X 
Transnistria stiri: 1365
Eurovision stiri: 499

Ecuație cu multe necunoscute

9 ian. 2020,, 18:06   Analitică
18011 1

În luna noiembrie a anului trecut, deputații parlamentului din Moldova au propus modificarea Codului Penal și a Codului Educației, astfel încît actele de violență împotriva profesorilor să fie calificate drept acte de huliganism și pedepsite cu amendă sau închisoare.

Iar acțiunile calificate drept huliganism nu prea grav, adică jignirea publică a profesorilor, vor fi, de asemenea, pedepsite cu o amendă sau cu muncă neremunerată în folosul comunității.

„Avînd în vedere sesizările profesorilor cu privire la numeroasele cazuri de violență și amenințări care au avut loc în instituțiile de învățămînt, inclusiv în adresa profesorilor, considerăm necesară completarea legislației corespunzătoare”, menționează autorii inițiativei legislative.

Ne puteam noi imagina chiar nu demult că ofensele în adresa învățătorilor vor avea un caracter atît de răspîndit, încît va fi nevoie de luptat cu ele cu ajutorul Codului penal? Și în general - că jignirea profesorului este posibilă în principiu?

Dar lipsa de respect față de învățători este doar o mică parte din stratul gigantic de probleme care a acoperit actualul sistem de învățămînt.


A fost cîndva...

În anii 60, școala sovietică era una dintre cele mai bune din lume. Potrivit UNESCO, în 1991, URSS, în ajunul prăbușirii sale, a ocupat locul 3 în clasamentul mondial al învățămîntului.

De ce a fost posibil acest lucru?

Ascensoarele sociale rapide permiteau chiar și copiilor din familii cu venituri mici și orfani să primească o educație gratuită de înaltă calitate. Drept exemplu este un episod din filmul "Джентльмены удачи", unde se întîlnesc doi copii dintr-un orfelinat. Unul a devenit mai tîrziu inginer principal, altul - hoț. Dar condițiile de pornire pentru ambii erau aceleași. Ambii - orfani, ambii - fără legături și susținere, pur și simplu fiecare și-a ales o cale diferită în viață.

Dar cîte alte cazuri reale există, cînd copiii din orfelinate au devenit academicieni, directori de fabrici, ofițeri... Adică, educația sovietică a fost atît de calitativă și, în același timp, gratuită, încît a permis oricărui copil talentat și stăruitor să-și facă o carieră.

Această idee a fost exprimată recent și de scriitorul român Vasile Ernu, în cadrul unei emisiuni televizate de la NTV-Moldova. „Unicul ascensor social, sub formă de educație accesibilă tuturor, a dispărut, iar actuala educație scumpă, deși este de înaltă calitate, pregătește copiii pentru export, iar aceasta este o tragedie, deoarece cei care vor să rămînă în țară nu pot primi o educație deoarece ea costă mulți bani. Eu provin dintr-o familie săracă, unde cu toții am primit o educație. Singurul ascensor social disponibil pentru noi era învățătura. Știam că învățînd voi ajunge din acest punct în acesta. Acum, pentru nimic în lume și niciodată. Acest lift a dispărut. A fost distrus. Există un ascensor mic, dar este foarte scump și este folosit doar de cei care au bani”, spune Ernu.

Școala sovietică a fost una dintre cele mai puternice în științele exacte. De aici și numărul fără precedent de oameni de știință, fizicieni care au lucrat pentru spațiu, domeniul apărării.

În școli lucrau mulți profesori-bărbați, ceea ce, de asemenea, este foarte important. Iată ce mi-a spus o cunoscută care a absolvit una dintre școlile din Chișinău la sfîrșitul anilor 70. Profesorul lor de matematica era un fost militant. El nu a ridicat niciodată vocea, era destul să arunce doar o privire pentru ca cel mai nebunatic bătăuș să tacă și să se calmeze. Rezultatul profesorilor-bărbați, inclusiv a directorilor, a directorilor-adjuncți, de asemenea, a scuturat spiritul școlar.

Autoritatea învățătorului era foarte mare. El era susținut de întregul sistem, pînă la capodopere - cărți, filme, cîntece - toate aveau ca scop cîntarea muncii învățătorului și insuflarea încă din primii ani de viață a respectului pentru reprezentanții acestei profesii. Erau folosite astfel de expresii precum „vocație înaltă”, „misiune nobilă”. Profesorul nu numai că dădea cunoștințe într-un domeniu sau altul, el educa o persoană activă din punct de vedere civic.

O cotribuție în acest sens a avut-o și organizația de pionieri, oricît de certată și ironizată ar fi ea acum. Să fii pionier era o onoare. „Cravata roșie la piept” trebuia meritată – rezultate bune la școală, comportament exemplar, activitate socială. La întîlnirile pionierești, erau educați cei cu note mici, chiulangiii și huligani. Ei erau dați pe mîna elevilor exemplari. Oricum, copilul știa că colectivul nu are o atitudine indiferentă față de el. Că colegilor nu le este indiferent faptul cum învață și cum se comportă. Acum nu mai există organizații pionierești, nu le-a fost găsită o alternativă demnă. Și reiese că nimănui nu-i pasă ce se întîmplă cu tine.

Lecții de gen

Cînd „reformatorii” și „optimizatorii” au ajuns la școală, procesul de distrugere a îneput din plin. A fost introdus sistemul de la Bologna, testări, elementele de Joc. Au scăzut foarte mult orele obiectelor de bază, în chimb au apărut multe obiecte adăugătoare, de prisos, care au distrus sistemul general. În special, așa-numita educație sexuală. Deocamdată, în țara noastră acest subiect este predat în calitate de experiment în doar cîteva licee, opțional, ca proiect-pilot al reprezentanței Fondului ONU în Republica Moldova. Din cauza faptului că atît profesorii, cît și copiii se simțeau incomod și jenați la astfel de lecții, probabil că Ministerul Educației nu va insista pe răspîndirea pe scară largă a proiectului.

Dar a părut o nouă nenorocire - din nou, prin școală, încearcă să ni se impună idei străine. La sfârșitul lunii decembrie 2019, guvernul a aprobat un proiect de lege privind ratificarea Convenției Consiliului Europei cu privire la prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și violenței domestice, adoptată la 11 mai 2011 (așa-numita Convenție de la Istanbul). S-ar părea, ce ar putea fi rău în asta? Căci Convenția presupune o abordare egală față de prevenirea, investigarea și pedepsirea actelor de violență împotriva femeilor și violenței domestice, inclusiv prin urmărirea penală a autorilor unor astfel de infracțiuni. Dar există o anumită nuanță. În document se menționează faptul că se presupune „includerea materialului pedagogic pe probleme precum egalitatea între femei și bărbați, rolurile de gen nestereotipice... în programele oficiale de învățămînt și la toate nivelurile educației”.

Anume această referire, aparent nesemnificativă, cu privire la „rolurile de gen nestereotipice”, care a generat numeroase îndoieli în mass-media din Moldova. Astfel, jurnalistul Nicolai Kostîrkin scrie pentru publicația ”Изборск-Молдова”: „Mentalitatea noastră și așa este destul de afectată de sărăcia generală, de furturile de secole din visteria țării și pretențiile interetnice. Acum pe bărbații noștri vor să-i transforme în ne-bărbați, iar din femeile noastre, care și așa fac o mulțime de lucruri bărbătești, încearcă să creeze ceva asemănător cu bărbații”.

Manționăm faptul că pînă în prezent, convenția nu a fost semnată de Rusia și Azerbaidjan, iar Bulgaria, Slovacia și Letonia au refuzat să o ratifice. Apropo, anume bulgarii au fost cei care printre primii au bătut alarma.

„Convenția de la Istanbul este o valiză cu fund dublu. Deasupra se află indiscutabilul, dedesubt - comenzile suplimentare, obligațiile și controlul. Dedesubt se află un ONG și un organism de monitorizare. Iar peste toate acestea este ideologia. Convenția a fost scrisă cu un cadru conceptual care prevede sensuri „suplimentare”. „Gen” este un cuvînt cameleon. Asociațiile cu ideologia de al treilea gen și revoluția sexuală globală nu se află în mintea cititorilor, ci a scriitorilor. Noi nu am greșit la traducere – noi am fost prinși în capcană", a declarat Nicolai Mihailov, medic-psihiatru și fost deputat al parlamentului bulgar.

Este încă greu de imaginat că în școlile moldovenești, cu cea mai mare seriozitate li se spunea elevilor despre existența nu numai a genului masculin și feminin, ci și a unui al treilea sau al cincilea gen, pentru ca să convingă copiii noștri că ei sînt liberi să-și schimbe sexul (fără consimțămîntul părinților), și aici încep necazurile...

Copiii noștri trebuie neapărat să crească personalități complet dezvoltate, să se orienteze spre științele umanitare, naturale și exacte, dar, din anumite motive, se încearcă introducerea studierii unor prostii absolute.

"Principalii corupți"

Pe parcursul ultimilor ani, în privința învățătorilor din școli a început o adevărată „vînătoare de vrăjitori”. Ei aproape că au fost declarați cei mai mari corupți ai țării, prinzîndu-i luînd „mită” sub formă de dulciuri și flori.

Învățătorul a fost coborît pînă la nivel de cerșetor. Salariile mici și volumele mari de muncă au dus la plecarea masivă a personalului didactic. Iar cei rămași sînt presați de parcă ar fi principalii corupți. Deși este destul să te plimbi prin așa-numitul „cartier de orfani” ca să-ți dai seama că nu există învățători printre locuitorii castelelor de lux. Ei nu au nici conturi peste hotare cu multe zerouri. Deci, cei corupți trebuie căutați cu totul în altă parte.

Pe timpuri, școala nu era doar un loc în care băieții și fetele învățau să citească și să scrie. Ea era și un cămin al educației. „Cei mai mari trebuie respectați, copiii nu trebuie obijduiți, din copilărie să apreciezi prietenia și să fii educat – ne învață la școală”. Aceste cuvinte erau impuse în conștiință încă de la o vîrstă fragedă și chiar dacă omul nu respecta aceste reguli, el cel puțin știa că nu procedează corect, că greșește.

Acum, profesorilor, epuizați, nu le este de asta. "Nu-mi pasă ce face în timpul lecției, principalul e să nu încurce profesorului". Iată citatul, cuvînt cu cuvînt, al unui diriginte adresat părinților unui elev din clasa a șasea. Adică, sarcina principală a elevului nu este să obțină noi cunoștințe, să devină o persoană adaptată social și complet dezvoltată, un cetățean, la urma urmei, ci doar să nu încurce profesorului...

Rupți de viața reală

În epoca contemporană, aproape fiecare copil, aproape de la naștere, crește cu un laptop, iPad, smartphone în mînă, dar acest mod de viață duce la un număr mult mai mare de cazuri de depresie și nefericire, decît ne putem imagina.

Potrivit psihologului Andra Tănăsescu, de situația actuală nu este de vină dezvoltarea tehnologiei, ci faptul că a avut loc o ruptură totală între „viața reală” și „viața online”. Majoritatea părinților permit copiilor să folosească gadgeturile pentru ca aceștia să aibă o ocupație, să fie ascultători, în speranța că în acest fel vor avea timp să-ți facă treburile. Din păcate, acest model nu a făcut decît să adîncească ruptura în relația emoțională dintre copii și părinți, deoarece copiii găsesc alinare în lumea virtuală oferită de aceste dispozitive.

„Am observat că din ce în ce mai mulți copii nici măcar nu sînt fericiți cînd se joacă pe aceste dispozitive, ei pur și simplu intră într-o transă și stau acolo cîteva ore. Tehnologia nu mai este un mijloc de distracție pentru majoritatea copiilor, ci o încercare disperată de a umple golul. Observ multe situații cînd părinții pleacă de acasă, lăsînd copiii singuri, nesupravegheați în fața ecranelor, oferindu-le libertate de acțiune. Și acest lucru se întîmplă de la o vîrstă foarte fragedă, într-o perioadă care este foarte importantă pentru dezvoltarea psiho-emoțională a copilului. Pe de o parte, în societatea de azi, nevoia de timp liber a părinților este de înțeles, majoritatea dintre ei sînt ocupați la locul de muncă cu proiecte care necesită mult timp, ei obosesc etc. Cu toate acestea, lăsînd copilul în fața ecranului (TV, computer etc.), ei lasă necesitățile copilului nesatisfăcute".

În ciuda faptului că la început dispozitivul poate fi interesant și atractiv pentru copil, la un moment dat el își dă seama că are nevoie de mai multă atenție din partea părinților și se va strădui s-o obțină. Copilul se poate simți singur, respins, abandonat, uitat sau fără valoare în ochii părinților, dacă necesitatea lui de comunicare va fi ignorată”, menționează psihologul Andra Tănăsescu.

Cristina Agatu

(Continuare citiți pe 10.01.2020)

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Cum evaluați decizia de a indexa pensiile cu 6% începînd cu 1 aprilie?