniul educației, culturii și cercetării, Corneliu Popovici. Dar să fim realiști. Avem probleme mari de sistem în sfera educației. În ultimii ani, din sistemul educațional au plecat 10 mii de profesori. Școlile duc lipsă de învățători. Profesorii de vîrstă prepensionară și pensionară alcătuiesc 19% din numărul total. Sînt cifre foarte îngrijorătoare: la plecarea acestor oameni din sistem, în școli, mai ales în cele rurale, nu va avea cine preda.

Un alt bloc de probleme îl formează programul de studii școlare, pe care, în fond, îl alcătuiesc conferențiarii universitari. Părinții și copiii, în mod regulat, se plîng de volumul mare și complexitatea programului, de faptul că manualele școlare sînt greu de înțeles, textele nu sînt adaptate vîrstei copiilor, iar manualele în sine adesea conțin greșeli factologice, gramaticale și de logică.

Editarea manualelor a devenit un business, în care cifra anuală de afaceri este de zeci de milioane de lei. Aceiași oameni scriu manualele, le selectează la concursuri sau promovează proiectele de manuale ale anumitor persoane. Fără ca să existe un sistem de apreciere obiectivă a calității manualelor. Iar după ce aceste manuale văd lumina zilei, aceiași oameni scriu îndrumări metodice pentru a explica despre ce se vorbește în manualele scrise de ei și alcătuiesc caiete tipărite, pentru a lucra cu acestea. Părinții elevilor sînt nevoiți să cumpere aceste tipărituri pe banii proprii. Adică, la noi se fac bani mari pe editarea manualelor și asta constituie o sursă de corupție. Și în aceste condiții noi vrem să avem o educație de calitate?” a întrebat retoric Corneliu Popovici.

Să mai punem și noi niște întrebări: ce e mai important, cîștigul unui grup restrîns de persoane care scriu și editează manuale sau calitatea educației copiilor noștri? De ce au fost date uitării manualele sovietice, care la mai multe discipline au fost recunoscute cele mai bune din lume? Ce e mai important, orientarea politică a miniștrilor liberali ai educației sau calitatea educației? Este admisibil ca în fruntea sistemului de educație să se afle nu specialiști, ci așa-numiții ”manageri”?...

Lucrul asupra greșelilor

Ministerul Educației, Culturii și Cercetării acceptă criticile. Șeful Direcției învățămînt general, Valentin Crudu, spune că aici este înțeles tabloul deplin al calității manualelor și dificultăților programului de învățămînt și că Ministerul va munci asupra acestui subiect.

Ministerul intenționează să efectueze „lucrul asupra greșelilor” pînă în 2020. Pentru început (în 2018) va fi revăzut curriculumul, apoi, în baza acestuia, va apărea o nouă generație de manuale.

„La Minister au fost create grupuri de lucru, care deja activează. Pe măsura modificării programului școlar, vor fi elaborate noile manuale. Cea mai mare parte a lor, cred, va fi introdusă în anul viitor, 2019, iar celelalte – pe măsura aprobării curriculumului pentru fiecare disciplină. Este un proces care necesită timp. Ne vom grăbi, dar moderat. Mai ales că avem deja o experiență de alcătuire a manualelor. Atunci, la începutul anilor 2000, n-o aveam, de aici și numeroasele lacune și erori, acum însă am acumulat o anumită experiență. Și atunci cînd se vor organiza concursuri ale proiectelor de noi manuale, credeți-mă, la stabilirea raportului preț/calitate prioritatea va fi de partea calității”, a menționat Valentin Crudu.

Este adevărat că un manual școlar bun, alcătuit la comanda Ministerului sau pentru concurs, nu se face într-un an-doi. El nu poate fi alcătuit de un conferențiar universitar sau de un academician la masa lui de scris. Manualele bune apar din experiența unor pedagogi talentați, care au practica unei îndelungate activități pedagogice cu elevii. Astfel de manuale există, trebuie să revenim la ele, pășind peste ”politică”. Chiar dacă nu în volum deplin, revenirea la ceva bun, fie el și sovietic sau rusesc, nu este ceva rușinos.

În ultimul timp, în regiunile ruse crește mișcarea pentru reîntoarcerea în sistemul de învățămînt a manualelor sovietice în formă revizuită, modernizată. Pedagogii ruși susțin că actualele manuale sînt adresate unor copii cu un nivel intelectual redus, iar pe copiii normali acestea îi îndobitocesc. Astfel, în regiunea Novosibirsk, clasele primare au revenit la Abecedar, Matematică și Științele naturii din timpurile sovietice. Matematicienii, în general, cer revenirea la manualul de matematică ”de pînă la revoluție” a lui Kiseliov. Academicianul Vladimir Arnolid consideră că un manual mai bun decît ”Algebra” lui Kiseliov, care toți acești ani a fost folosit cu succes în școlile din Israel și care a devenit o raritate bibliografică, așa și nu a mai apărut.

„Nu vreau să comentez ceea ce se petrece în Rusia. Nu sînt sigur că pot face o paralelă, continuă Valentin Crudu. Erau alte timpuri, alte programe, altă generație de învățători, alte ideale. De aceea nu cred că azi putem reveni la manualele vechi.

Noi am studiat de multe ori experiența colegilor de peste hotare. Credeți-mă, problema manualelor, a calității acestora, este acută în fiecare țară. De aceea, chemăm profesorii să se orienteze și să lucreze nu doar în baza manualelor, dar și a materialului suplimentar, pentru ca elevii să poată pătrunde în esența temei. Clar că societatea își dorește manuale ideale, însă acestea nu există. Totuși, ne vom strădui ca manualele de noua generație să fie de o calitate mai înaltă și mai accesibile copiilor.

De ce Moldova nu este Finlanda?

Săptămîna trecută, secretarul de stat al Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, Igor Șarov, s-a întîlnit cu ambasadorul Finlandei în Republica Moldova, Paivi Pohjanheimo. Părțile au discutat despre colaborarea bilaterală în sfera educației, necesitatea intensificării relațiilor de parteneriat în educație, schimbul de informații, preluarea unor practici și posibilitatea lansării, pe viitor, a unor proiecte educaționale comune.

Sistemul educațional finlandez este recunoscut drept unul dintre cele mai bune în lume. Acum cîțiva ani, compania de cercetare The Economist Intelligence Unit (subdiviziune de analiză a revistei britanice Economist) a pus sistemul educațional al Finlandei pe primul loc în ratingul său global. Iar în cadrul PISA-2015, elevii finlandezi au luat locul cinci.

Moldova deja împrumută cîte ceva de la sistemele de educație din Finlanda și Suedia. Acum o lună, la o conferință de presă, ministrul Educației, Culturii și Cercetării, Monica Babuc, le-a povestit jurnaliștilor despre următoarea reformă extinsă a educației școlare și despre schimbările care îi așteaptă pe elevi și profesori în 2018.

Programul școlar, a spus doamna ministru, va fi redus și refăcut, numărul disciplinelor obligatorii – redus la șase, elevii claselor primare nu vor mai avea de pregătit teme pentru acasă, iar sistemul de evaluare se va baza pe semne de încurajare. Începînd cu clasa a 5-a, cunoștințele copiilor vor fi evaluate pe etape, adică notele vor fi puse nu în fiecare zi, ci săptămînal sau în anumite zile. Orele clasei, în loc de ”discuții”, vor fi consacrate orientării profesionale a elevilor.

În Finlanda elevii tot foarte rar au teme pentru acasă și nu susțin examene pînă la vîrsta adolescenței. În primii șase ani de studii, în genere nu există evaluări. Planul național de studii nu conține altceva decît recomandări generale. Orientarea profesională în școală este tema preferată a statelor scandinave. Dacă în Finlanda elevul care a absolvit clasa a noua așa și nu a înțeles cu ce se va ocupa în viață, i se mai oferă un an pentru autodeterminarea profesională. Pe parcursul lui, cu acest copil lucrează intens consultanți profesioniști.

Însă problema nu constă doar în faptul dacă le vor fi ori nu anulate elevilor moldoveni temele pentru acasă, ca la colegii lor finlandezi, din ce clasă vor începe să primească note și cît de des la orele de clasă învățătorii le vor vorbi despre diverse profesii. Nu e un secret că, la formarea sistemului său de educație, Finlanda a preluat foarte multe de la URSS și RDG. Finlandezii traduceau de zor manualele și elaborările metodice sovietice, angajau cu plăcere pedagogii sovietici, le studiau metodele de lucru. Adică luau din sistemul de educație sovietic tot ce li se potrivea, adaptau la realitatea lor, restul ”construiau” singuri. Iar scopul de bază al reformelor din Moldova, în special a celor din anii ”liberali”, era de a elimina din sistemul educațional tot ce ține de ”trecutul totalitar sovietic”.

O trăsătură distinctivă a sistemului finlandez este faptul că instruirea de orice nivel este gratuită. În Finlanda practic nu există școli private, dar chiar și în cele existente instruirea nu este cu plată – autoritățile municipale oferă școlilor private granturi, al căror volum coincide cu cel de finanțare a școlilor de stat. În Finlanda nu există un ”rating al școlilor”, deci – nici divizarea instituțiilor de învățămînt în bune și rele. Profesorii nu sînt decorați pentru performanțele elevilor lor și nici certați pentru că elevii au scris lucrarea de evaluare mai slab decît cei din instituția de învățămînt din vecinătate. Școlile private, la fel ca cele de stat, îi înmatriculează absolut pe toți, examenele de admitere sînt interzise. Oare nu este aceasta o referire la Uniunea Sovietică, de care țara noastră se dezice activ?

„În reforme și în dorința noastră de a ne debarasa mai repede de trecutul sovietic, noi am comis multe erori în toate sferele de activitate, spune fostul viceprim-ministru pentru probleme sociale, în prezent – decanul Facultăţii Relaţii Internaţionale şi Ştiinţe Politice din cadrul Institutului Relații Internaționale din Moldova, Victor Stepaniuc. Spre exemplu, în economie: de ce nu am luat ca bază, să zicem, modelul ceh de privatizare, adaptîndu-l pentru realitatea noastră? Atunci am fi păstrat măcar colectivele. Același lucru e și în educație – în loc să păstrăm ceea ce am avut bun, să preluăm experiența străină și să o adaptăm la condițiile noastre, cum au procedat finlandezii, noi ne-am apucat să copiem orbește modelele occidentale, în paralel luptînd cu trecutul sovietic. În consecință, am obținut ceea ce avem. Dar niciodată nu e prea tîrziu să corectăm greșelile comise, deși e clar că în toți acești ani sistemul educațional a suportat multe pierderi iremediabile.”

(Va urma).

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Cum evaluați decizia de a indexa pensiile cu 6% începînd cu 1 aprilie?